Adjectiv demonstrativ

În morfologie, adjectivul demonstrativ este un cuvânt gramatical din categoria adjectivelor pronominale, care determină un substantiv indicând în general apropierea ori depărtarea acestuia față de vorbitor (uneori și față de destinatarul comunicării) în spațiu sau în timp. Entitățile denumite de substantiv pot fi concrete (obiecte, ființe, persoane), pe care vorbitorul le arată în spațiu, dar pot fi și abstracte (acțiuni, calități), despre care vorbitorul indică faptul că sunt cunoscute pentru că a mai fost vorba despre ele, ori pentru că din diverse motive sunt prezente în mintea destinatarului^[1]. Adjectivelor demonstrative le corespund pronume demonstrative care, în funcție de limbă, pot fi de aceeași formă sau de formă mai mult sau mai puțin diferită de cea a adjectivelor.

Sunt în general considerate adjective demonstrative cuvintele corespunzătoare celor românești acest(a) și acel(a) (forme de bază), dar gramaticile diverselor limbi și ale diverșilor autori nu sunt unitare în ceea ce privește categoriile de cuvinte considerate adjective demonstrative. Pe de altă parte există diferențe între limbi în a distinge două sau mai multe grade de apropiere/depărtare.

În limba română

Gramaticile tradiționale ale limbii române^[2] disting mai multe categorii de adjective demonstrative. Acestea au forme diferite după gen și număr, precum și două forme cazuale: de nominativ-acuzativ și de genitiv-dativ. Există totodată și forme specifice registrelor de limbă: pe de o parte forme elevate și curente, pe de altă parte forme familiare.

Adjectivele demonstrative de apropiere și de depărtare

Aceste adjective au forme ușor diferite după cum sunt antepuse sau postpuse substantivului determinat. Cele postpuse sunt identice cu formele pronumelor demonstrative.

Formele postpuse de apropiere:


Caz	Singular				Plural
	masculin și neutru		feminin		masculin		feminin și neutru
	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar
N.-A.	acesta	ăsta	aceasta	asta	aceștia	ăștia	acestea	astea
G.-D.	acestuia	ăstuia	acesteia	asteia/ăsteia	acestora	ăstora	acestora	ăstora

Formele postpuse de depărtare:


Caz	Singular				Plural
	masculin și neutru		feminin		masculin		feminin și neutru
	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar
N.-A.	acela	ăla	aceea	aia	aceia	ăia	acelea	alea
G.-D.	aceluia	ăluia	aceleia	ăleia	acelora	ălora	acelora	ălora

Formele antepuse de apropiere:


Caz	Singular				Plural
	masculin și neutru		feminin		masculin		feminin și neutru
	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar
N.-A.	acest	ăst	această	astă	acești	ăști	aceste	aste
G.-D.	acestui	ăstui	acestei	astei/ăstei	acestor	ăstor	acestor	ăstor

Formele antepuse de depărtare:


Caz	Singular				Plural
	masculin și neutru		feminin		masculin		feminin și neutru
	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar
N.-A.	acel	ăl	acea	a	acei	ăi	acele	ale
G.-D.	acelui	ălui	acelei	ălei	acelor	ălor	acelor	ălor

Exemple în registrele elevat/curent: acestui om / omului acestuia, acest fenomen / fenomenul acesta, această zi / ziua aceasta, acel ceas / ceasul acela. Exemple în registrul familiar: omului ăluia, ziua aia, ceasul ăla. Formele familiare antepuse sunt de folosință limitată. Se utilizează mai mult forma astă, în adverbe compuse și îmbinări adverbiale temporale cu sensul „această” (astăzi, astă seară) și în altele cu sensul „precedentă, trecută” (astă-noapte, astă-vară, aseară), în care își pierd caracterul familiar.

Adjectivul demonstrativ de identitate

Acest adjectiv nu are forme familiare aparte și se folosește identic și ca pronume:


Caz	Singular		Plural
Caz	masculin și neutru	feminin	masculin	feminin și neutru
N.-A.	același	aceeași	aceiași	aceleași
G.-D.	aceluiași	aceleiași	acelorași

Acest adjectiv este totdeauna antepus: același om.

Adjectivele demonstrative de diferențiere

Forme de depărtare:


Caz	Singular				Plural
	masculin și neutru		feminin		masculin		feminin și neutru
	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar	elevat/curent	familiar
N.-A.	celălalt	ălălalt	cealaltă	ailaltă	ceilalți	ăilalți	celelalte	alelalte
G.-D.	celuilalt	ăluilalt	celeilalte	ăleilalte	celorlalți	ălorlalți	celorlalte	ălorlalte

Există și o formă de apropiere, dar numai în registrul familiar:


Caz	Singular		Plural
Caz	masculin și neutru	feminin	masculin	feminin și neutru
N.-A.	ăstălalt	astălaltă	ăștilalți	astelalte
G.-D.	ăstuilalt	ăsteilalte/asteilalte	ăstorlalți	ăstorlalte

Adjectivele demonstrative de diferențiere au aceeași formă ca pronumele, indiferent de topică: celălalt om / omul celălalt.

De menționat că toate adjectivele demonstrative românești antepuse determină în mod definit substantivul numai prin ele însele, dar cele postpuse o fac împreună cu articolul hotărât atașat substantivului.

În alte limbi

În limba franceză

Formele adjectivelor demonstrative franceze sunt diferite de cele ale pronumelor corespunzătoare^[3]:


Singular		Plural
masculin	feminin	masculin și feminin
ce, cet „acest”	cette „această”	ces „acești/aceste”

Observații:

Forma ce se folosește înaintea substantivelor care încep cu consoană sau cu h aspirat (în scris) (ce couteau „acest cuțit / cuțitul acesta”, ce héros „acest erou / eroul acesta”), iar cet înaintea substantivelor care încep cu vocală sau cu h mut (în scris): cet animal „acest animal / animalul acesta”, cet homme „acest bărbat / omul acesta”.
În principiu, apropierea și depărtarea se marchează prin așa-numitele particule -ci, respectiv -là, postpuse substantivului determinat (Je prends ce livre-ci. Je vous laisse ce livre-là „Iau cartea aceasta. Vă las cartea aceea”), însă în vorbire există tendința ca -là să exprime și apropierea dacă nu trebuie stabilită o opoziție între entități după gradul de depărtare.
Fără particulă, adjectivele demonstrative se folosesc în principal pentru reamintirea unei entități numite mai înainte (Vous m’avez annoncé un visiteur ; où est ce visiteur ? „Mi-ați anunțat un vizitator; unde e vizitatorul acela?”) sau pentru a anunța o entitate despre care încă nu a fost vorba: Écoutez cette histoire ; elle vous amusera „Ascultați povestea asta; vă va distra”.

Spre deosebire de română, în franceză, adjectivul demonstrativ determină totdeauna substantivul în mod definit, fără prezența articolului hotărât. Mai este de menționat că în gramaticile tradiționale ale limbii franceze, adjective demonstrative sunt considerate numai cele de mai sus.

În limbile sârbă și croată

În limbile sârbă și croată, adjectivele demonstrative au aceleași forme ca și pronumele corespunzătoare, indicând trei grade de apropiere/depărtare. Formele lor sunt:


Apropiere/ Depărtare	Singular			Plural
Apropiere/ Depărtare	masculin	neutru	feminin	masculin	neutru	feminin
Apropiere	ovaj „acest”	ovo	ova „această”	ovi „acești”	ova	ove „aceste”
Depărtare medie	taj „acest/acel”	to	ta „această/acea”	ti „acești/acei”	ta	te „aceste/acele”
Depărtare	onaj „acel”	ono	ona „acea”	oni „acei”	ona	one „acele”

Aceste adjective se declină ca adjectivele nepronominale, având, în afară de forma de nominativ (cea de mai sus), încă cinci forme cazuale.

Gradele de apropiere/depărtare se pot ilustra cu următoarele exemple:

Daću ti ovaj članak da ga pročitaš „Îți voi da articolul acesta ca să-l citești” – ceea ce este lângă/la vorbitor^[4];
Lepo ti stoji ta haljina „Îți stă bine rochia asta” – ceea ce este lângă/la destinatar^[4];
onaj visoki muškarac „bărbatul acela înalt” – ceea ce nu este nici lângă/la vorbitor, nici lângă/la destinatar^[5].

Pe lângă aceste adjective demonstrative, în sârbă și croată mai sunt și altele, care nu au corespondente analoge în română^[6]:


Apropiere/ Depărtare	Singular			Plural
Apropiere/ Depărtare	masculin	neutru	feminin	masculin	neutru	feminin
Apropiere	ovakav „ca acesta”	ovakvo	ovakva „ca aceasta”	ovakvi „ca aceștia”	ovakva	ovakve „ca acestea”
Depărtare medie	takav „ca acesta/acela”	takvo	takva „ca aceasta/aceea”	takvi „ca aceștia/aceia”	takva	takve „ca acestea/acelea”
Depărtare	onakav „ca acela”	onakvo	onakva „ca aceea”	onakvi „ca aceia”	onakva	onakve „ca acelea”

Mai există și o serie de adjective care se referă la dimensiune sau la cantitate, și care nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea:

ovoliki, ovoliko, ovolika, ovoliki, ovolika, ovolike „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”;
toliki, toliko, tolika, toliki, tolika, tolike „atâta (de mare/mic/mică/mici), atâta (de mult/multă/mulți/multe), atât/atâta/atâți/atâtea”;
onoliki, onoliko, onolika, onoliki, onolika, onolike „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”.

Exemple în propoziții^[6]:

Želim ovakve rukave „Doresc mâneci ca acestea” (spune, de exemplu, un client unui croitor, arătând mânecile hainei pe care o poartă);

Želim takve rukave „Doresc mâneci ca acestea/acelea” (același, arătând haina din mâna croitorului);

Želim onakve rukave „Doresc mâneci ca acelea” (arătând o haină care e mai departe de ambii interlocutori);

Šta ćeš raditi s tolikim novcem? „Ce-ai să faci cu atâția bani?” (banii fiind la destinatarul comunicării).

În limba maghiară

În gramaticile limbii maghiare sunt considerate adjective demonstrative mai multe cuvinte, care nu variază după gen, această categorie gramaticală fiind străină limbii maghiare. Ca adjective se folosesc aceleași forme ca cele ale pronumelor.

O primă categorie sunt adjectivele corespunzătoare lui acest și acel, precum și cele care le au pe acestea ca ultimul element al unor adjective compuse. Acestea sunt:

Apropiere		Depărtare
Singular	Plural	Singular	Plural
ez „acest/această”	ezek „acești/aceste”	az „acel/acea”	azok „acei/acele”
mindez „tot acest/toată această”	mindezek „toți acești/toate aceste”	mindaz „tot acel/toată acea”	mindazok „toți acei/toate acele”
ugyanez „același/aceeași”	ugyanezek „aceiași/aceleași”	ugyanaz „același/aceeași”	ugyanazok „aceiași/aceleași”

Aceste adjective demonstrative constituie excepții de la regula după care în maghiară, adjectivele nu se acordă în funcție de atribut cu substantivul determinat. Aceste adjective se acordă și, totodată, substantivul este articulat cu articol hotărât. Exemple: Megveszem ezt a házat „Cumpăr casa asta”, Arról a könyvről beszélünk „Vorbim despre cartea aceea”. În cazul folosirii de postpoziții, acestea se repetă după substantivul determinat: ezek alatt a házak alatt „sub casele acestea”^[7].

Adjectivele demonstrative neacordate sunt:

Apropiere	Depărtare
ilyen „ca acesta/aceasta/aceștia/acestea”	olyan „ca acela/aceea/aceia/acelea”
ugyanilyen „la fel ca acesta/aceasta/aceștia/acestea”	ugyanolyan „la fel ca acela/aceea/aceia/acelea”
efféle „de felul acesta”	afféle „de felul acela”
ekkora „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”	akkora „atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”
ugyanekkora „tot atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”	ugyanakkora „tot atâta (de mare/mic/mică/mari/mici)”
ennyi „atâta/atâția/atâtea”	annyi „atâta/atâția/atâtea”
ugyanennyi „tot atâta/atâția/atâtea”	ugyanannyi „tot atâta/atâția/atâtea”

Exemple în propoziții: Ennyi könyvet nem tudsz elvinni „Nu poți duce atâtea cărți”, Nem ilyen lovat akartam „Nu un cal ca ăsta voiam”^[7].

Observații generale:

Adjectivele demonstrative de bază sunt ez și az. Celelalte, în afară de ilyen și olyan, sunt compuse din cele de bază și alte cuvinte. În unele din adjectivele compuse, consoana z este asimilată de consoana inițială a componentului următor.
Formele de apropiere se deosebesc de cele de depărtare și fonetic, prin gradul de anterioritate a vocalelor pe care le conțin, fără a se ține seama de cele din componentele secundare ale pronumelor compuse. Astfel, formele de apropiere conțin vocale anterioare, iar cele de depărtare – posterioare^[8].
Adjectivele ugyanez/ugyanaz corespund adjectivului demonstrativ de identitate românesc, care nu are forme aparte pentru apropiere și depărtare.
Nici adjectivele ekkora/akkora, ugyanekkora/ugyanakkora, ennyi/annyi și ugyanennyi/ugyanannyi nu au corespondente românești care să indice apropierea și depărtarea.

Note

^ Avram 1997, p. 174; Crystal 2008, p. 135; Dubois 2002, p. 134.
^ De exemplu Avram 1997, pp. 174–180, sursa acestei secțiuni.
^ Secțiune după Mauger 1971, p. 122.
^ ^a ^b Klajn 2005, p. 83.
^ Barić 1997, p. 179.
^ ^a ^b Klajn 2005, p. 85.
^ ^a ^b Szende 2001, p. 82.
^ Szende 2001, p. 81.

Surse bibliografice

Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, Humanitas, București, 1997 ISBN 973-28-0769-5
hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1
en Crystal, David, A Dictionary of Linguistics and Phonetics Arhivat în 10 noiembrie 2018, la Wayback Machine. (Dicționar de lingvistică și fonetică), ediția a VI-a, Blackwell Publishing, 2008, ISBN 978-1-4051-5296-9 (accesat al 10 noiembrie 2018)
fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002 (accesat al 9 martie 2021)
sr Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika Arhivat în 23 aprilie 2016, la Wayback Machine. (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat al 14 august 2018)
fr Mauger, Gaston, Grammaire pratique du français d’aujourd’hui (Gramatica practică a limbii franceze de azi), ediția a IV-a, Paris, Hachette, 1971
fr Szende, Thomas; Kassai, Georges, Grammaire fondamentale du hongrois (Gramatica fundamentală a limbii maghiare), Langues et mondes – l'Asiathèque, Paris, 2001 ISBN 2-911053-61-3

Vezi și

[1] Avram 1997, p. 174; Crystal 2008, p. 135; Dubois 2002, p. 134.

[2] De exemplu Avram 1997, pp. 174–180, sursa acestei secțiuni.

[3] Secțiune după Mauger 1971, p. 122.

[klajn-4] Klajn 2005, p. 83.

[5] Barić 1997, p. 179.

[klajn_85-6] Klajn 2005, p. 85.

[szende-7] Szende 2001, p. 82.

[8] Szende 2001, p. 81.

[1]