Casa veșniciei

Casa veșniciei
Coperta romanului Casa veșniciei, Editura Vremea
Informații generale
Autor	A. E. van Vogt
Gen	roman științifico-fantastic
Ediția originală
Titlu original	The House That Stood Still
Limba	limba engleză
Editură	Greenberg
Țara primei apariții	SUA
Data primei apariții	1950
Număr de pagini	210 p
OCLC	990522
Ediția în limba română
Traducător	Diana Stanciu
Editură	Editura Vremea
Data apariției	1993
Număr de pagini	160
ISBN ro	3-9162-00-2
Modifică date / text

Casa veșniciei (engleză The House That Stood Still) este un roman științifico-fantastic de A. E. van Vogt, prima oară publicat în 1950. A mai fost publicat și sub titlurile The Mating Cry (1960, ediție revizuită) și The Undercover Aliens (1976). În România, a apărut la editura Vremea în 1993, în traducerea Dianei Stanciu.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Avocatul californian Allison Stephens este chemat de administratorul proprietăților Tannahill, Walter Peeley, să se ocupe de trecerea averii de la fostul proprietar, decedat de curând, la nepotul său. Stephens descoperă că în casă își are sediul un cult care urmează ritualuri ciudate. El se îndrăgostește de un membru al acestui cult, Mistra Lanett, dar curând își dă seama că femeia nu este ce pare a fi.

Pe lângă misterul reprezentat de femeie și de cult, Stephens se confruntă și cu asasinarea a doi dintre angajații domeniului Tannahill. Din acest moment el este implicat într-o serie de intrigi și investigații, în urma cărora că pe clădirea din piatră anterioară culturii toltece a fost construit un conac ale cărui radiații conferă nemurire celor care cunosc secretul clădirii. Membrii cultului care funcționează în secret în această casă se dovedește că au chiar și nave cosmice capabile să călătorească spre planeta Marte, locul pe care au construit o bază.

Mistra îl pune la curent cu evenimentele trecute, avertizându-l despre iminența unui război atomic care i-a determinat pe majoritatea membrilor cultului să decidă transportarea pietrelor acestei clădirii pe Marte pentru a păstra în siguranță puterea lor față de emanațiile radioactive. Stephens mai află și că Tannahill-unchiul și Tannahill-nepotul sunt, de fapt, una și aceeași persoană. El încearcă să prevină războiul, împiedicând finalizarea unui complot pus la cale de doi dintre nemuritori.

În afara acestui demers, el se străduiește din greu să păstreze secretă taina casei față de opinia publică, tot mai interesată să dezlege misterele familiei Tannahill ��i, în final, reușește să o cucerească pe Mistra, alături de care rămâne.

Damon Knight și-a exprimat aprecierea față de roman, declarând: "În mod neobișnuit [pentru van Vogt], toate firele narative ale poveștii se leagă satisfăcător, iar suspansul este menținut la un nivel înalt."^[1] Criticul Groff Conklin a descris textul original ca "lecturabil", dar l-a criticat pentru superficialitatea "ideilor, imaginației [și] scopului."^[2] Forrest J Ackerman a apreciat că romanul "se îndepărtează considerabil" de operele anterioare ale lui van Vogt.^[3] Recenzorul celor de la New York Times, Fletcher Pratt a considerat Casa veșniciei drept "una dintre cele mai originale povești SF, dacă nu chiar una dintre cele mai solide", remarcând faptul că "este aproape imposibil să înțelegi exact ce se întâmplă."^[4]

• Allison Stephens - avocat californian, ales să se ocupe de domeniul Tannahill
• Mistra Lanett - secretara lui Tannahill
• Arthur Tannahill / Newton Tannahill - proprietarul casei vechi de mii de ani
• Walter Peeley - avocat-șef și cel care se ocupă de proprietățile Tannahill
• Tezlacodanal - fostul proprietar al casei toltece
• Frank Howland - procuror districtual
• Bill Riggs - detectiv

• en Istoria publicării lucrării Casa veșniciei la Internet Speculative Fiction Database