Veniamin Costache

Mitropolitul Veniamin Costachi
Date personale
Născut	20 decembrie 1768
Decedat	18 decembrie 1846 (77 de ani) Mănăstirea Slatina, Suceava, România
Înmormântat	Catedrala Mitropolitană din Iași
Cetățenie	Principatul Moldovei
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	preot scholar[*][[scholar (someone who has great knowledge)|​]] traducător
Funcția episcopală
Sediul	Iași
Titlul	Mitropolit al Moldovei
Perioada	1803-1808, 1812-1821, 1823-1842
Predecesor	Iacob Stamati (1792-1803)
Succesor	Sofronie Miclescu (1851-1860)
Cariera religioasă
Alte funcții	Episcop al Hușilor (1792-1796) Episcop al Romanului (1796-1803)
Modifică date / text

Veniamin Costachi (n. 20 decembrie 1768 – d. 18 decembrie 1846, Mănăstirea Slatina, Suceava, România) a fost un cărturar și traducător român, mitropolit în Țara Moldovei.

Se trăgea dintr-o veche familie boierească. S-a călugărit în 1784, ajunge ieromonah la Catedrala Mitropolitană de la Iași în 1788, egumen la Sfântul Spiridon din Iași în 1789, episcop de Huși (26/27 iunie 1792), apoi de Roman în iunie 1796, și Mitropolit al Țării Moldovei la 13 martie 1803.

Din informațiile care se găsesc în testamentul său și din notița autobiografică tipărită la finalul lucrării Funie întreită, se vede că a învățat mai întâi la "Academia Vasiliană" din Iași, și apoi la Mănăstirea Neamț, că s-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon (1786-1788), și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani. În această funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor (de ex., actuala biserică din satul Ulmi, comuna Belcești, jud. Iași, construită cu sprijinul său), dar face și alte fapte generoase, care îi atrag iubirea tuturor celor care-l cunoșteau și l-au făcut cunoscut și simpatizat în toată Moldova. Așa se explică faptul că în 1803, la moartea lui Iacob Stamate, a reușit să se ridice pe scaunul Mitropoliei. În această înaltă demnitate, Veniamin duce o activitate neobosită și se arată totdeauna însuflețit de cea mai mare dragoste pentru țară.

În primul rând se ocupă de școli și izbutește să-l convingă pe Alexandru Moruzi să dea faimosul hrisov din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

1. Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;
2. Se înființează 6 școli românești județene în principalele orașe ale Moldovei;
3. Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;
4. Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

Tot în anul 1803 se înființează Seminarul Teologic de la Iași. El s-a ocupat de bunul mers al școlilor și i-a ajutat și pe tinerii silitori, cum au fost de exemplu Asachi și Seulescu, pe care i-a trimis în străinătate să-și continuie studiile, dar a și tradus și tipărit cărți necesare bisericii și învățământului. Tot din primul an ca mitropolit a organizat și învățământul preoțesc și a întemeiat seminarul de la Socola, care mai târziu a luat numele de "Seminarul Veniamin", și a înființat și o școală de muzică bisericească.

Datorită condițiilor istorice, mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). Intrarea rușilor în Țara Moldovei l-au silit să demisioneze și să stea retras până la 1812, când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. Ruperea Moldovei răsăritene de ruși în 1812 a fost puternic contestată de mitropolit, alături de Divan, trimițând note de protest Înaltei Porți, dar și țarului Nicolae I ^[1]. Curând însă au venit împrejurări nenorocite atât pentru țară, cât și pentru dânsul. Eteria grecească de la 1821 produce o teribilă anarhie și răspândește peste tot jaful și focul. Guvernul legal al țării se desființează și conducerea statului rămâne în mâna mitropolitului, care apără drepturile Moldovei, se împotrivește exceselor eteriștilor și ascunde în clădirea Mitropoliei pe cei mai prigoniți. În cele din urmă este și el nevoit să plece la Chișinău.^[2] Întorcându-se după restabilirea liniștii, și-a reluat cu mai multă ardoare nobilele sale acțiuni, dar amestecul guvernului în afacerile bisericești, l-au silit să se retragă în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

Altă latură a activității sale este cea a ctitoririi de locașuri sfinte. În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care: Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

• Carte pastorală (contra luxului în îmbrăcăminte), 10 martie 1804;
• Tâlcuirea celor șapte taine, Iași, 1807;
• Chiriacodromion, Mănăstirea Neamț, 1811;
• Îndeletnicire iubitoare de Dumnezeu, Iași, 1815;
• Istoria Vechiului și a Noului Testament, Iași 1824;
• Funie sau frânghie întreită, Iași 1831;
• Iubitorul de înțelepciune, 1831;
• Oglinda omului celui dinlauntru, 1833;
• Dumnezeieștile liturghii, 1834;
• Didahii sau cuvinte de învățătură, 1837;
• Piatra scandelei, Iași 1844;
• Îndeletnicire despre buna murire, Iași 1845.

• Nicolae Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache, București, 1907
• Gheorghe Adamescu, Istoria literaturii române, București, 1913
• Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, București, 1979

• Mitropolitul Veniamin Costachi: 1768 - 1846, Vasile Vasilache, Editura Mânâstirea Neamțului, 1941
• Din viața Mitropolitului Veniamin Costachi, C. Bobulescu, Veniamin Costachi, Editura Tipogr. Uniunii clericilor ortodocși din Basarabia, 1933

• Viața și activitatea Mitropolitului Veniamin Costachi
• Istoria creștinismului (DCCLXII): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (I) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 8 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXIII): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (II) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 10 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXIV): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (III)^{[nefuncțională]}, 11 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXV): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (IV) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 12 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXVI): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (V) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 13 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXVII): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (VI) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 14 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXVIII): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (VII) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 15 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXIX): Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (VIII) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 17 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina
• Istoria creștinismului (DCCLXX): Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei (1803-1842) (IX) Arhivat în 11 august 2020, la Wayback Machine., 18 septembrie 2007, Pr. Cezar Țăbârnă, Ziarul Lumina

v • d • m Domnii Moldovei Anii 1340 – 1400 Dragoș I • Sas • Balc • Bogdan I • Petru I • Lațcu • Costea • Petru al II-lea • Roman I • Ștefan I Anii 1400 – 1500 Iuga Ologul • Alexandru cel Bun • Iliaș • Ștefan al II-lea • Petru al III-lea • Roman al II-lea  • Petru al III-lea (a treia oară) • Ciubăr Vodă • Alexăndrel (prima oară) • Bogdan al II-lea • Alexăndrel (a doua oară) • Petru Aron (a doua oară) • Alexăndrel (a treia oară) • Petru Aron (a treia oară) • Ștefan cel Mare Anii 1500 – 1600 Bogdan al III-lea • Ștefăniță • Petru Rareș (prima oară)  • Ștefan Lăcustă • Alexandru Cornea •  • Petru Rareș (a doua oară) • Iliaș Rareș • Ștefan Rareș • Ioan Joldea • Alexandru Lăpușneanu (prima oară) • Despot Vodă • Ștefan Tomșa • Alexandru Lăpușneanu (a doua oară) • Bogdan Lăpușneanu • Ioan Vodă cel Viteaz • Petru Șchiopul (prima oară) • Ioan Potcoavă • Petru Șchiopul (a doua oară) • Alexandru Potcoavă • Petru Șchiopul (a treia oară) • Iancu Sasul • Petru Șchiopul (a patra oară) • Aron Vodă (prima oară) • Petru Cazacul • Aron Vodă (a doua oară) • Ștefan Răzvan • Ieremia Movilă Anii 1600 – 1700 Mihai Viteazul • Simion Movilă • Mihail Movilă • Constantin Movilă • Ștefan Tomșa al II-lea •  • Alexandru Movilă • Radu Mihnea • Gaspar Graziani • Alexandru Iliaș • Miron Barnovschi-Movilă • Alexandru Coconul • Moise Movilă • Vasile Lupu • Gheorghe Ștefan • Gheorghe Ghica • Constantin Șerban • Ștefăniță Lupu • Eustatie Dabija • Gheorghe Duca (prima oară) • Iliaș Alexandru • Gheorghe Duca (a doua oară) • Ștefan Petriceicu (prima oară) • Dumitrașcu Cantacuzino • Antonie Ruset • Gheorghe Duca (a treia oară) • Ștefan Petriceicu (a doua oară) • Constantin Cantemir • Dimitrie Cantemir (prima oară)  • Constantin Duca • Antioh Cantemir Anii 1700 – 1800 Caimacam Ioan Buhuș • Mihai Racoviță • Nicolae Mavrocordat • Dimitrie Cantemir (a doua oară)  • Caimacam Lupu Costachi • Caimacam Ioan Mavrocordat • Grigore II Ghica • Constantin Mavrocordat • Ioan N. Mavrocordat • Iordache Stavrachi • Constantin Racoviță • Matei Ghica • Scarlat Ghica • Ioan Teodor Callimachi • Grigore Callimachi • Grigore III Ghica • Constantin Moruzi • Alexandru I Mavrocordat • Alexandru II Mavrocordat • Alexandru Vodă Ipsilanti • Manole Giani Ruset • Alexandru Moruzi • Mihai Suțu • Alexandru Callimachi Anii 1800 – 1860 Constantin Ipsilanti • Alexandru Suțu • Caimacam Iordache Cantacuzino • Scarlat Callimachi • Alexandru Hangerli • Caimacam Iordache Ruset-Roznovanu • Caimacam Veniamin Costache • Mihail Suțu • Caimacam Ștefan Vogoride • Ioniță Sandu Sturdza • Mihail Sturdza • Grigore Alexandru Ghica • Caimacam Teodor Balș • Caimacam Nicolae Vogoride • Caimacam Ștefan Catargiu/I. A. Cantacuzino, Vasile Sturdza și Anastasie Panu • Alexandru Ioan Cuza Categorie • Portal