Alfabetul chirilic român

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Alfabetul chirilic român
Tip	Alfabet
Limbi scrise	Română
Perioadă de utilizare	Secolele XVI-XIX
Sisteme-părinte	Alfabetul fenician → Alfabetul grec → Alfabetul glagolitic → chirilic → Alfabetul chirilic român
Sisteme-surori	Alfabet chirilic timpuriu
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
Modifică text

Alfabetul chirilic român a fost utilizat pentru scrierea limbii române, din secolele al XIV-lea - al XV-lea până în 1862. Întrucât limba română are sunete pentru care alfabetul chirilic clasic nu are semne, grămăticii s-au văzut nevoiți să adauge semne noi, suplimentare, pentru a le putea reprezenta.

Grafia chirilică s-a folosit în Evul Mediu românesc pentru scrierea de acte diplomatice, manuscrise, cărți, inscripții, legende sigilare și diverse însemnări. Nu se cunoaște cu exactitate momentul în care alfabetul chirilic a trecut la nordul Dunării, însă cel mai vechi document păstrat sub formă originală și scris cu caractere chirilice datează din 1392.^[1] O teorie afirmă ca acest eveniment ar coincide cu extinderea influentei Țaratului Bulgar sau a celui Vlaho-Bulgar la nord de Dunăre.

Conform manuscrisului Țarstvenica, o biografie a țarilor bulgari din 1844, menționată de A.D. Xenopol, introducerea alfabetului chirilic și a slavonei bisericești la nord de Dunăre a început odată cu invadarea teritoriilor românești nord-dunărene de către țarul Asan. Acesta, sfătuit de părintele Teofilact de la Ohrida, ar fi intrat în Valahia pentru a înlătura „eretica” romană (românii pe atunci citind în latină) și a impune alfabetic chirilic și limba slavonă, fiind poruncit ca preoții care vor citi in latină să aibă limba tăiată.

Dimitrie Cantemir (în Descriptio Moldaviae) susține că moldovenii ar fi scris cu litere latine – potrivit tradiției – până la Conciliul de la Florența (1439). Alexandru cel Bun^[2], afirmă Cantemir, ar fi poruncit arderea tuturor textelor scrise până atunci cu caractere latine, introducând alfabetul chirilic și slavona, ca reacție la prozelitismul romano-catolic. „Dar când mitropolitul moldovean a trecut, la acest sinod [...] de partea papistașilor , atunci urmașul său, cu numele Theoctist — diacon al lui Marcu din Efes, bulgar de neam, ca să stârpească aluatul papistașilor din biserica moldovenească și să taie celor tineri prilejul de a citi vicleșugurile papistașilor — l-a sfătuit pe Alexandru cel Bun^[2] să izgonească din țară nu numai pe oamenii de altă lege, ci și literele latinești și să pună în locul lor pe cele slavonești.”^[3]

Trecerea de la alfabetul chirilic la alfabetul latin s-a realizat treptat, în a doua jumătate a secolului XIX, prin alfabetul de tranziție. Înlocuirea integrală a alfabetului chirilic cu cel latin a fost decretată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Astfel, scrierea cu alfabetul chirilic a fost în uz pe teritoriul României timp de peste 400 de ani în Moldova și chiar mai multă vreme în Țara Românească.

Cel mai vechi text nebisericesc cunoscut redactat în limba română și cu alfabetul chirilic, cu datare sigură, este scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung adresată în 1521 lui Johannes Benkner, judele Brașovului. [1] Arhivat în 4 septembrie 2007, la Wayback Machine.

Alfabetul chirilic român este diferit de alfabetul chirilic moldovenesc folosit în Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RASSM) începând cu anii 1930 și, ulterior, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) și în Transnistria. Acesta este de fapt o adaptare a alfabetului chirilic rusesc.

(Mihai Eminescu, Luceafărul)

• 
  Proclamația de la Islaz (1848)
• 
  Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
• 
  Marcă poștală emisă de serviciile poștale ale Principatului Moldovei, în anul 1858, cu valoarea nominală de 27 de parale
• 
  Anastasimatar bisericesc
• 
  Prefața Gramaticii de Ion Heliade Rădulescu
• 
  Carte (1828)
• 
  Gravură în lemn
• 
  C. Negruzzi - Scene istorice, Alexandru Lăpușneanu
• 
  Foaie pentru minte, inimă și literatură
• 
  Gazeta de Transilvania, Nr. 1, Anul 1 (1838)
• 
  Eforia spitalelor civile, București 1859, Principatele Unite
• 
  Scrisoarea lui Costache Caragiale adresată ziarului Pruncul Român, 1848
• 
  Sentențe morale (1857)
• 
  Istoria despre marele Alexandru Împărat... (cules din Istoria literaturii române de la origini până în prezent)

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de alfabetul chirilic român

• Alfabetul chirilic
• Alfabetul chirilic moldovenesc
• Alfabetul limbii române
• Ortografia limbii române
• Alfabetul grec
• Cifre chirilice

v • d • m Limba română Graiuri Ardelean · Bănățean · Bucovinean · Crișean · Dobrogean · Maramureșean · Moldovenesc · Muntenesc · Oltenesc · Limba română din Ungaria · Româna ucraineană · Româna timoceană Dialecte / limbi înrudite Dacoromână · Aromână · Meglenoromână · Istroromână Lingvistică Gramatică (substantive, verbe, numerale) · Alfabet (Ă, Â, Î, Ș, Ț) · Vocabular · Fonologie Istorie Latina vulgară · Limba dacă (cuvinte) · Romanizare (Traco-romani) · Protoromână (substrat) · Alfabetul chirilic român · Alfabetul de tranziție · Arhaisme românești (cuvinte) Instituții Academia Română  · Academia de Științe a Moldovei Dicționare Dicționarul explicativ al limbii române · Dicționarul Limbii Române · Dicționar enciclopedic român · Mic dicționar enciclopedic · Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române · Etymologicum Magnum Romaniae · Lexiconul de la Buda Altele Români (origini) · Etimologia etnonimului · Uniunea Latină · Uniunea lingvistică balcanică · Limba moldovenească · Denumiri românești ale unor localități străine · Alfabetul Braille în limba română Mai multe articole despre limba română