Boris Arventiev
| Boris Arventiev | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 20 august 1900 Hîrtopul Mare, Moldova |
| Decedat | 3 iunie 1984 Iași, România |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | chimist |
| Activitate | |
| Instituție | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași |
| Alma Mater | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi” din Iași |
| Cunoscut pentru | contribuții în domeniul chimiei organice |
Modifică date / text  | |
Boris Arventiev (n. 20 august 1900, Hîrtopul Mare, Moldova - d. 3 iunie 1984, Iași, România) a fost un chimist, cercetător și profesor universitar, cunoscut în special pentru contribuțiile sale în chimia organică și drept continuator al școlii de chimie organică create de către Anastasie Obregia.[1] Laborios cercetător în domeniul chimiei organice și distins cadru didactic, Boris Arventiev a slujit învățământul și știința ieșeană timp de peste o jumătate de secol.[2][3]
Educație
[modificare | modificare sursă]Boris Arventiev a urmat școala primară și gimnaziul în localitatea natală, continuându-și studiile în cadrul Liceului nr. 2 din Chișinău (a absolvit bacalaureatul în 1918).[4] Ulterior a urmat Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, secția Fizico-Chimie, pe care a absolvit-o în 1929. În 1937 a obțnut titlul de Doctor la aceeași universitate cu teza intitulată Fenomene de orientare la derivații fenolici în condensarea lor în acizii fenilglicolici (profesor coordonator: Constantin Vasile Gheorghiu).[3]
Activitate profesională
[modificare | modificare sursă]Din 1932 și până la retragerea din activitate a activat în cadrul Laboratorului de Chimie organică, Facultatea de Chimie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A predat cursuri precum Sinteze organice speciale, Bazele teoretice ale chimiei organice, Chimie organică generală, Microanaliza compușilor organici etc. În paralel cu activitatea didactică a activat ca cercetător, fiind șef de sector in cadrul Institutului de Chimie "Petru Poni" din Iași (1951-1967). A dezvoltat studii în următoarele teme de cercetare: (1) sinteza derivaților acidului fenoxiacetic, (2) chimia cumaronelor, (3) legătura de hidrogen intramolecular la compușii o-hidronicarbonilici, (4) analiză organică elementară, (5) acțiunea izosulfocianaților asupra oximelor, (6) fenomene de sinteză în prezența compușilor organomagnezieni etc. A publicat peste 100 de lucrări în domeniu.
Publicații relevante (selecție)
[modificare | modificare sursă]- Ultra-violet absorption spectra of some 2-hydroxy-6-methylbenzophenones and their behaviour with regard to polyvinylchloride, Eur. Polym. J. 5 (1969) 505-509[5]
- The dissociation constants and spectral properties of 2-hydroxy-6-methylbenzophenone derivatives, Collection of Czechoslovak Chemical Communications 36 (1971)1948-1954[6]
- NMR study of the acetylation of 2,3‐diphenylbenzofuran, Organic Magnetic Resonance 6 (1974) 327-330[7]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Chimistul Boris Arventiev- 25 de ani de la moarte”.
- ^ „Boris Arventiev, chimist”.
- ^ a b Cecal, Alexandru. „Chimiști în Universitatea ieșeană (1948-2005)” (PDF).
- ^ „Cucuteni 5000” (PDF).
- ^ Arventiev B., Singurel L., Offenberg, H., Nicolaescu, T., Baciu T. „Ultra-violet absorption spectra of some 2-hydroxy-6-methylbenzophenones and their behaviour with regard to polyvinylchloride, Eur. Polym. J. 5 (1969) 505-509”.
- ^ Hrdlovič, P., Schubertova, N., Arventiev, B., Wexler, H. „The dissociation constants and spectral properties of 2-hydroxy-6-methylbenzophenone derivatives. Collection of Czechoslovak Chemical Communications 36 (1971)1948-1954”.
- ^ Barboiu, V., Wexler, H., Arventiev, B. „NMR study of the acetylation of 2,3‐diphenylbenzofuran, Organic Magnetic Resonance, 6 (1974) 327-330”.
| ||||||||