Sari la conținut

Amidon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Amidon
Amiloză
Amiloză
Amilopectină
Amilopectină
Identificare
Număr CAS9005-25-8
Informații generale
Formulă chimică(C6H10O5)n
Aspectpudră albă
Masă molarăvariabilă
Proprietăți
Densitate1,5 g/cm3
Punct de topirese descompune
Presiune de vapori0 mm Hg[1]  Modificați la Wikidata
Doza letală medie6 600 mg/kg
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Amidonul este o polizaharidă care, din punct de vedere structural, este alcătuită din amiloză și amilopectină. Amidonul este una dintre sursele energetice importante ale organismelor animale. Ajungând în organism cu hrana, amidonul este hidrolizat enzimatice în prezența amilazelor, transformându-se în glucoză. Aceasta este transportată spre celule, unde se consumă parțial pentru necesitățile energetice ale organismului, conform schemei:

C6H12O6 + 6O2 = 6CO2+ 6H2O + Q

Amidonul se găsește în semințele, fructele și tuberculii plantelor și se folosește în industria alimentară, chimică etc. Formula brută a amidonului, determinată prin analiza elementară, este (C6H10O5)n, la fel ca a celulozei. Prin hidroliza cu acizi, amidonul trece în D-glucoza, cu randament cantitativ. Din punctul de vedere al compoziției chimice, amidonul este un amestec, format din 2 polizaharide: amilopectină și amiloză, care diferă între ele prin structură și reactivitate.

Formarea în plante

[modificare | modificare sursă]

Amidonul se formează în plante, fiind o sursă importantă de glucide pentru animale. Ecuația reacției generale a formării amidonului ar fi formată din două etape:

  • CO2 + H2O ----> CH2O + O2
  • 6 CH2O ----> C6H10O5 + H2O, ambele reacții înfăptuindu-se în cloroplaste (cu participarea clorofilei), la lumină.

Proprietăți fizice

[modificare | modificare sursă]

Amidonul are o structură amorfă, insolubilă în apă, deși la contact cu apa acesta se umflă. Suspensia de amidon în apă este un fluid nenewtonian.

Proprietăți chimice

[modificare | modificare sursă]

La recunoașterea amidonului se folosește iodul: la contact cu acesta, amidonul dă o culoare violet închisă la rece.

  • Cu apa în prezența acizilor:

(C6H10O5)n + nH2O → n C6H12O6

  • Cu apa în prezența amilazei:

2(C6H10O5)n + nH2O → n C12H22O11

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Amidon


  1. ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0567.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)