Discuție:Constantin Tobescu

	Articolul Constantin Tobescu este un subiect de care se ocupă Proiectul România, o inițiativă de a îmbunătăți calitatea și acoperirea articolelor Wikipedia legate de România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de calitate.
Neclasificat	Acest articol încă nu a fost evaluat pe scala de importanță.

Citez introducerea la articol: „În perioada când România s-a aflat sub conducerea mareșalului Antonescu, Jandarmeria a reprezentat un element de stabilitate, atât datorită profesionalismului celor ce o încadrau, cât și stabilității conducerii. Jandarmeria a avut în acești 4 ani (septembrie 1940 – august 1944) o conducere alcătuită din generalii C.Z. Vasiliu, comandant, I.R. Topor, adjunct, C. Tobescu, șeful Siguranței din I.G.J. și Constantin Anton, șef de Stat Major. Primul a fost alături de mareșalul Antonescu până la stâlpul de execuție și chiar dincolo, ceilalți doi și-au sfârșit zilele în închisoare, iar ultimul, trădând, a luat comanda Jandarmeriei, ulterior foștii tovarăși de complot aruncându-l și pe el în detenție. Materialul de față aruncă o rază de lumină în privința celui care a fost generalul Constantin Tobescu, cel care și-a închinat 25 de ani în serviciul Jandarmeriei.”...

Autorul acestei introduceri are o părere deosebit de bună de Jandarmeria antonesciană, această instituție tenebroasă, instrument principal de executare a crimelor programate de Antonescu &co. Antonescu și C.Z. „Piki” Vasiliu, criminali de război, au fost executați, generalul Topor a organizat deportarea și masacrarea a peste 300 000 de evrei, iar eroul articolului, generalul dezertor Tobescu, (în loc să execute ordinele suveranului său, caruia i-a jurat credință, a fugit la ambasada germană inamică, încercand să treacă de partea dușmanilor oficiali ai României) a organizat deportarea a 25 000 de cetățeni români de minoritate romă în Transnistria în condiții înfiorătoare, inumane, datorită carora au murit circa 11 000 de oameni, majoritatea copii. Într-o astfel de descriere hagiografică, lipsită total de PDVN, pentru că a executat dispozițiile suveranului, generalul Anton capata eticheta de tradator, alaturi de alți tovarăși de complot.

...„Materialul de față aruncă o rază de lumină în privința celui care a fost generalul Constantin Tobescu, cel care și-a închinat 25 de ani în serviciul Jandarmeriei.”... Stict, acesta nu este nici scopul și nici stilul potrivit unui articol enciclopedic! --Alex F. (discuție) 30 martie 2012 13:17 (EEST)Răspunde

• Gen. Constantin Tobescu nu a fost niciodată degradat. Degradarea militară se aplică în urma unei hotărâri pronunțate de o instanță militară (Curtea Marțială, de regulă) ca urmare a unor încălcări grave a onoarei militare (trădare, încălcare a jurământului militar, insubordonare, răzvrătire, etc...), și se realizează în urma unei ceremonii speciale.
• Nici gen. Constantin Z. Vasiliu (zis Piki sau Pichi) nu a fost niciodată degradat. Scopul aplicării acestei etichete celor doi, pare a fi depreciativ și denigrator, fără a mai vorbi de faptul că nicăieri în lucrările de specialitate nu se folosește exprimarea “gradul militar”(degradat), chestiune ce accentuează sensul denigrator al acestui mod de exprimare.
• Citez : “Tobescu a colaborat la transformarea Jandarmeriei în principalul instrument de purificare etnică”. Trecând peste aserțiunea, 100% falsă, de altfel – militarii în general nu “colaborează” ci dau ordine subordonaților, și la rândul lor, execută ordinele superiorilor. Atât și nimic mai mult. Faptul că Jandarmeria Română, a participat printre altele, la acțiuni ce se încadrează în categoria purificare etnică, ca și faptul că gen. Constantin Tobescu a făcut parte din cadrele de conducere ale acesteia, nu creează în mod automat o legătură cauzală între acestea, așa cum afirmă în mod fals autorul articolului.
• Cei 11 000 de țigani care și-au pierdut viața în timpul deportării, nu au fost “masacrați”, cuvânt care înseamnă ucidere violentă, în masă. Marea majoritate au murit din cauza frigului, bolilor, mizeriei, inaniției, în nici un caz nu au fost masacrați. Raportul Final asupra Holocaustului din România precizează clar, citez : “Nu au existat execuții organizate de autoritățile civile și militare române din Transnistria în rândul romilor.” Cât despre afirmația că din cei 11 000, majoritatea erau copii, aceasta pare a fi obținută prin “deducție logică” de autor, pentru că pe nicăieri nu se precizează numărul copiilor romi decedați.
• Legăturile [1] și [2], spre un articol din revista Magazin Istoric, nu conduc nicăieri. Legătura [3] conduce spre un articol din RL, intitulat Onoarea pătată a Armatei Române, despre evenimentele de la Odessa din octombrie 1941, care nu pomenește absolut nimic despre gen. Constantin Tobescu. (cum de altfel, nu pomenește absolut nimic nici Raportul Final.)
• Gen. Constantin Tobescu nu a dezertat. În data de 23 august 1944, România se găsea încă în război, iar legile cu privire la dezertare erau în vigoare. Era prevăzută pedeapsa capitală pentru militari, și ani grei de pușcărie pentru funcționarii civili ce absentau nemotivat mai mult de trei zile consecutiv. Realitatea a fost cu totul alta, iar așa-zisa “dezertare” nu a fost nicidecum cauzată de arestarea lui Ion Antonescu. Fără a mai vorbi de folosirea cu obstinație a formulei “fostul general”, din nou în scopuri denigratoare. Nici o vorbă despre depozițiile gen. Tobescu din cadrul anchetei Smerș, pe care autorul le citează, fără să le fi citit, deoarece acestea contrazic categoric afirmațiile sale. Cât despre condamnare, nici aceasta nu s-a produs în modul prezentat, după cum nu se explică nici măcar motivul sentinței.
• Cu privire la activitatea din timpul celui de-al doilea război mondial, autorul nu precizează funcția gen. Tobescu, și nici atribuțiile funcției acestuia, chestiune care ar fi explicat imediat faptul că acesta nu a avut absolut nici o responsabilitate în deportarea (și “masacrarea” chipurile) a evreilor și țiganilor în Transnistria, chestiune pe care nici anchetatorii NKVD-ului, nici “Tribunalul Poporului”, nici Raportul Final, nici Yad Vashem, nici nimeni (cu excepția autorului articolului) nu au reușit să demonstreze. De altfel, după cum vom vedea, cu excepția NKVD (nici asta nu este 100% sigur), nici una din autoritățile menționate nu și-a propus să demonstreze acest lucru.
• Multe amănunte sunt adăugate absolut gratuit, doar pentru a demonstra cu orice chip că “cine se aseamănă, se adună”, respectiv “Constantin Z. Vasiliu - criminal de război condamnat la moarte și executat”, „Nicolae Macici, - criminal de război condamnat la moarte și grațiat de rege”, „Topor - organizator și executant al politicii antonesciene de purificare etnică, deportări și masacre”, etc….
• Chestiunea grupului de parașutiști englezi este trecută sub formularea “printre altele”, și numai cu privire la custodia acestora, deși a constituit principala ocupație a generalului Tobescu, de la capturarea acestora în 23 decembrie 1943, și până în data de 23 august 1944, chestiune documentată pe sute de pagini în memoriile și depozițiile lui Eugen Cristescu, ale lui Gardyne de Chastelain, în arhivele Securității, care atestă rolul jucat de gen. Tobescu în încercările lui Antonescu de a încheia un armistițiu.
• Deși o bună parte din articol, fără a mai vorbi de imagini, descrie pe larg deportarea romilor în Transnistria, autorul nu explică care a fost gradul de responsabilitate al gen. Tobescu în această acțiune, mulțumindu-se doar să-l menționeze “ca adjunct” (al gen. C.Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei). Nu explică nici modul de organizare al Jandarmeriei în acea perioadă, atribuțiile și responsabilitățile acesteia, deși atât Eugen Cristescu, cât mai ales, gen. Vasiliu, ca și gen. Tobescu, în depozițiile lor la procesul "Marii Trădări Naționale", pe zeci de pagini explică aceasta cu lux de amănunte, pentru că s-ar fi văzut clar că responsabilitatea gen. Tobescu pentru această acțiune de deportare a romilor, fără a mai vorbi de evrei, era practic nulă. Autorul citează o bibliografie “stufoasă”, deși nici una din lucrările menționate nu pomenește de așa ceva. Nici Raportul Final, nici Cartea Neagră a lui Matatias Carp nu-i găsesc vreo vină gen. Tobescu în ceea ce privește deportarea romilor și evreilor. De altfel, funcția deținută de acesta pe durata războiului, oficial “Directorul Siguranței și Ordinii Publice”, spune totul .
• Autorul afirmă, citez : “gen. Tobescu a preluat - cu de la sine putere - comanda Jandarmeriei”, insinuând un abuz al acestuia, când în realitate, conform legii era îndreptățit și obligat să facă aceasta, dat fiindcă era cel mai vechi în grad după gen. Piki Vasiliu. Gen. Anton, adevăratul trădător de altfel, deși avea ordinul scris de investire în funcție, avea nevoie de decret regal pentru numire, așa că refuzul gen. Tobescu de a-i ceda comanda era perfect legal și îndreptățit.(în această ipoteză)
• Pe de altă parte, fișa biografică a gen. Constantin Tobescu din ^[1], lucrare apărută sub egida Academiei Române, afirmă că gen. Tobescu nu s-a opus ordinului adus de gen. Anton. Episodul este menționat cu lux de amănunte în mai multe din declarațiile lui Eugen Cristescu, ca și în memoriile sale, în care acesta afirmă același lucru : gen. Tobescu nu s-a opus ordinului cu care ar fi venit gen. Anton, arătând că la sediul Jandarmeriei domnea o stare de confuzie, Tobescu bănuind că cei doi Antonești fuseseră reținuți la Palat.
• Lista celor 200 nu a fost definitivată niciodata, și nici nu a fost găsită, pentru simplul motiv că numărul celor care doreau să părăsească țara era mult mai mare, ca și pentru faptul că s-au făcut intervenții ca să se treacă pe listă persoane care nu făceau parte din "elita intelectuală" (militari, politicieni, rude ale acestora, etc...), vezi și interogatoriul lui Mihai Antonescu din 16 aprilie 1946, luat de Dumitru Zelea Săracu, în care acesta neagă categoric existența vreunei liste definitive. Eugen Cristescu se înșeală, nici el, nici Tobescu, și nici Piki Vasiliu nu se aflau pe listă.(vezi și articolul lui Ion Cristoiu din Historia, De la fondul Antonescu la conturile lui Ceaușescu)
• Eugen Cristescu și gen. Tobescu nu au încercat niciodată să fugă peste graniță. Conform declarațiilor lui Eugen Cristescu, acesta (nu și Tobescu) a vorbit cu Killinger pentru vize de trecere spre Germania, pentru el și soția sa, dar secretarul care trebuia să i le dea, nu a apărut la sediul legației, așa că a renunțat. Afirmația că cei doi ar fi fost întorși de la graniță este deja un fals grosolan - cine să-i întoarcă și de ce? - fără a mai vorbi de faptul că nu aveau cum să ajungă la graniță și să se și întoarcă. În realitate traseul celor doi a fost București (23 august) - Joița (26 august, când Cristescu și-a dat demisia, Tobescu și-o dăduse din 25) - Tg. Jiu (aceeași zi) - Râmnicu Vâlcea (27 august - Câmpulung - Dobrești apoi, unde s-au întâlnit cu Ion Mihalache, seara înapoi în București) - Comuna Voinești (28 august) unde au și fost arestați în 24 septembrie 1944.
• Chestiunea cu retragerea decorațiilor este deja o aberație, obținută de autor prin "deducție logică"; din nou în scop denigrator. Decorațiile nu se pot retrage, decât eventual de către cel ce le-a dat, în speță monarhul la data respectivă. (respectiv Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea și Mihai I) Dacă ultimul, teoretic mai putea face ceva (să retragă Meritul Agricol - pentru ce? mă rog?), ceilalți trei, în nici un caz. Se afirmă că ar fi fost retrase de către Curtea Supremă. Să fim serioși - când? și pentru care motive? decizia nr....? fără a mai vorbi de faptul că această curte supremă nu a avut niciodată astfel de atribuții. Decretul de abdicare semnat de Carol al II-lea în 6 septembrie 1940, pct.c (valabil la acea dată - pe baza lui a fost destituit Ion Antonescu) spune clar : el [regele] conferă decorațiunile române. (și eventual le și retrage)
• Colac peste pupăză, autorul, tot prin "deducții logice", afirmă că decorația bulgărească nu ar fi fost retrasă.

Sunt doar câteva aspecte, doar cele mai importante, pe care le-am remarcat în redactarea articolului. Falsuri grosolane, manipularea și traficarea referințelor, invective și acuzații nefondate, deviere de la subiectul articolului și conducerea "firului narativ" spre aspecte incriminatoare, totul pentru a mânji cu noroi un general al armatei române, a cărui unică vină a fost faptul că a făcut parte din Jandarmerie, și căruia nici anchetatorii NKVD, nici cei români, nici Comisia Internațională pentru studierea Holocaustului în România, nici Matatias Carp, am citat pe cei care s-au ocupat cel mai mult de subiectul deportărilor din Transnistria - nu au reușit să-i găsească vreo vină. Practic, gen. Tobescu a fost condamnat pentru "sabotarea actului de la 23 august 1944" - "delict" care nu era prevăzut în legislație.^[2]

Exclusivitatea celor de mai sus îi aparține dlui AlexF, care nu este nici la prima, nici la ultima acțiune de acest fel. Nu mă interesează motivațiile acestui domn, care de altfel nici nu sunt greu de deslușit. Eu am făcut doar constatările. Sper ca cineva să se sesizeze asupra activității acestuia, care culmea, se declară proud member al proiectelor Istoria României și România. Indiferent de toate acestea, articolul trebuie rescris in integrum. Chiar și datele corecte sunt departe de standardele wikipedia. Sper să fiu scutit de comentarii penibile și de alte intervenții partizane, se știu foarte bine respectivii, nu mai are rost să-i enumăr.

Acum am văzut și eticheta de "criminal de război" aplicată abuziv și fără nici un fel de argument, în ciuda faptului că autorul (dl. Alexander Tendler) a fost atenționat. În grabă probabil, dânsul a uitat să aplice etichetele pentru cattegoriile "Fasciști români", ca și cea de "Fasciști creștini", de care face uz și abuz de câte ori are ocazia. Profit de prilej să-i atrag atenția că amândouă sunt un nonsens. De asemenea, că toate aceste falsuri ordinare au fost propagate și pe wikipedia în limba engleză. Nici o problemă, voi traduce noul articol. Dar înainte nu pot decât să semnalez administratorilor "manoperele" dlui AlexF, despre care sper să ia măsurile necesare.(Masahiro (discuție) 1 octombrie 2014 22:24 (EEST))Răspunde

Păi cam asta e poziția oficială a Turciei față de genocidul armean: armenii respectivi au murit de foame și de sete, turcii doar i-au deportat și păzit să nu fugă înapoi la casele lor. Tgeorgescu (discuție) 2 octombrie 2014 03:59 (EEST)Răspunde