Lista galaxiilor

Ceea ce urmează este o listă de galaxii notabile.

Există aproximativ 51 de galaxii în Grupul Local, aproximativ 100.000 în Super-roiul Local și se estimează un trilion în întregul Univers observabil.

Descoperirea naturii galaxiilor ca distinctă de alte nebuloase (nori interstelari) a fost făcută în anii 1920. Primele încercări de cataloage sistematice de galaxii au fost făcute în anii '60, cu Catalogul galaxiilor și al grupurilor de galaxii care conține 29.418 galaxii și grupuri de galaxii, iar cu Catalogul morfologic al galaxiilor, o presupusă listă completă de galaxii cu magnitudine fotografică peste 15, care cuprinde 30.642 articole. În anii 1980, grupurile de galaxii Lyons au listat 485 de grupuri de galaxii cu 3.933 de galaxii membre. Galaxy Zoo este un proiect care vizează o listă mai cuprinzătoare: lansat în iulie 2007, a clasificat peste un milion de imagini ale galaxiilor din „The Sloan Digital Sky Survey”, Telescopul spațial Hubble și „Cosmic Assembly Near-Infrared Deep Extragalactic Legacy Survey”.^[1]

Nu există o convenție de denumire universală pentru galaxii, deoarece acestea sunt catalogate în mare parte înainte de a se stabili dacă obiectul este sau nu o galaxie. În mare parte, sunt identificate prin coordonatele lor cerești împreună cu numele proiectului de observare (HUDF, SDSS, 3C, CFHQS, NGC/IC etc.)

Galaxii care au nume

Aceasta este o listă de galaxii care sunt bine cunoscute pentru altceva decât un articol dintr-un catalog sau listă, sau un set de coordonate sau o desemnare sistematică.

Galaxie	Constelație	Originea numelui	Note
Galaxia Andromeda	Andromeda	Andromeda, care este prescurtarea de la „Galaxia Andromeda”, își primește numele din zona cerului în care apare, constelația Andromeda.	Andromeda este cea mai apropiată galaxie mare de Calea Lactee și este de așteptat să se ciocnească cu Calea Lactee peste aproximativ 4 miliarde de ani de acum încolo.
Galaxiile Antennae	Corbul	Are un aspect similar cu antenele unei insecte.
Galaxia Retrogradă	Centaurul	Pare să se rotească înapoi, deoarece vârfurile brațelor spiralate se îndreaptă în direcția de rotație.
Galaxia Ochilor Negri	Părul Berenicei	Are o bandă spectaculoasă întunecată de praf absorbant în fața nucleului strălucitor al galaxiei, dând naștere la porecle ale galaxiei „Ochi Negru” sau „Ochi rău”.
Galaxia Bode	Ursa Mare	Numită după Johann Elert Bode care a descoperit această galaxie în 1774.
Galaxiile Fluture	Fecioara	Aspectul este similar unui fluture.
Galaxia Roată de Car	Sculptorul	Aspectul său vizual este similar cu cel al unei roți de car.
Galaxia Trabuc	Ursa Mare	Aspectul este similar unui trabuc.
Galaxia Compasul	Compasul	Numită după constelația unde ete situată.
Galaxia Părul Moriștei	Părul Berenicei	Numită după asemănarea sa cu Galaxia Morișca și localizarea sa în constelația Părul Berenicei.
Galaxia Cometă	Sculptorul	Această galaxie este numită după aspectul său neobișnuit, arătând ca o cometă.	Efectul cometei este cauzat de îndepărtarea valurilor de către roiul său de galaxii, Abell 2667.
Cosmos Redshift 7	Sextantul	Numele acestei galaxii se bazează pe o deplasare spre roșu z măsurată de aproape 7 (de fapt, z=6,604)^[2]	Galaxia Cosmos Redshift 7 este cea mai strălucitoare dintre galaxiile îndepărtate (z > 6) și conține unele dintre cele mai vechi stele (prima generație; Populația III) care au produs elementele chimice necesare pentru formarea ulterioară a planetelor și a vieții.^[2]
Ochiul lui Sauron	Câinii de Vânătoare	Datorită asemănării sale cu Ochiul lui Sauron din filmul Lord of the Rings.
Galaxia Artificiilor	Lebăda și Cefeu	Datorită aspectului său luminos și pătat.
Galaxiile Crosă de Hockey	Câinii de Vânătoare	Aspectul său alungit și curbat seamănă cu o crosă de hochei.
Obiectul lui Hoag	Șarpele	Numită de Art Hoag, care a descoperit această galaxie inelară în 1950.
Marele Nor al lui Magellan	Peștele de Aur/Platoul	Numită după Ferdinand Magellan	Aceasta este a patra ca mărime din Grupul Local și formează o pereche cu Micul Nor al lui Magellan, iar din cercetări recente, este posibil să nu facă parte deloc din sistemul satelit al Căii Lactee.^[3]
Inelul Lindsay-Shapley	Peștele Zburător	Numită după descoperitorul său, Eric Lindsay, profesorul său Harlow Shapley, și natura sa ca o galaxie inelară.
Galaxia Micul Sombrero	Pegas	Numită după asemănarea cu Galaxia Sombrero.
Galaxia Medusa	Ursa Mare	Se spune că praful evacuat din galaxiile care fuzionează arată ca șerpii pe care Medusa din mitologia greacă îi avea pe cap.
Galaxia sculptorului pitic	Sculptor	Similară cu galaxiile Sculptorului
Galaxiile Șoarece	Părul Berenicei	Aspectul e simlar unui șoarece.
Micul Nor al lui Magellan	Tucanul	Numită după Ferdinand Magellan	Aceasta formează o pereche cu Marele Nor al lui Magellan și, din cercetările recente, este posibil să nu facă parte deloc din sistemul de sateliți ai Căii Lactee.
Obiectul lui Mayall	Ursa Major	Poartă numele lui Nicholas Mayall de la Observatorul Lick, care a descoperit-0.^[4]^[5]^[6]	Numite și VV 32 și Arp 148, acesta este un obiect cu aspect foarte particular și este probabil să nu fie o singură galaxie, ci două galaxii supuse unei coliziuni.
Calea Lactee	Săgetătorul (centru)	De pe Pământ galaxia pare o bandă de lumină.	Galaxia care conține Soarele și Sistemul său Solar și, prin urmare, Pământul.
Galaxia Acului	Părul Berenicei	Numit datorită aspectului său zvelt.
Galaxia Wolf-Lundmark-Melotte	Balena	Numită după cei trei astronomi care au descoperit-o.
Galaxia Vârtelniței	Ursa Mare	Seamănă cu jucăria morișcă de vânt.
Galaxia Sculptorul	Sculptor	Numită după amplasarea sa în Constelația Sculptorului. Numită și Dolarul de argint sau Moneda de argint datorită aspectului său ușor circular.
Galaxia Sombrero	Fecioara	Asemănătoare cu un sombrero
Galaxia Vârtelniței de Sud	Hidra	Numită după asemănarea cu Galaxia Vârtelniței și localizarea acesteia în emisfera celestă sudică.
Galaxia Floarea-Soarelui	Câinii de Vânătoare	Numită după asemănarea cu floarea-soarelui.
Galaxia Mormolocului	Dragon	Numele provine de la asemănarea galaxiei cu un mormoloc.
Galaxia Triunghiului	Triunghiul	Numită după amplasarea sa în constelația Triunghiului.
Galaxia Volburei	Câinii de Vânătoare
Malin 1	Părul Berenicei	Descoperită și numită de astronomul David Malin.

Galaxii care se văd cu ochiul liber

Aceasta este o listă de galaxii care sunt vizibile cu ochiul liber, cel puțin pentru observatori aflați într-un mediu de cer foarte întunecat, la o altitudine ridicată, pe vreme clară și stabilă.

Galaxii vizibile cu ochiul liber
Galaxie	Apparent Magnitude	Distanță	Constelație	Note
Calea Lactee	−6,5	0	Săgetătorul (centru)	Aceasta este galaxia care conține Soarele și Sistemul său Solar și, prin urmare, Terra. Cele mai multe obiecte vizibile cu ochiul liber pe cer fac parte din acesta.^[7]
Marele Nor al lui Magellan	0,9	160.000 ani-lumină (50 kpc)	Peștele de Aur/Platoul	Vizibilă numai din emisfera sudică. Este, de asemenea, cea mai strălucitoare zonă de nebulozitate de pe cer.^[7]^[8]^[9]
Micul Nor al lui Magellan (NGC 292)	2,7	200.000 ani-lumină (60 kpc)	Tucana	Vizibil numai din emisfera sudică.^[7]^[10]
Galaxia Andromeda (M31, NGC 224)	3,4	2,5 milioane ani-lumină (780 kpc)	Andromeda	Odată numită Marea Nebuloasă Andromeda, este situată în constelația Andromeda.^[7]^[11]
Galaxia Triunghiului (M33, NGC 598)	5,7	2,9 milioane ani-lumină (900 kpc)	Triunghiul	Fiind un obiect difuz, vizibilitatea acesteia este puternic afectată chiar și de cantități mici de poluare luminoasă, variind de la ușor vizibil în viziunea directă pe cerul cu adevărat întunecat până la un obiect dificil de văzut pe cerul rural/suburban.^[12]
Centaurus A (NGC 5128)	6,84	13,7 milioane de ani-lumină (4,2 Mpc)	Centaurul	Centaurus A a fost văzută cu ochiul liber de Stephen James O'Meara.^[13]
Galaxia lui Bode (M81, NGC 3031)	6,94	12 milioane de ani-lumină (3,6 Mpc)	Ursa Mare	Astronomii amatori cu mare experiență ar putea vedea Messier 81 în condiții excepționale de observare.^[14]^[15]^[16]
Galaxia Sculptorul (NGC 253)	7,2	12 milioane ani-lumină (3,6 Mpc)	Sculptorul	NGC 253 a fost observată cu ochiul liber de Timo Karhula.^[17]

Referințe

^ Simmons, B.D.; et al. (2014). „Galaxy Zoo: CANDELS barred discs and bar fractions”. MNRAS. 445 (4): 3466–3474. arXiv:1409.1214 . Bibcode:2014MNRAS.445.3466S. doi:10.1093/mnras/stu1817.
^ ^a ^b Sobral, David; Matthee, Jorryt; Darvish, Behnam; Schaerer, Daniel; Mobasher, Bahram; Röttgering, Huub J. A.; Santos, Sérgio; Hemmati, Shoubaneh (4 iunie 2015). „Evidence For POPIII-Like Stellar Populations In The Most Luminous LYMAN-α Emitters At The Epoch Of Re-Ionisation: Spectroscopic Confirmation”. The Astrophysical Journal. 808 (2): 139. arXiv:1504.01734 . Bibcode:2015ApJ...808..139S. doi:10.1088/0004-637x/808/2/139.
^ Williams, Matt (noiembrie 2016). „What are Magellanic clouds?”. phys.org. Arhivat din original la 21 august 2018.
^ Smith, Robert T. (1941). „The Radial Velocity of a Peculiar Nebula”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 53 (313): 187. Bibcode:1941PASP...53..187S. doi:10.1086/125301.
^ Burbidge, E. Margaret (1964). „The Strange Extragalactic Systems: Mayall's Object and IC 883”. Astrophysical Journal. 140: 1617. Bibcode:1964ApJ...140.1617B. doi:10.1086/148070.
^ Baade, W.; Minkowski, R. (1954). „On the Identification of Radio Sources”. Astrophysical Journal. 119: 215. Bibcode:1954ApJ...119..215B. doi:10.1086/145813.
^ ^a ^b ^c ^d Karen Masters (decembrie 2003). „Curious About Astronomy: Can any galaxies be seen with the naked eye?”. Ask an Astronomer. Arhivat din original la 20 decembrie 2008. Accesat în 1 noiembrie 2008.
^ „Magellanic Cloud”. Astronomy Knowledge Base. University of Ottawa. Arhivat din original la 5 iulie 2006.
^ „The Large Magellanic Cloud, LMC”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 23 februarie 2014.
^ „The Small Magellanic Cloud, SMC”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 7 martie 2015.
^ „Messier 31”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 19 decembrie 2015.
^ John E. Bortle (februarie 2001). „The Bortle Dark-Sky Scale”. Sky & Telescope. Arhivat din original la 23 martie 2009. Accesat în 4 septembrie 2009.
^ Barbara Wilson & Larry Mitchell. „The Revised AINTNO 100”. Arhivat din original la 5 ianuarie 2010.
^ Stephen Uitti. „Farthest Naked Eye Object”. Arhivat din original la 19 august 2008. Accesat în 1 noiembrie 2008.
^ „Messier 81”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 23 decembrie 2015.
^ S. J. O'Meara (1998). The Messier Objects. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-55332-2.
^ „6 galaxies naked-eye simultaneously!”. Cloudy Nights. Accesat în 3 noiembrie 2019.

Legături externe

Wolfram Research: Scientific Astronomer Documentations – Brightest Galaxies
1956 Catalogue of Galaxy Redshifts: Redshifts and magnitudes of extragalactic nebulae by Milton L. Humason, Nicholas U. Mayall, Allan Sandage
1936 Catalogue of Galaxy Redshifts: The Apparent Radial Velocities of 100 Extra-Galactic Nebulae by Milton L. Humason
1925 Catalogue of Galaxy Redshifts: [ ] by Vesto Slipher
(1917) First Catalogue of Galaxy Redshifts: Nebulae by Vesto Slipher
Interactive Map of the Visible Universe with Galaxies: Deep Space Map

Vezi și

Portal Astronomie

[GZ_numbers-1] Simmons, B.D.; et al. (2014). „Galaxy Zoo: CANDELS barred discs and bar fractions”. MNRAS. 445 (4): 3466–3474. arXiv:1409.1214 . Bibcode:2014MNRAS.445.3466S. doi:10.1093/mnras/stu1817.

[AJ-20150604-2] Sobral, David; Matthee, Jorryt; Darvish, Behnam; Schaerer, Daniel; Mobasher, Bahram; Röttgering, Huub J. A.; Santos, Sérgio; Hemmati, Shoubaneh (4 iunie 2015). „Evidence For POPIII-Like Stellar Populations In The Most Luminous LYMAN-α Emitters At The Epoch Of Re-Ionisation: Spectroscopic Confirmation”. The Astrophysical Journal. 808 (2): 139. arXiv:1504.01734 . Bibcode:2015ApJ...808..139S. doi:10.1088/0004-637x/808/2/139.

[3] Williams, Matt (noiembrie 2016). „What are Magellanic clouds?”. phys.org. Arhivat din original la 21 august 2018.

[4] Smith, Robert T. (1941). „The Radial Velocity of a Peculiar Nebula”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 53 (313): 187. Bibcode:1941PASP...53..187S. doi:10.1086/125301.

[5] Burbidge, E. Margaret (1964). „The Strange Extragalactic Systems: Mayall's Object and IC 883”. Astrophysical Journal. 140: 1617. Bibcode:1964ApJ...140.1617B. doi:10.1086/148070.

[6] Baade, W.; Minkowski, R. (1954). „On the Identification of Radio Sources”. Astrophysical Journal. 119: 215. Bibcode:1954ApJ...119..215B. doi:10.1086/145813.

[Cornell-7] Karen Masters (decembrie 2003). „Curious About Astronomy: Can any galaxies be seen with the naked eye?”. Ask an Astronomer. Arhivat din original la 20 decembrie 2008. Accesat în 1 noiembrie 2008.

[8] „Magellanic Cloud”. Astronomy Knowledge Base. University of Ottawa. Arhivat din original la 5 iulie 2006.

[9] „The Large Magellanic Cloud, LMC”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 23 februarie 2014.

[10] „The Small Magellanic Cloud, SMC”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 7 martie 2015.

[11] „Messier 31”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 19 decembrie 2015.

[12] John E. Bortle (februarie 2001). „The Bortle Dark-Sky Scale”. Sky & Telescope. Arhivat din original la 23 martie 2009. Accesat în 4 septembrie 2009.

[13] Barbara Wilson & Larry Mitchell. „The Revised AINTNO 100”. Arhivat din original la 5 ianuarie 2010.

[uitti-14] Stephen Uitti. „Farthest Naked Eye Object”. Arhivat din original la 19 august 2008. Accesat în 1 noiembrie 2008.

[15] „Messier 81”. Students for the Exploration and Development of Space. Arhivat din original la 23 decembrie 2015.

[omeara1998-16] S. J. O'Meara (1998). The Messier Objects. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-55332-2.

[17] „6 galaxies naked-eye simultaneously!”. Cloudy Nights. Accesat în 3 noiembrie 2019.

[1]