lemn
Aspect
Etimologie
Din latină lignum.
Pronunție
- AFI: /lemn/
Substantiv
Declinarea substantivului lemn | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | lemn | lemne |
Articulat | lemnul | lemnele |
Genitiv-Dativ | lemnului | lemnelor |
Vocativ | lemnule | lemnelor |
- țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc.
- tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust).
- (înv. și pop.) copac, arbust.
Sinonime
- (înv.) copac
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Ger de crapă lemnele = frig puternic
- Doarme de poți să tai lemne pe el = doarme profund
- A fi de lemn = a nu simți nimic, a fi insensibil
- A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur
- A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.)
- A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online