George Balanchine

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări. Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din mai 2012. Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din mai 2012.  Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

George Balanchine
Date personale
Nume la naștere	Gueorgui Melitónovich Balanchivadze și Heorhii Melitonovîci Balanciîvadze
Născut	9/22 ianuarie 1904 Sankt Petersburg, Imperiul Rus[2][3][4]
Decedat	30 aprilie 1983 (79 de ani)[5][6][7][8][9] New York City, New York, SUA[10][4]
Înmormântat	Oakland Cemetery[*][[Oakland Cemetery (cemetery in Sag Harbor, New York)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (Boala Creutzfeldt-Jacob)
Părinți	Meliton Balanchivadze[*]​
Frați și surori	Andrei Melitonovici Balancivadze[*][[Andrei Melitonovici Balancivadze (compozitor georgian)|​]]
Căsătorit cu	Tamara Levkievna Jeverjeeva[*][[Tamara Levkievna Jeverjeeva (Soviet-American actress and dancer (1906–1997))|​]] (1921–1926) Vera Zorina[*][[Vera Zorina (Norwegian ballerina (1917-2003))|​]] (1938–1946) Maria Tallchief[*][[Maria Tallchief (American ballerina (1925-2013))|​]] (1946–1952) Tanaquil Le Clercq[*][[Tanaquil Le Clercq (French-American ballerina)|​]] (1952–1969)
Cetățenie	Imperiul Rus  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Franța  Statele Unite ale Americii
Etnie	Georgian Americans[*][[Georgian Americans (Americans of Georgian birth or descent)|​]] Georgieni
Ocupație	coregraf[*]​ dansator[*]​ maestru de balet[*]​ balerin scenograf scenarist
Limbi vorbite	limba engleză[11]
Activitate
Domiciliu	New York City
Alma mater	Academia de balet Vaganova[*]​ Conservatorul din Sankt Petersburg[*]​
Organizație	Ballets Russes Diaghilev[*][[Ballets Russes Diaghilev (1908-1929 combination company)|​]] Școala Americană de balet Ballet Russe de Monte Carlo[*][[Ballet Russe de Monte Carlo (ballet company)|​]][1] New York City Ballet[1]
Influențat de	Marius Petipa
Partener(ă)	Alexandra Danilova[*][[Alexandra Danilova (American ballet dancer (1903–1997))|​]] Tamara Tumanova[*][[Tamara Tumanova (Russian ballet dancer (1919-1996))|​]]
Premii	Handel Medallion[*][[Handel Medallion (award)|​]] Medalia Prezidențială pentru Libertate[*]​ Premiul Centrului Kennedy[*]​ (1978) Medalia pentru Științe și Arte[*]​ (1980)
Profesor pentru	Jerome Robbins[*]​, Eliot Feld[*][[Eliot Feld (American ballet dancer and choreographer)|​]], Suki Schorer[*][[Suki Schorer (American ballet dancer, ballet mistress, teacher, and writer)|​]], Slonimskii, Iuri Iosifovici[*][[Slonimskii, Iuri Iosifovici (Russian writer (1902-1978))|​]]
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

George Balanchine (numele original: în rusă Гео́ргий Мелито́нович Баланчива́дзе, transliterat: Gheorghi Melitonovici Balancivadze), (n. 9/22 ianuarie 1904, Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. 30 aprilie 1983, New York City, New York, SUA) a fost un dansator de balet și coregraf rus, co-fondator a școlii New York City Ballet unde a fost director artistic peste 35 ani. Enciclopedia ^[12] îl definește ca coregraf american de origine gruzină.

S-a născut pe 22 ianuarie 1904, într-o familie ruso-georgiană, în St Petersburg, Rusia. Tatăl său, Meliton Balanchivadze, a fost un îndrăgit compozitor georgian. Tânărul Balanchine a studiat pianul de la vârsta de 5 ani cu tatăl său. În 1913 el a fost admis în clasa de balet a Școlii de Balet Imperial din Sankt Petersburg. La vârsta de zece ani, a făcut debutul pe scenă în baletul imperial „Mariinsky” în rolul lui Cupidon în Frumoasa din pădurea adormită, balet de Ceaikovski. În 1921, Balanchine a absolvit școala, ca dansator de balet clasic. El a studiat, de asemenea, pianul și compozițiile la Conservatorul din Sankt Petersburg. Din 1921-1924 a fost dansator la Teatrul de Stat Academic de Operă și Balet, în Petrograd (Sankt Petersburg).

În 1924 a emigrat din Rusia, împreună cu prima sa soție, balerina Tamara Geva. În același an, a avut o audiție și a fost angajat ca dansator de impresarul Serghei Diaghilev pentru Ballets Russes^[13]. O accidentare la genunchi l-a obligat să renunțe la dans și Diaghilev l-a angajat în calitate de coregraf. Acest loc de muncă l-a făcut celebru pe Balanchine. Din 1924-1929, el a creat nouă piese de balet, precum și coregrafia unor producții mai mici. El a regizat spectacole de balet, cum ar fi „L'Enfant et les Sortileges” de Maurice Ravel, "Apollon Musagete" și „Le Chant du Rossignol” de Igor Stravinski, în care a introdus-o pe Alicia Markova, care pe atunci avea 14 ani.

Balanchine a emigrat în Statele Unite, la invitația lui Lincoln Kirstein, un cunoscător de dans al cărui vis a fost să înființeze o școală americană de balet și o companie echivalentă cu cele din Europa.

Primul rezultat al colaborării Balanchine-Kirstein a fost Școala Americană de balet, înființată la începutul anului 1934. Acesta a devenit mai târziu cunoscută sub numele de American Ballet Theatre ca teren propice pentru dezvoltarea „New York City Ballet”. Școala există și astăzi, antrenând dansatori pentru New York City Ballet și alte companii mari.

Baletul American a găsit cazare la Metropolitan Opera din New York. În timpul activității lui Balanchine acolo, din 1933 până în 1938, au fost scrise balete inovatoare pe muzica lui Igor Stravinsky. Baletul American a rămas timp de trei ani ca trupă de balet a Metropolitan Operei, ceea ce a dus la tensiuni, deoarece accentul a fost pus pe operă iar baletele de durată mai mare au fost rareori incluse în program. În 1938, Balanchine și dansatorii săi s-au separat de Met și trupa s-a desființat după câteva turnee scurte. Balanchine a lucrat la mai multe proiecte mai mici, inclusiv din nou împreună cu Stravinsky, la Zirkuspolka, o coregrafie pentru Ringling Brothers Circus.

În 1954, Balanchine a creat o versiune proprie a baletului Spărgătorul de nuci, în care a jucat rolul mimic al lui Drosselmeyer. De atunci, compania a interpretat baletul în fiecare an în New York, în timpul sezonului de Crăciun. Celelalte balete celebre ale sale create pentru companiile din New York includ Firebird, Allegro Brilliante, Agon (Igor Stravinski), The Seven Deadly Sins (balet cântat, muzica de Kurt Weill) și Episodes.

A urmat un scurt episod al reluării lucrărilor pentru Ballets Russes de Monte Carlo și apoi în 1946 înființarea Societății de balet, care a prezentat noile lucrări ale lui Balanchine la scară mică, ceea ce a permis companiei să se alăture instituției culturale New York City Center ca New York City Ballet. Balanchine a lucrat aici până la moartea sa în 1983 și a putut să prezinte lucrările sale unui public numeros. Munca sa extinsă și importanța sa pentru dezvoltarea dansului sunt recunoscute la nivel mondial.

Mormântul lui Balanchine se află în cimitirul Oakland din Sag Harbor, pe Long Island.

Stilul lui Balanchine a fost descris ca neoclasic, o reacție la anti-clasicismul, (care s-aa transformat într-o teatralitate exagerata), care a fost stilul predominant în balet rusesc și european, atunci când el a început să danseze. Ca un coregraf, Balanchine, în general, nu a subliniat complotul în balete sale, preferând să lase "dansul sa fie vedeta showului", cum a spus odată intr-un interviu. Cu toate acestea, el da nastere la opere ca Agon la Liebeslieder Walzer, și de spectacole de balet, cum ar fi La Valse, Apollo, SimfoniaScotch, Sonnambula La, Harlequinade și Fiul Risipitor -, precum si la spectacole intregi ca Spargatorul de nuci, Visul unei nopți de vară, și Coppelia - unde integreaza si elemente de dans și narative.

În 1970, US News & World Report a încercat să rezume realizările lui Balanchine în următoarele cuvinte: "Cel mai mare coregraf al timpului nostru, George Balanchine, este responsabil pentru fuziunea cu succes a conceptelor moderne, cu idei mai vechi de balet clasic. Balanchine a început formarea sa în Rusia, înainte de a veni în America în 1933.. Aici, formele de dans libere din SUA l-au stimulat să-și dezvolte noi tehnici de proiectare în dans și de prezentare, care au schimbat gândirea în lumea dansului. De multe ori lucrând cu muzica modernă, ​​și cu teme simple, el a creat spectacole de balet, care sunt celebre pentru imaginația și originalitatea lor. Compania sa, New York City Ballet, este grupul de dans lider al Statelor Unite și unul dintre cele mai mari companii din lume. O parte esențială a succesului grupului lui Balanchine a fost formarea de dansator, pe care el i-a supravegheat de la fondarea “School of American Ballet” din 1934. Balanchine ales pentru a modela talentul la nivel local, și el a spus că structura de bază a unui dansator american e responsabilitatea pentru a inspira o parte din liniile frapante ale compoziției sale. Balanchine nu este doar talentat în crearea de producții cu totul noi - coregrafia lui pentru lucrari clasice a fost la fel - proaspăt și inventiv. El a făcut dansul american cel mai avansat și mai bogat în dezvoltarea coregrafica din lumea de azi "..

Balanchine a preferat intotdeauna sa se numească un meșteșugar, mai degrabă decât un creator, față de el însu��i un bucătar sau un tâmplar (ambele de hobby-urile sale), și a avut o reputație în întreaga lume de dans pentru modul calm și colectate în care a lucrat cu dansatori si colegii săi.

• Le Chant du Rossignol (The Song of the Nightingale) (1925)
• Jack in the Box (1926)
• Pastorale (1926)
• Barabau (1926)
• La Chatte (1927)
• Le Triomphe de Neptune (1927)
• Apollo (1928)
• The Prodigal Son (1929)
• Le Bal (1929)

• Cotillon (1932)
• Concurrence (1932)
• Balustrade (1941)
• Danses Concertantes (1944 și 1972)
• La Sonnambula (1946)

• The Seven Deadly Sins (1933)
• Errante (1933)
• Les Songes (1933)
• Fastes (1933)

• Alma Mater (1934)
• Les Songes (Dreams) (1934)
• Mozartiana (1934)
• Serenade (1935)
• Errante (1935)
• Reminiscence (1935)
• Jeu de cartes (Card Game or The Card Party) (1937)
• Le Baiser de la Fée (titlu original: The Fairy's Kiss) (1937)

• The Goldwyn Follies (1938),
• On Your Toes (1939)
• I Was an Adventuress (1940)
• Star Spangled Rhythm (1942)
• Follow the Boys (1944), cu Vera Zorina și George Raft

Materiale media legate de George Balanchine la Wikimedia Commons