Edukira joan

Arielle Dombasle

Wikipedia, Entziklopedia askea
Arielle Dombasle

Bizitza
Jaiotzako izen-deiturakArielle Laure Maxime Sonnery de Fromental
JaiotzaHartford1953ko apirilaren 27a (71 urte)
Herrialdea Frantzia
 Ameriketako Estatu Batuak
BizilekuaParis
Familia
AitaJean Louis Melchior Sonnery
AmaFrancion Garreau-Dombasle
Ezkontidea(k)Paul Albou (en) Itzuli  (1976ko abenduaren 18a -  1985)
Bernard-Henri Lévy  (1993ko ekainaren 19a -
Familia
Hezkuntza
HeziketaCours Simon (en) Itzuli
Lycée Franco-Mexicain (en) Itzuli
Hizkuntzakfrantsesa
ingelesa
gaztelania
Jarduerak
Jarduerakabeslaria, zinema aktorea, film-zuzendaria, irrati-esataria eta gidoilaria
Enplegatzailea(k)RTL (en) Itzuli  (2016ko urtarrilaren 16a -
Jasotako sariak
Izengoitia(k)Arielle Dombasle
Musika instrumentuaahotsa
DiskoetxeaColumbia Records
Mercury Records (en) Itzuli
Pan European Recording
Barclay
Fontana
Sinesmenak eta ideologia
Erlijioakatolizismoa

IMDB: nm0231319 Allocine: 915 Rottentomatoes: celebrity/arielle_dombasle Allmovie: p19542 Metacritic: person/arielle-dombasle TV.com: people/arielle-dombasle
Facebook: ArielleDombasle Twitter: ArielleDombasle Instagram: arielledombasle Youtube: UCMwE1YVqb7zP1EnQxWJrLEw TikTok: arielledombasle Souncloud: arielle-dombasle Spotify: 7I2zgbIGfAd3w1CktlJUbI iTunes: 15059576 Last fm: Arielle Dombasle Musicbrainz: 9937c3e3-430d-4b1f-8a4a-5879ff618dce Songkick: 266315 Discogs: 715250 Deezer: 15821 Edit the value on Wikidata

Arielle Laure Maxime Sonnery de Fromental, ezagunagoa Arielle Dombasle izenez (Hartford, Connecticut, AEB, 1953ko apirilaren 27a)[1] frantziar aktore eta sopranoa da. Gaztetan modeloa ere izan zen.[2][3][4][5]

1953an jaio zen Connecticut estatuko Hartford hiriburuan. Arielle Laure Maxime Sonnery du izena. Bere aita, Jean-Louis Melchior Sonnery de Fromental, enpresari, arkeologo eta kolonaurreko arte bildumagilea zen. Ama, Francion Garreau-Dombasle, Maurice Garreau-Dombasle Mexikon Frantziako enbaxadore izandakoaren alaba zen.

Bere haurtzaroa Mexikon eman zuen eta bertan Mexikoko kultura hispanoa ezagutu zuen Frantziako enbaxadan bere aitona-amonekin. 1976an Parisera joan zen Nazioarteko Musika Kontserbatorioan ikastera.

Lan ibilbidea

[aldatu | aldatu iturburu kodea]

Aurpegi felidoa, hazpegi zorrotzekoa eta itxura nabarmenekoa zuen, eta modelo gisa lan egin zuen hasieran. Arielle Dombasle ezizena hartu zuen amaren oroimenez, 36 urte zituela hil baitzen. Katoliko bezala hazia izan zen. Gaztelania, frantsesa eta ingelesa ezin hobeto menperatzen ditu.1981ean erabateko biluzik agertu zen film erotikoan: Los frutos de la pasión Klaus Kinski aktore alemanarekin.1978an, Éric Rohmerren Perceval le Gallois filmean egin zuen debuta aktore zinematografiko gisa, eta bere lehen diskoa grabatu zuen, Cantate 78. 1986an Callie pertsonaia izan zen, Basset (Ted Nugent) izeneko narkotrafikatzaile agresibo baten emazte sufritu eta erakargarria, Miami Vice ("Definitely Miami" atala) telesaileko kapitulu batean, Don Johnson eta Philip Michael Thomasekin batera, non ezagunagoa egin zen.

2003an egin zuen debuta antzerkian, Jérôme Savaryren zuzendaritzapean. 2007an Ohorezko Legioko Zaldun izendatu zuten. Urte horretan bertan Parisko Crazy Horse kabaretean aritu zen meneuse de revue (vedette) gisa, Dolorès Sugar Rose izen artistikoarekin.

Bizitza pertsonala

[aldatu | aldatu iturburu kodea]
Arielle Dombasle-ren jaiotza-agiria

1976an ezkondu zen lehen aldiz, Paul Alboy odontologoarekin, Playboyren socialite zenarekin, eta bien arteko adin-aldea 32 urtekoa zen; 1985ean banandu ziren. 1993an ezkondu zen berriro, Bernard-Henri Lévy filosofo frantziarrarekin eta haren bi umeen amaordea da. Bere burua, bere itxura fisikoarengatik, «a Crazy Horse dancing girl» (Crazy Horse taldeko dantzaria) eta, kulturalki, kultura chicano herritar gisa definitu zen.[6]

Besteak beste, lan hauexetan hartu du parte:[7]

Filmografia partziala

[aldatu | aldatu iturburu kodea]
  • Éric Rohmerren Perceval le Gallois, 1978.
  • Roman Polanskiren Tesss, 1979.
  • Terayama Shūjiren Les Fruits de la passion, 1980.
  • Éric Rohmerren Le Beau Mariage, 1982.
  • Alain Robbe-Grilleten Belle Captive, 1983
  • Éric Rohmerren Pauline à la plage 1983
  • Miami Vice ("Definitely Miami" kapitulua),1986.
  • Claude Faraldoren Flagrant désir, 1986.
  • Ziggy Steinbergen The Boss' Wife, 1986.
  • Guy Hamiltonen Try This One for Size, 1989.
  • Fernando Truebaren El sueño del mono loco, 1989.
  • Peter Handkeren L'absence, 1993.
  • Éric Rohmerren L'Arbre, le maire et la médiathèque, 1993.
  • Alejandro Pelayoren Miroslava, 1993.
  • Hervé Paluden Un indien dans la ville, 1994.
  • Agnès Vardaren Les Cent et une nuits de Simon Cinéma, 1995.
  • Fina Torresen Mecánicas celestes, 1995.
  • Alain Robbe-Grillet et Dimitri de Clercq-en Un bruit qui rend fou, 1995
  • Alan Smithee-ren Raging Angels, 1995.
  • Bernard-Henri Lévyren Le Jour et la nuit, 1997.
  • Cédric Khanen L'ennui, 1998.
  • Raoul Ruizen El tiempo recobrado , 1998.
  • Claude Zidiren Asterix eta Obelix contre César, 1999.
  • Roland Joffé-ren Vatel, 2000.
  • Claude Lelouchen Le Courage d'aimer, 2005.
  • Alain Robbe-Grilleten C'est Gradiva qui vous appelle, , 2006.
  • Diane Kurysen Sagan, 2008.
  • Josée Dayanen Ni reprise, ni échangée, 2010.
  • Volker Schlöndorffen La mer à l'aube, 2011.
  • Arielle Dombasleren opiuma, 2013.
  • Pascal Thomasen Valentin Valentin, 2014.
  • Diane Kurysen Ma mère est folle, 2018.
  • Arielle Dombasleren Alien Crystal Palace, 2018.
  • Jérémy Minuiren Trop jeune pour moi, 2020.
  • Philippe Lacheauren Alibi.com, 2023.
  • Arielle Dombasleren Les Secrets de la princesse de Cadignan, 2023.
  • 1979: La Fugue, Théâtre de la Porte Saint-Martinen, Jean-Claude Brialyren zuzendaritzapean.
  • 1979: La petite Catherine de Heilbronn, Maison de la culture de Nanterre delakoan, Éric Rohmer-en zuzendaritzapean.
  • 1985: Retour à Florence, Théâtre Renaud-Barraulten, Simone Benmussaren zuzendaritzapean.
  • 1991: L'absolu naturel, Théâtre Renaud-Barraulten, Simone Benmussaren zuzendaritzapean.
  • 1991: L'as-tu revue ?, Opéra Comique delakoan, Olivier Benezechen zuzendaritzapean.
  • 1992: Le Jugement Dernier, Bernard-Henri Lévy, Théâtre de l'Atelier delakoan, Jean-Louis Martinelli zuzendari.
  • 2003: La Belle et la toute petite bête, Ederra eta Piztia ipuinaren egokitzapena, Opera Komikian, Jérôme Savaryren zuzendaritzapean.
  • 2008: Don Quichotte contre l'Ange Bleu, Parisko Théâtrean, Jérôme Savaryren zuzendaritzapean.
  • 2013: El Tigre, en el Théâtre du Rond-Point, Alfredo Ariasen zuzendaritzapean.
  • 2017: Folle Amanda, Parisko Théâtre antzokian, Marie-Pascale Osterriethen zuzendaritzapean.
  • 1982: Je n'sais pas avec qui?
  • 1985: Cantate 78
  • 1986: Je te salue, Marie
  • 1988: Nada más
  • 1989: Amour symphonique
  • 2000: Liberta
  • 2000: Odysseus
  • 2000: Cold Song
  • 2004: Rhum and coca-cola
  • 2006: C'est si bon
  • 2007: Où Tu Veux
  • 2009: Extra-terrestre
  • 2009: Women just a woman
  • 2010: Hasta siempre
  • 2011: Porque te vas
  • 2011: Mambo 5
  • 2013: Ave María
  • 2014: My love for evermore (The Hillbilly Moon Explosion eta Nicolas Kerrekin)
  • 2016: I'm not here anymore (Nicolas Kerrekin)
  • 2016: Carthagena (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Le chant des sirènes (We bleed for the ocean) (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Just come back alive (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Le grand hôtel (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Humble guy (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Twin kingdom valley (Nicolas Kerrekin)
  • 2020: Desdemona (Nicolas Kerrekin)
  • 2021: Deconstruction of the bride (Nicolas Kerrekin)
  • 2022: Fever
  • 2022: Barbiconic
  • 2024: Boys in the backroom
  • 2024: Diamonds are forever
  • 2024: Olympics
  • 2024: Jingle Bells

Estudioko albumak

[aldatu | aldatu iturburu kodea]
  • 2000: Liberta
  • 2002: Extase
  • 2004: Amor Amor
  • 2006: C'est si bon
  • 2009: Glamour à mort
  • 2011: Diva Latina
  • 2013: Arielle Dombasle by Era
  • 2015: French kiss (The Hillbilly Moon Explosion-ekin)
  • 2016: La Rivière Atlantique (Nicolas Kerrekin)
  • 2018: Les Parisiennes (Mareva Galanter, Inna Modja eta Helena Noguerrarekin)
  • 2020: Empire (con Nicolas Ker)
  • 2024: Iconics
  • Arielle Dombasle, Amor Amor (Parisko Olympian emanaldia) (2002, 1DVD)
  • Arielle Dombasle en concert à l'Olympia (2005, DVD & CD)
  • Arielle Dombasle au Crazy Horse (2007)

Erreferentziak

[aldatu | aldatu iturburu kodea]
  1. (Ingelesez) «Arielle Dombasle - Biography» IMDb (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  2. (Ingelesez) «Arielle Dombasle» Kinorium (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  3. (Frantsesez) «Arielle Dombasle dit la vérité sur son âge, l'anorexie, la chirurgie… "J'aurais voulu être immortelle"» www.journaldesfemmes.fr 2023-09-13 (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  4. (Gaztelaniaz) «Arielle Dombasle» Deezer (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  5. administrateur. (2020-07-09). «L'interview "comme un garçon" (Je Suis Musique)» Arielle Dombasle (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  6. (Gaztelaniaz) «Arielle Dombasle» Deezer (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  7. (Gaztelaniaz) «Emergency Exit (2025)» FilmAffinity (Noiz kontsultatua: 2025-02-04).
  • Victor Hache. Arielle Dombasle par Victor Hache. Paris: Editions du Collectionneur, 2002. ISBN 2-909450-88-0

Kanpo estekak

[aldatu | aldatu iturburu kodea]