Sari la conținut

Einsteiniu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Einsteiniu

CaliforniuEinsteiniuFermiu
Ho
 
(252)
99
Es
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Es
Upu
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Einsteiniu, Es, 99
Serie chimică Actinide
Grupă, Perioadă, Bloc 3, 7, f
Densitate 8.840 kg/m³
Culoare argintie colorată
Număr CAS 7429-92-7
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 252 u
Rază atomică 292 pm
Rază de covalență pm
Rază van der Waals pm
Configurație electronică [Rn]5f11 7s2
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 32, 29, 8, 2
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină cubică
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 860°C ; 1133 K
Punct de fierbere 996°C ; 1269 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling) 1,3
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică W/(m·K)
Prima energie de ionizare 619 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Einsteiniu
Configurația electronică a atomului de einsteiniu
Einsteiniu

Einsteiniu este un element sintetic din sistemul periodic al elementelor care are ca simbol Es și un număr atomic egal cu 99. Einsteiniu, un element transuranian, metallic și extrem de radioactiv (al-7-lea in seria actinidelor) , este obținut prin bombardarea plutoniului cu neutroni și a fost descoperit în deșeurile primului test al unei bombe cu hidrogen . A fost numit după Albert Einstein. Studii Tracer folosind izotopul 253Es252 au arătat că einsteiniul are proprietăți chimice tipice pentru un element greu cu valența 3 din grupa actinidelor.

Einsteiniul a fost identificat pentru prima dată în Decembrie 1952 de Albert Ghiorso la University of California, Berkeley și o altă echipă condusă de G.R. Choppin la Los Alamos National Laboratory. Amândouă echipele examinau deșeuri ale primului test al unei bombe cu hidrogen (Noiembrie 1952) (vezi Operațiunea Ivy). Ei au descoperit izotopul 253Es cu o (perioadă de înjumătățire de 20.5 zile) care a fost creat prin fuziune nucleară a 15 neutroni împreună cu 238U (care trecuse atunci prin 7 dezintegrări beta). Aceste descoperiri au fost ținute strict secret până în 1955 datorită tensiunilor din Războiul Rece.

Totuși în 1961, destul einsteiniu a fost sintetizat pentru a pregăti o doză macroscopică de 253Es. Acea mostră cântărea aprox. 0.01 mg și a fost măsurată folosind o balanță specială. Materialul astfel produs a fost folosit la producerea de mendeleviu. Mai mult einsteiniu a fost produs la Reactorul de izotopi cu flux mare a lui Oak Ridge National Laboratory din Tennessee prin bombardarea 239Pu cu neutroni de energie mare. Aprox. 3 mg de material a fost creat într-un program (ce a durat 4 ani) de iradiație și apoi de separare chimică dintr-o masă inițială de 1 kg de izotop de plutoniu.

19 radioizotopi de einsteiniu au fost categorizați, cu cel mai stabil fiind 252Es cu o perioadă de înjumătățire de 471,7 zile, apoi 254Es cu o perioadă de înjumătățire de 275,7 zile, apoi 255Es cu o perioadă de înjumătățire de 39,8 zile și 253Es cu o perioadă de înjumătățire de 20,47 zile. Toți izotopii radioactivi rămași au perioade de înjumătățire mai mici de 40 de ore, și majoritatea acestora sunt mai mici de 30 de minute. Acest element are și 3 stări meta, cea mai stabilă fiind 254mEs (t½ 39.3 ore). Izotopii de einsteiniu au masa atomică de la 240,069 u (240Es) până la 258.100 u (258Es).

Compuși cunoscuți

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Einsteiniu
Wikţionar
Wikţionar
Caută „einsteinium” în Wikționar, dicționarul liber.