încheia

română

Din latină inclavare.

Conjugarea verbului încheia
Infinitiv	a încheia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	închei
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încheie
Participiu	încheiat
Conjugare	I

(v.tranz.) a prinde în nasturi, în copci etc. un obiect de îmbrăcăminte.
(v.refl.) (despre persoane) a-și strânge haina, cămașa etc. în nasturi, în copci; a-și lega șireturile de la încălțăminte.
(v.tranz.) a potrivi una într-alta părțile componente ale unui obiect; a îmbina, a uni.
(v.tranz.) a termina, a pune capăt, a sfârși o acțiune, o operație etc.
(v.refl.) (rar) a ajunge la deplina dezvoltare, la maturitate.
(v.tranz.) a trage concluzia, a conchide.
(v.refl.) (rar) a se limita, a se rezuma la...
(v.tranz.) a stabili un acord, a definitiva un tratat etc.
(v.tranz.) a redacta, a alcătui, a adresa un act oficial.