cădea

Din latină cadere.

• AFI: /kə'de̯a/

1. (v.intranz.) a se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica.

   Am căzut jos.

2. (fig.) (despre iarnă, ger, seară etc.) a se lăsa, a veni, a se apropia.
3. (despre ape de munte) a curge repede.
4. (despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) a se desprinde din locul unde era fixat.
5. a se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca.

   Părul cade pe spate.

6. a se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa.
7. (determinat prin "în genunchi", "cu rugăminte" etc.) a se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință.
8. (v.intranz.) (fig.) a pieri, a muri (în luptă).
9. (despre orașe, poziții strategice etc.) a ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit.
10. a avea un insucces, a nu reuși.

    A căzut la examen.

11. (despre guverne, legi etc.) a-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare.
12. a nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație.
13. a se arunca, a se năpusti asupra cuiva.
14. a intra în... (sau sub...), a fi cuprins de...

    A căzut în extaz.

15. a se situa, a se afla.

    Satul cade pe malul Dunării.

    Accentul cade pe prima silabă.

16. (la ghicitul în cărți) a se arăta, a se vedea, a reieși.
17. (v.refl. unipers.) a reveni cuiva, a se cuveni.

    Partea aceasta mi se cade mie.

18. a ședea bine; a se potrivi.

• pica, prăbuși, se răsturna, apleca

• rezista, (se) ridica, supraviețui, ține

• cădenie
• cădere
• cădință
• căzător
• căzătură
• căzut
• decădea
• precădere

• A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi
• A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea
• A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag
• A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat
• A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii
• A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea
• A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere

• DEX online