Montag
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie de sus mōntac, māntac, care provine din germana veche de sus mānotag, māntag < proto-germanică *mēniniz dagaz ("ziua lunii"). Confer neerlandeză maandag, engleză Monday, daneză mandag și suedeză måndag.
Pronunție
- AFI: /'moːntaːk/
Substantiv
| Declinarea substantivului der Montag | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ | der Montag | die Montage |
| Acuzativ | den Montag | die Montage |
| Dativ | dem Montag(e) | den Montagen |
| Genitiv | des Montag(e)s | der Montage |
- luni (zi a săptămânii)
- Letzten Montag war ich im Kino.
Cuvinte derivate
- Montagabend
- Montagmittag
- Montagmorgen
- Montagnachmittag
- Montagnacht
- montags
- Montagswagen (Montagsauto)
- Montagvormittag