mecanic

Din latină mechanica, italiană meccanica, germană Mechanik, franceză mécanique, cu unele sensuri din latină mechanicus, italiană meccanico, franceză mécanique, germană Mechaniker.

• AFI: /meˈka.nik/

1. care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
2. (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
3. (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
4. (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.

1. specialist în mecanică.
2. persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
3. persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.

• mecanică

• DEX '98 via DEX online