Traian Gheorghiu

Provine dintr-o familie craioveană de condiție modestă. A luptat în primul război mondial, fiind căpitan de artilerie. După război a plecat la Paris pentru completarea studiilor de fizică. S-a căsătorit la Paris, soția sa fiind originară din țările baltice (Estonia). Ca mulți alți intelectuali români de stânga a revenit în țară că membru al Partidului Comunist, fiind spre sfârșitul vieții însă profund deziluzionat de felul în care ideologia socialistă a fost transpusă în viață. Intelectual blajin, a făcut mult bine în jurul său, ridicând și ajutând mulți oameni nevoiași și tineri intelectuali în formare. Este înmormântat la Cimitirul Bellu în Parcul Academiei Române.^{[necesită citare]}

A fost șeful catedrei de fizică experimentală de la Universitatea din București, șef de secție la IFA. Bun prieten cu Șerban Țițeica.

A fost membru corespondent din 1948 al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935^[1].

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – G