Sari la conținut

Fernande Olivier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Fernande Olivier
Date personale
Nume la naștereAmélie Lang
Născută6 iunie 1881(1881-06-06)
Paris, France
Decedată (84 de ani)
Neuilly-sur-Seine, Région parisienne, Franța[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
OcupațieArtist, model
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă)Pablo Picasso  Modificați la Wikidata

Fernande Olivier (născută Amélie Lang la 6 iunie 188129 ianuarie 1966) a fost o artistă vizuală franceză și model, cunoscută mai ales pentru că a fost modelul și prima muză a pictorului Pablo Picasso, cât și pentru relatările scrise despre relația celor doi. Picasso a pictat peste 60 de portrete ale lui Olivier.[2]

Anii timpurii

[modificare | modificare sursă]

Olivier s-a născut la Paris pe 6 iunie 1881, dintr-o relație în afara căsătoriei dintre mama ei și un bărbat căsătorit. A fost crescută de o mătușă și un unchi, care au încercat să-i aranjeze o căsătorie. În schimb, Olivier a fugit și s-a căsătorit cu un bărbat care a abuzat-o. În 1900, când avea 19 ani, și-a părăsit soțul, fără vreun divorț oficial și s-a mutat la Paris. Și-a schimbat numele pentru ca soțul ei să nu o găsească.[3]

Olivier a găsit totuși o modalitate de a trăi, devenind model pentru artiștii plastici ai vremii, fiind cunoscută în Montmartre ca „La Belle Fernande.” [4] Olivier a făcut parte din cercul de prieteni al scriitorului Guillaume Apollinaire, unde s-a împrietenit și cu artiștii vizuali Paul Léautaud, Kees van Dongen și Edmond-Marie Poullain. A fost pentru Van Dongen un fel de model preferat întrucât acesta a pictat-o ​​de mai multe ori.[5]

Relația cu Picasso

[modificare | modificare sursă]
Pablo Picasso a pictat celebrul și definitoriul său tablou Les Demoiselles d'Avignon în 1907. Ulterior, artistul spaniolul a recunoscut că unul din cele cinci personaje feminine a fost clar inspirată de Fernande.

Fernande l-a întâlnit pe Picasso la Bateau-Lavoir, pseudonimul unui celebru loc din Montmartre (din Arondismentul 18 al Parisului), o clădire, care era locul de întîlnire al variilor artiști de calibru, de diferite orientări, ai timpului lor, situat la adresa Rue de Ravignan 13.[6] Au început apoi a avea o relație și în anul următor locuiau împreună.

Singura caracterizare potrivită a relației lor de șapte ani este „foarte furtunoasă.” Atât Olivier, cât și Picasso au fost doi iubiți foarte geloși, iar pasiunile lor au explodat uneori în violență. Este cunoscut faptul că Picasso o închidea adesea pe Olivier în apartamentul lor, atunci când ieșea din locuință, din cauza geloziei sale extreme. Olivier a scris ulterior în jurnalul său:[7]

Olivier a fost prima muză a lui Picasso.[8] În primăvara și vara anului 1906, în urma unor vânzări fructuoase de lucrări de artă, cuplul a reușit să finanțeze o excursie la Barcelona și în satul îndepărtat Gósol din Pirineii spanioli. În Barcelona, ​​Fernande a fost prezentată familiei lui Picasso și prietenilor locali.[9]

În Gósol, Picasso a lucrat prolific, inclusiv la executarea mai multor portrete ale lui Fernande.[10][11]

Mai târziu, printre cele mai notabile lucrări ale sale din perioada sa cubistă, care a durat din 1907 până în 1909 / 1910, câteva au fost inspirate de Olivier. Acestea includ Capul unei femei, al cărui model fusese Fernande.[12][13] Ulterior, artistul a recunoscut că una din cele cinci figuri ale tabloului Demoiselles d'Avignon a fost creată după Fernande.[6]

Carieră ca scriitoare

[modificare | modificare sursă]

La circa douăzeci de ani după relația cu Picasso, Olivier a început să publice proză memorialistică despre viața lor împreună. În acel moment, Picasso era cel mai faimos artist al epocii, iar publicarea memoriilor lui Olivier avea evident potențial comercial. Conform uzuanțelor și gustul publicului de atunci, acea proză memorialistică, intitulată Picasso și prietenii lui, a fost publicată în 1930, în formă serializată, în cotidianul belgian Le Soir, în ciuda opoziției puternice a lui Picasso.

Acesta, a angajat avocați pentru a împiedica publicarea seriei și, totuși, au fost publicate doar șase articole, urmărind firul cronologic memorialistic al Fernandei. Restul poveștii ei, reluată, a apărut în cele din urmă, în volumul Loving Picasso, în 1988, mult timp după decesul ambilor protagoniști principali ai acelei narațiuni de memorialistică (Olivier, d. 1966 și Picasso, d. 1973). [3][14]

În 1956, când Fernande Olivier suferea de artrită și devenise surdă, l-a convins pe Picasso să-i plătească o pensie mică în schimbul promisiunii sale de a nu mai publica nimic despre relația lor atâta timp cât unul dintre ei doi va fi în viață.[14]

Fernande Olivier a decedat la 29 ianuarie 1966, la Paris, la vârsta de 84 de ani.[3]

  1. ^ Certificat de naștere 
  2. ^ en „National Gallery of Art – Picasso: The Cubist Portraits of Fernande Olivier”. National Gallery of Art. Arhivat din original la . Accesat în . Picasoo - Portretele cubiste ale Fernandei Olivier
  3. ^ a b c en „The inhabitants of the museum: Fernande Olivier, Picasso's first muse”. Museu Picasso de Barcelona (în engleză). . Accesat în . 
  4. ^ en en „The Blue and Pink Periods”. Musée Picasso Paris (în engleză). Accesat în . 
  5. ^ en Walther, Ingo (). Masterpieces of Western Art: a History of Art in 900 Individual Studies from the Gothic to the Present Day. Cologne: Taschen. p. 564. ISBN 978-3-8228-1825-1. Ingo WaltherCapodopere ale artei occidentale, o istorie a artei în 900 de studii individuale de la gotic până în ziua de astăzi (2002)
  6. ^ a b fr Marie-Laure Bernadac; Androula Michael (). Picasso - Propos sur l'art. Art et artistes (în franceză). Éditions Gallimard. pp. 60–61. ISBN 2-07-074698-4. Marie-Laure BernadacBernadac, Marie-Laure și Androula, Michael (1998) — Picasso - Comentarii despre artă - Artă și artiștii (1998)
  7. ^ en „New pages from memoir of Picasso's first lover show how Fernande Olivier was more than a victim”. The Economic Times. Accesat în . Noi pagini din cartea memorialistică a primei iubite a lui Picasso, indică cum Fernande Olivier fusese mai mult decât [doar] o victimă.
  8. ^ es en „Fernande Olivier / Picasso. Portraits | Picasso Museum Barcelona”. www.bcn.cat. Accesat în . 
  9. ^ en Richardson, John (). A Life of Picasso Volume 1 1881 - 1907. London: Jonathan Cape. pp. 433–454. ISBN 0224030248. Richardson, JohnViața lui Picasso, Volumul 1, 1881 - 1907 (datat, 1 ianuarie 1991)
  10. ^ en Picasso, Pablo. „Fernande's Head”. www.wikiart.org/en/pablo-picasso. WikiArt Visual Art Encyclopedia. Accesat în . Capul Fernandei
  11. ^ en Picasso, Pablo. „Bust of Young Woman in Three-Quarter View”. /www.moma.org. Accesat în . Bustul unei femei tinere, privită [sub un unghi de] trei sferturi
  12. ^ en Jones, Jonathan (). „Head of a Woman (Fernande), Picasso (1909)”. The Guardian. London. Accesat în . Capul unei femei, Fernande de Jonathan Jones, The Guardian
  13. ^ en „Tate Collection: Head of a Woman (Fernande) by Pablo Picasso”. Tate Collection (online catalog). Accesat în . Colecția Tate Collection - Capul unei femei (Fernande) de Pablo Picasso
  14. ^ a b en Bukhonina, Maria (). Inspired!: True Stories Behind Famous Art, Literature, Music, and Film (în engleză). Museyon Inc. ISBN 978-1-938450-82-2.  - Maria BukoninaInspirant! - Povești adevărate din spatele unor [personalități] faimoase din artă, literatură, muzică și film (2016)
  • Amy Licence, Bohemian Lives. Three Extraordinary Women: Ida Nettleship, Sophie Brzeska and Fernande Olivier (Amberley, 2017)

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Format:Pablo Picasso