nurcă
 |
Etimologie
Probabil din poloneză norka, care provine inevitabil din proto-slavă *nora („vizuină, bârlog, culcuș”), din *noriti („a se scufunda, a se ascunde în apă”). Confer neogreacă νουρκα (nourka) și rusă норка (nórka).
Înrudit cu germană Nerz, neerlandeză nerts și maghiară nyérc.
Pronunție
- AFI: /'nur.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului nurcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nurcă | nurci |
| Articulat | nurca | nurcile |
| Genitiv-Dativ | nurcii | nurcilor |
| Vocativ | nurcă, nurco | nurcilor |
- (zool.) (Lutreola lutreola sau Mustela lutreola) mic animal mamifer semiacvatic, cu blana de culoare cafenie-roșcată, deasă, mătăsoasă, foarte apreciată, cu botul ascuțit și cu degetele unite prin membrane înotătoare.
- (p.ext.) blana acestui animal.
Sinonime
- Lutreola lutreola: (zool.) lutră, (rar) lutreolă, noriță, dihor-de-apă
Cuvinte compuse
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|