Teodosiu I

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Teodosiu I
Date personale
Nume la naștere	Theodosius
Poreclă	Theodosius the Great
Născut	11 ianuarie 347 d.Hr. Coca⁠(d), Castilia și León, Spania[2][3]
Decedat	17 ianuarie 395 d.Hr. (48 de ani) Milano, Italia
Înmormântat	Biserica Sfinții Apostoli[*]​ Constantinopol
Cauza decesului	cauze naturale
Părinți	Flaviu Teodosiu[*]​[4] Thermantia[*][[Thermantia (mother of the Roman emperor Theodosius I)|​]]
Frați și surori	Honorius[*][[Honorius (brother of Theodosius the Great)|​]]
Căsătorit cu	Aelia Flaccilla[*][[Aelia Flaccilla (4th-century Roman empress)|​]] (până în 385 d.Hr.) Galla, soția lui Theodosius I (din 387 d.Hr.)[5][2]
Copii	Galla Placidia Honorius[6] Arcadius[7] Pulcheria[*][[Pulcheria (daughter of Roman Emperor Theodosius I)|​]] Gratianus[*][[Gratianus (son of Emperor of Rome Theodosius I)|​]]
Ocupație	politician
Limbi vorbite	limba latină[8]
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Împărat roman
Familie nobiliară	Dinastia Teodosiană Dinastia Valentiniană ()[1]
Împărat roman
Domnie	19 ianuarie 379 d.Hr. – 17 ianuarie 395 d.Hr.
Senator roman[*]​
Împărat bizantin
Domnie	19 ianuarie 379 d.Hr. – 17 ianuarie 395 d.Hr.
Predecesor	Grațian
Succesor	Arcadius
Consul
Modifică date / text

Flavius Theodosius (n. 11 ianuarie 347 d.Hr., Coca^⁠(d), Castilia și León, Spania – d. 17 ianuarie 395 d.Hr., Milano, Italia), cunoscut ca Teodosiu (sau Teodosie) I sau Teodosiu cel Mare, a fost împărat roman de la 379 la 395 și ultimul conducător unic al unui imperiu roman unificat.

Născut la Cauca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor (dux în Moesia Superior în 374), dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens în bătălia de la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale. Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată).

Moartea împăratului Valens, în bătălia de la Adrianopole (378), l-a obligat pe Grațian să-l proclame pe Teodosiu împărat, în 379: el a primit Orientul, Macedonia și Dacia.

Teodosiu își fixează drept obiectiv stabilizarea frontierelor, mai întâi cele din nord, cu goții, apoi cele din răsărit, cu perșii.

În 380, împreună cu Grațian, i-a oprit pe goți în Epir și în Dalmația. Teodosiu a instalat o parte din ostrogoți în Pannonia, iar el s-a instalat la Constantinopol.

Teodosiu înrolase în armata romană contingente de barbari, lăsându-le o organizare autonomă. Acești federați au pregătit ocuparea Imperiului de către barbari.

Lipsit de forțele necesare respingerii vizigoților pătrunși în imperiu, încheie cu aceștia, în 382, un tratat (foedus) prin care îi stabilește ca federați în dioceza Tracia, între Balcani și Dunăre. Această decizie, considerată catastrofică de contemporani, va fi una dintre cauzele imediate ale sfârșitului Imperiului Roman de Apus. Într-adevăr, această inserție a unui popor barbar unit și puternic în imperiu, și, în același timp, în armata imperială, va semna sfârșitul unui control real al împăratului asupra armatelor sale. Dar după dezastrul de la Adrianopole suferit de Imperiu sub Valens, este sigur că Teodosiu nu avea de ales.

După uzurparea lui Maximus și moartea lui Grațian (383), Teodosiu încheie pacea cu Persia sasanidă (387), împărțind Armenia între cele două imperii, și îl înfrânge pe uzurpator în bătăliile de la Siscia și Poetovio (388).

Împărații Teodosiu, pentru Imperiul din Răsărit și Grațian, pentru Imperiul din Apus, amândoi creștini, au ridicat creștinismul la rangul de singură religie oficială și obligatorie prin edictul din 28 februarie 380, cunoscut sub numele de Edictul de la Tesalonic, următor: „Toate popoarele trebuie să se ralieze credinței transmise romanilor de apostolul Petru, cea pe care o recunosc Damasus și Petru al Alexandriei, adică Sfânta Treime a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Spirit”. A sprijinit astfel, în mod hotărât ortodoxismul niceean, religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol (381), este condamnat definitiv. Creștinismul devenea religia predominantă. Împăratul Grațian a încetat de atunci să mai poarte titlul de pontifex maximus, suveran pontif al cultului roman.

Represaliile au făcut între șapte mii și zece mii de morți, în funcție de izvoare, ceea ce l-a determinat pe Ambrozie de la Milano să-l excomunice. Victimele masacrelor erau, în marea lor majoritate, dintre romani, iar masacratorii erau foști barbari, populații din rândul cărora își recruta Teodosiu armata.

Timp de mai multe luni Teodosiu și Ambrozie s-au aflat pe pozițiile respective. Apoi, Teodosiu, simțind că poziția sa devenea nesustenabilă, a acceptat să vină să se umilească public în fața lui Ambrozie, cu capul acoperit de cenușă, pentru a obține reintegrarea în Biserică.

În urma asasinării lui Valentinian al II-lea (392) și proclamarea retorului Flavius Eugenius ca împărat în Occident, Teodosiu pornește o nouă campanie, obținând în bătălia de la Frigidius (septembrie 394) victoria asupra uzurpatorului. Imperiul Roman este astfel reunificat pentru ultima dată în istorie sub o singură autoritate. După moartea lui Teodosiu, la Mediolanum (17 ianuarie 395), Imperiul Roman este divizat între cei doi fii ai săi: Arcadius, sub regența lui Rufinus (Orient) și Honorius, sub regența lui Stilicho (Occident).

Teodosiu, împreună cu prima sa soție, Aelia Facillia, a avut trei copii:

• Arcadius, împărat în est, la 18 ani, din 383;
• Honorius, împărat în vest, 10 ani, din 393;
• Galla Placidia, împărăteasă în apus, d. 27 noiembrie 450.

Teodosius l-a însărcinat pe generalul vandal Stilicon să vegheze asupra celor doi băieți.

În anul 385, după decesul Aeliei Flacilla, Teodosiu s-a recăsătorit cu Galla, având și cu aceasta trei copii.

• De Imperatoribus Romanis Teodosiu I