țipa
Etimologie
Origine necunoscută.
Pronunție
- AFI: /ʦi'pa/
Verb
| Conjugarea verbului țipa | |
| Infinitiv | a țipa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
țip |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să țipe |
| Participiu | țipat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) (despre oameni) a striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă).
- Țipă de durere.
- a vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
- Țipă la copii.
- a scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.
- (despre animale) a scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.
- (fig.) (despre culori sau obiecte colorate) a face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.
Sinonime
- 1: răcni, striga, urla, zbiera, (reg.) țivli, (Transilv.) puhăi, (Transilv. și Maram.) țipoti, (fam. fig.) se sparge
- 2: răcni, răsti, striga, urla, vocifera
- 4: chiui
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a scoate țipete; a striga
|
|
Verb
| Conjugarea verbului țipa | |
| Infinitiv | a țipa |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
țip |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să țipe |
| Participiu | țipat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (reg.) a arunca, a azvârli.
- (spec.) a arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.
- a scoate, a da afară.
- a alunga, a goni.
Sinonime
Traduceri
a arunca