Soteriologie

Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.

Soteriologia (din greacă sotêria, „mântuire”, și logos, „cuvânt”, „discurs”) este un domeniu al teologiei, parte a dogmaticii. Soteriologia se ocupă cu studiul mântuirii (salvării) omului. În Micul dicționar enciclopedic^[1] soteriologia este definită ca fiind un capitol al dogmaticii creștine privitor la învățătura despre „mântuire” a lui Iisus Hristos.

Episcopul Atanasie cel Mare (295-373), în perioada în care extinderea arianismului a cerut un răspuns sistematic al adevărului de credință, a tratat subiectul Întrupării lui Dumnezeu, axându-se pe îndumnezeirea omului ca rezultat al întrupării lui Dumnezeu.

Ulterior s-a conturat învățătura conform căreia mântuirea omului nu este posibilă în afara Bisericii. Unul din reprezentanții acestei învățături a fost episcopul Ciprian de Cartagina.

În evul mediu latin unul din teoreticienii soteriologiei a fost Anselm de Canterbury. Soteriologia a mai fost dezvoltată de Toma de Aquino, apoi de Martin Luther.

• Mysterium Salutis, monografie omagială pentru Hans Urs von Balthasar la împlinirea vârstei de 60 de ani, 5 volume, Köln 1965.

Acest articol legat de religie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa !