Sari la conținut

Cortinarius claricolor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cortinarius claricolor
Genul Cortinarius, aici C. claricolor
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. claricolor
Nume binomial
Cortinarius claricolor
Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus multiformis var. claricolor Fr. (1818)
  • Cortinarius pertinens (Britzelm. (1894)
  • Gomphos claricolor (Fr.) O.Kuntze (1898)
  • Phlegmacium claricolor (Fr.) A.Blytt (1905)
  • Cortinarius claricolor var. pertinens (Britzelm.) Rob.Henry (1945)
  • Cortinarius tenuipes Hongo (1953?)
  • Phlegmacium subclaricolor M.M.Moser (1953)
  • Phlegmacium claricolor var. rugosulum (M.M.Moser) (1960)
  • Phlegmacium claricolor var. siparius (M.M.Moser) (1960)
  • Cortinarius subclaricolor (M.M.Moser) P.D.Orton (1960)
  • Cortinarius claricolor var. tenuipes Hongo (1969)
  • Cortinarius claricolor var. subturmalis Bon & Gaugué (1973)
  • Cortinarius subclaricolor f. rugosulus (M.M.Moser) Nespiak (1975)
  • Cortinarius subclaricolor f. siparius (M.M.Moser) Nespiak (1975)
  • Cortinarius claricolor var. foetenticolor Rob.Henry (1989)
  • Cortinarius claricolor var. larouei Rob.Henry (1989)
  • Cortinarius tenuipes (Hongo) Hongo (1989/2013)
  • Cortinarius claricolor var. rugosulus Consiglio (2000)
  • Cortinarius pseudoturmalis Bidaud, Moënne-Locc. (2010)
Modifică text Consultați documentația formatului

Cortinarius claricolor (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și degenul Cortinarius,[1][2] este o specie de ciuperci comestibile destul de răspândită, dar depinde de variație, mai mult sau mai puțin rară. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte în grupuri pe sol sărac, în păduri de conifere umede și răcoroase sub molizi. Timpul apariției este din (iulie) august până la sfârșitul lui octombrie.[3][4]

Taxonomie

[modificare | modificare sursă]
Elias Fries

Numele binomial Agaricus multiformis var. claricolor, a fost determinat de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al operei sale în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1818.[5]

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat specia la genul Cortinarius cu epitetul claricolor , de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind și numele curent valabil (2022).

Taxoni obligatori sunt Gomphos claricolor al micologului german Otto Kuntze din 1898[7] și Phlegmacium claricolor al botanistului norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1898) din 1905,[8] ambii bazând pe descrierea lui Fries.

Toate celelalte încercări de redenumire, sunt de asemenea acceptate, dar pot fi neglijate cu excepția variațiilor (vezi infocaseta).

Epitetul specific este derivat din cuvintele latine (latină clarus=lucios, luminos, strălucitor),[9] și (latină color=colorit, culoare),[10] datorită aspectului cuticulei a ciupercii.

Descriere

[modificare | modificare sursă]
Bres.: Cortinarius claricolor
  • Pălăria: fermă și cărnoasă cu un diametru de 5-12 (15) cm este la început emisferică cu marginile nestriate răsucite pentru mult timp înspre interior, apoi convexă, în formă de pernă, nu aplatizând niciodată complet. Cuticula netedă și lipicioasă este pe vreme umedă unsuroasă până chiar vâscoasă. Coloritul variază depinde de variație. El poate fi galben-auriu, ocru, brun-auriu sau maroniu. Suprafața este adesea pudrată cu firișoare fine, albe și trecătoare, iar la bătrânețe devine nu rar încrețită radial. La margine poartă pentru mult timp fibre și franjuri albe în abundență, resturi ale vălului parțial.
  • Lamelele: extrem de subțiri, foarte aglomerate, drepte, cu lameluțe intercalate, odată cu avansarea în vârstă din ce în ce mai arcuit aderate la picior, sunt acoperite în tinerețe de o cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș. Muchile de culoare ceva mai deschisă nu sunt crenate. Coloritul inițial albicios până gri deschis schimbă cu timpul în ruginiu până la brun de scorțișoară.
  • Piciorul: robust și fibros de 5-12 cm lungime și 1-2,5 (3) cm grosime este neted, aproape cilindric, atenuat la bază, ocazional slab îndoit și plin pe dinăuntru. Prezintă o zonă inelară, albă, flocoasă în forma unui cordon cu marginea răsucită în sus pricinuită de văl care nu rar dispare cu avansarea în vârstă. Coloritul este în general albicios, ocazional nuanțat cu galben.
  • Carnea: fermă și compactă care nu se decolorează după tăiere este albă, fiind fără mirosuri sau arome deosebite și cu gust blând. La bătrânețe miroase ceva neplăcut mucegăios.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-gălbui, alungit ovoidali, ceva în formă de migdale, apiculați, preponderent puțin punctați granular și negricios pe dinafară, măsurând 7,5-9,3 x 4-4,8 microni. Pulberea lor este brună de scorțișoară. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-35 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de mărime asemănătoare au forma de măciucă cu vârfuri rotunjite, hifele marginale fiind cilindrice până clavate. Prezintă catarame.[11][12]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu de 30%-40% închis brun-roșiatic și cu fenol murdar vinaceu.[13]
  • C. claricolor foarte tânăr
    C. claricolor foarte tânăr
  • C. claricolor, aspectul de sus
    C. claricolor, aspectul de sus
  • C. claricolor var. tenuipes tineri: văl, lamele și picior
    C. claricolor var. tenuipes tineri: văl, lamele și picior
  • C. claricolor var. tenuipes, aspect lateral
    C. claricolor var. tenuipes, aspect lateral

Confuzii

[modificare | modificare sursă]

Următoarele ciuperci au o asemănare uneori frapantă: Cortinarius allutus (comestibil),[14] Cortinarius balaustinus (comestibil),[15] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[16] Cortinarius callochrous (necomestibil),[17] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[18] Cortinarius crassus (comestibil),[19] Cortinarius delibutus (comestibil),[20] Cortinarius elegantior, (comestibil),[21] Cortinarius elegantissimus (otrăvitor),[22] Cortinarius fluminoides (comestibil, lamele de culoarea lutului deschis, apoi maronii, pălăria colorată ocru închis),[23] Cortinarius herbarum (comestibil, lamele de colorit crem-albui apoi ocru și pălărie de culoare albă),[24] Cortinarius largus (necomestibil),[25] Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal),[26] Cortinarius multiformis (comestibil),[27] Cortinarius odorifer (comestibil, cu un miros de anason,[28] Cortinarius olidus (necomestibil),[29] Cortinarius rubicundulus (otrăvitor, lamele ocru, bătrâne brun de scorțișoară, carnea colorându-se după tăietură imediat galben, apoi maro, gust și miros ușor de ridichi),[30] Cortinarius saginus sin. Cortinarius subvalidus (comestibil),[31] Cortinarius sebaceus (comestibil, foarte gustos, lamele inițial albicioase, apoi de colorit ocru până la maroniu deschis și picior alb-mătăsos) + imagini,[32] Cortinarius splendens (posibil letal, carne galbenă),[33] Cortinarius talus (comestibil),[34] Cortinarius triumphans sin. Cortinarius crocolitus (comestibil),[35] Cortinarius turmalis (necomestibil)[36] Cortinarius varius (comestibil),[37] Cortinarius venetus (otrăvitor)[38] sau Cortinarius vibratilis (necomestibil, lamele alb-gălbuie la început, apoi maroniu-roșcate și picior alb, inițial acoperit de un văl lipicios, foarte amar).[39]

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Cortinarius.allutus
    Cortinarius.allutus
  • Cortinarius balaustinus
    Cortinarius balaustinus
  • !!Cortinarius callisteus!!
    !!Cortinarius callisteus!!
  • !Cortinarius callochrous!
    !Cortinarius callochrous!
  • !!Cortinarius cotoneus!!
    !!Cortinarius cotoneus!!
  • Cortinarius crassus
    Cortinarius crassus
  • Cortinarius delibutus
    Cortinarius delibutus
  • Cortinarius elegantior
    Cortinarius elegantior
  • !!Cortinarius elegantissimus!!
    !!Cortinarius elegantissimus!!
  • !Cortinarius largus!
    !Cortinarius largus!
  • !!!Cortinarius meinhardii!!!
    !!!Cortinarius meinhardii!!!
  • Cortinarius multiformis
    Cortinarius multiformis
  • Cortinarius odorifer
    Cortinarius odorifer
  • !Cortinarius olidus!
    !Cortinarius olidus!
  • !!Cortinarius rubicundulus!!
    !!Cortinarius rubicundulus!!
  • Cortinarius saginus
    Cortinarius saginus
  • Cortinarius sebaceus
    Cortinarius sebaceus
  • !!!Cortinarius splendens!!!
    !!!Cortinarius splendens!!!
  • Cortinarius talus
    Cortinarius talus
  • Cortinarius triumphans
    Cortinarius triumphans
  • !Cortinarius turmalis!
    !Cortinarius turmalis!
  • Cortinarius varius
    Cortinarius varius
  • !!Cortinarius venetus!!
    !!Cortinarius venetus!!
  • !Cortinarius vibratilis!
    !Cortinarius vibratilis!

Valorificare

[modificare | modificare sursă]

Cortinarius claricolor este o ciupercă comestibilă de calitate medie. Pentru bucătărie se folosesc doar exemplare tinere.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 206-207 - 1, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1822, p. 65
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 257 [1]
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum”, vol. 3/2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 853
  8. ^ Axel Blytt: „Norges Hymenomyceter” (după moartea autorului revizuit și completat de Emil Rostrup), Editura J. Dybwad, Christiania 1905, p. 159
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 201, ISBN 3-468-07202-3
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 216, ISBN 3-468-07202-3
  11. ^ Giacomo Bresadola : „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 601
  12. ^ Funghi italiani
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 422, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 152-153, ISBN 88-85013-37-6
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 216-217, ISBN 3-405-11774-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 222-223, ISBN 88-85013-46-5
  23. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 417, ISBN 3-85502-0450
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 140-141, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 146-147, ISBN 3-405-12124-8
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12124-8
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 132-133, ISBN 3-405-12081-0
  33. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  34. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  36. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  37. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 210-211, ISBN 3-405-11774-7
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
  • Lillo La Chiusa: „El gran libro de las setas de España y Europa”, Editura De Vecchi, Editorial, S.A., Ciudad de México 2019, ISBN: 978-1644-61633-8
  • H. Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten: Herbst, Winter, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1983
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons: l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Yves Lamoureux, ‎Matthieu Sicard: „Connaître, cueillir et cuisiner les champignons sauvages du Quebec, Editura Éditions Fides, Quebec 2005, ISBN: 2-7621-2617-7
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Mirko Svrc̆ek, Bohumil Vančura: „Das grosse Pilzbuch”, Editura Artia, Praga 1983

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_claricolor&oldid=15641887