Acvila lui Haast
| Acvila lui Haast Fosilă: 0.7–0.0014 mln. ani în urmă Pleistocen-Holocen | |
|---|---|
| |
| Desen reprezentând un Harpagornis atacând un Moa | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Accipitriformes |
| Familie: | Accipitridae |
| Gen: | Hieraaetus |
| Specie: | † H. moorei |
| Nume binomial | |
| † Hieraaetus moorei Haast, 1872 | |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Acvila lui Haast (Hieraaetus moorei) este o specie dispărută de vultur care a trăit în Insula de Sud a Noii Zeelande.[2] Este cel mai mare vultur despre care se știe că a existat, cu o greutate estimată la 10-18 kilograme, în comparație cu următorul ca mărime, Harpia harpyja, de până la 9 kg.[3] Mărimea sa masivă este explicată ca un răspuns evolutiv la mărimea prăzii sale – moa care nu zboară – dintre care cea mai mare putea cântări 200 kg. Acvila lui Haast a dispărut în jurul anului 1445, în urma sosirii populației māori, care au vânat moa până la dispariție, au introdus șobolanul polinezian (Rattus exulans) și au distrus mari suprafețe de pădure prin incendiere.[4]
Taxonomie
[modificare | modificare sursă]Acvila lui Haast a fost descrisă științific pentru prima dată de Julius von Haast în 1871, din rămășițele descoperite de taxidermistul Muzeului Canterbury, Frederick Richardson Fuller,[5][6][7] într-o fostă mlaștină.[8] Haast a numit acvila Harpagornis moorei după George Henry Moore, proprietarul domeniului Glenmark, unde au fost găsite oasele păsării.[9] Numele genului provine din grecescul harpax, care înseamnă "cârlig de prindere" și ornis, care înseamnă "pasăre".[10] Analizele ADN au arătat ulterior că această pasăre este înrudită cel mai îndeaproape cu Hieraaetus morphnoides precum și cu Hieraaetus pennatus și nu, așa cum se credea anterior, cu Aquila audax.[11][12] Prin urmare, Harpagornis moorei a fost reclasificat ca Hieraaetus moorei.[10]
Se estimează că H. moorei a deviat de la acești vulturi mai mici în urmă cu 1,8 milioane până la 700.000 de ani.[13] Dacă această estimare este corectă, creșterea sa în greutate de zece până la cincisprezece ori este o creștere excepțional de rapidă.[14]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Aquila moorei”. nztcs.org.nz. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Giant eagle (Aquila moorei), Haast's eagle, or Pouakai Arhivat în , la Wayback Machine.. Museum of New Zealand: Te Papa Tongarewa. Retrieved 27 October 2010.
- ^ Knapp, Michael; Thomas, Jessica E.; Haile, James; Prost, Stefan; Ho, Simon Y.W.; Dussex, Nicolas; Cameron-Christie, Sophia; Kardailsky, Olga; Barnett, Ross; Bunce, Michael; Gilbert, M. Thomas P. (mai 2019). „Mitogenomic evidence of close relationships between New Zealand's extinct giant raptors and small-sized Australian sister-taxa”. Molecular Phylogenetics and Evolution (în engleză). 134: 122–128. Bibcode:2019MolPE.134..122K. doi:10.1016/j.ympev.2019.01.026. PMID 30753886.
- ^ Perry, George L.W.; Wheeler, Andrew B.; Wood, Jamie R.; Wilmshurst, Janet M. (). „A high-precision chronology for the rapid extinction of New Zealand moa (Aves, Dinornithiformes)”. Quaternary Science Reviews. 105: 126–135. Bibcode:2014QSRv..105..126P. doi:10.1016/j.quascirev.2014.09.025.
- ^ „Extinct Birds Series; Part Two; Haast's Eagle”. The Press. Christchurch, New Zealand. . ISSN 0113-9762.
- ^ „Pouākai – The world's largest eagle”. Radio New Zealand (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Holdaway, Richard (). „Terror Of The Forest”. Notornis. New Zealand Geographic (4). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Tudge, Colin (). The Secret Life of Birds: Who they are and what they do. Penguin Books Limited. p. 117. ISBN 978-0-14-196210-8. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Haast, Julius (). „Notes on Harpagornis Moorei, an Extinct Gigantic Bird of Prey, containing Discussion of Femur, Ungual Phalanges and Rib”. Transactions and Proceedings of the New Zealand Institute. 4: 193–196. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Evans, Kate (noiembrie 2018). „Return of the Lost Birds”. New Zealand Geographic (în engleză) (154): 30. ISSN 0113-9967. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Allot, Amber (). „Extinct Haast's eagle might have been more like a Haast's vulture, study finds”. Stuff. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Bunce, M.; Szulkin, Marta; Lerner, Heather R. L.; Barnes, Ian; Shapiro, Beth; Cooper, Alan; Holdaway, Richard N. (). „Ancient DNA Provides New Insights into the Evolutionary History of New Zealand's Extinct Giant Eagle”. PLOS Biology. 3 (1): e9. doi:10.1371/journal.pbio.0030009
. PMC 539324 . PMID 15660162.
- ^ Fountain, Henry (). „Observatory: [Science Desk]”. The New York Times. ISSN 0362-4331.
- ^ Bunce, Michael (). „Haast's eagle only became giant in the move to New Zealand, DNA tests show”. National Post. Canada, Don Mills. ISSN 1486-8008.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de Harpagornis moorei la Wikimedia Commons- Martinson, Paul (). „Haast's Eagle. Harpagornis moorei”. Wellington: Te Papa Press. Arhivat din original la . Accesat în .
Artwork produced for the book Extinct Birds of New Zealand by Alan Tennyson
- Wingspan Birds of Prey Trust
- „Harpagornis Moorei”. Te Papa Tongarewa: Museum of New Zealand.
