lupta

Din latină luctare.

• AFI: /lupˈta/

1. (v.refl. recipr.) a se bate corp la corp cu cineva.

   Hai să ne luptăm în bătaie dreaptă.

2. (v.refl. recipr. și intranz.) a se război, a purta război, a fi în război cu cineva.

   S-a luptat mult cu dușmanul.

3. (v.refl. și intranz.) (fig.) a se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol.
4. (v.intranz.) (fig.) a se strădui să obțină ceva.

• 1: se bate, se întrece, se măsura
• 2: (mil.) se bate, se război, (înv.) combate, se oști, se răgloti, voinici
• 4: strădui

• luptare
• luptaș
• luptă
• luptător

• (refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă

Din lupta.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru lupta.

Din luptă.

• AFI: /ˈlup.ta/

1. forma de singular articulat pentru luptă.

• DEX online