istoric
Aspect
Etimologie
Din franceză historique < latină historicus, italiană istorico.
Pronunție
- AFI: /is'to.rik/
Adjectiv
Declinarea adjectivului istoric | ||
Singular | Plural | |
Masculin | istoric | istorici |
Feminin | istorică | istorice |
Neutru | istoric | istorice |
- care aparține istoriei, privitor la istorie, istoricesc; (p.ext.) care are o importanță deosebită (în dezvoltarea societății).
- care se ocupă cu fapte din istorie, care are ca temă istoria.
- Roman istoric.
- care se schimbă în cursul timpului.
- care corespunde faptelor istoriei, care a existat în realitate, real.
- care studiază problemele sau fenomenele în ordinea cronologică.
- Metodă istorică.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului istoric | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | istoric | istorici |
Articulat | istoricul | istoricii |
Genitiv-Dativ | istoricului | istoricilor |
Vocativ | istoricule | istoricilor |
- specialist în domeniul istoriei, autor de opere istorice; (p.restr.) istoriograf.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
Declinarea substantivului istoric | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | istoric | istorice |
Articulat | istoricul | istoricele |
Genitiv-Dativ | istoricului | istoricelor |
Vocativ | istoricule | istoricelor |
- expunere (amplă) a unui fapt, a unui eveniment, etc., în împrejurările în care s-a produs, în ordinea desfășurării faptelor etc.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online