Sari la conținut

Manuil Mihail Olsavszky

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Manuel Mihail Olsavszky)
Manuel Mihail Olsavszky
Date personale
Născut1700 Modificați la Wikidata
Oľšavica, Prešovský kraj, Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani) Modificați la Wikidata
Mukaceve, Transcarpatia, Ucraina Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[1] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]​
episcop catolic[*]​ Modificați la Wikidata
Funcția episcopală
SediulMuncaci
TitlulVicar Apostolic din Muncaci al Rutenilor
Perioada5 septembrie 1743 - 5 noiembrie 1767
PredecesorHavryil Blazhovskyi
SuccesorIvan Bradach
Cariera religioasă
Hirotonire episcopală9 decembrie 1743
Episcop consacratorInocențiu Micu-Klein
Alte funcțiiEpiscop titular de Rhosus
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Manuel Mihail Olsavszky, OSBM, (născut ca Michal Židik; în ucraineană: Мануїл Михайло Ольшавський / Manuil Myhaylo Olșavskyi, în ruteană: Михаил Мануіл Ольшавськый / Mihail Manuil Olșavskîi, în maghiară: Manó Mihály Olsavszky, în slovacă: Manuel Michal Židik, prin anul 1700 (după alte surse, în anul, nesigur, 1697[2]), în Oľšavica, azi în districtul Levoča din regiunea Prešov, din Slovacia, a fost un episcop greco-catolic al Vicariatului Apostolic din Muncaci al Rutenilor, din 17 noiembrie 1743 până la moartea sa survenită în 1767.

Viața

[modificare | modificare sursă]

Mihail Olsavszky s-a născut prin anul 1700 în satul Oľšavica, de la care și-a luat numele de familie (care inițial era Židik). A studiat filosofia la Košice și apoi la colegiul iezuit din Trnava.[3] La sfârșitul studiilor, a fost hirotonit preot secular în 1725 și repartizat în Episcopia de Muncaci, unde mai târziu a devenit vicar al eparhilor (episcopilor) Stefan Olsavszky (care era fratele său mai mare) și Havryil Blazhovszky.

La moartea predecesorului său, a fost numit la 8 februarie 1743 ca vicar general de către episcopul latin de Eger:[4] de fapt, în acel moment, în urma Unirii de la Ujhorod (1647), episcopul de Muncaci era în mod oficial un vicar apostolic al Diecezei de Eger.[5] În câteva luni, a fost ales în funcție de către cler, desemnat de împărăteasa Maria Terezia și astfel a fost confirmat de papa Benedict al XIV-lea la 5 septembrie 1743.[2] A primit scaunul titular episcopal de Rhosus / Rhosos (cetate în Cilicia)[6] și a fost consacrat episcop, la 9 decembrie 1743[7] de către episcopul Făgărașului, Inocențiu Micu-Klein[8], la Biserica greco-catolică din Máriapócs.[6] La scurt timp după consacrare, Mihail Olsavszky a intrat în Ordinul Sfântul Vasile cel Mare și și-a luat numele religios de Manuel.[3]

La 20 octombrie 1745 Manuel Olshavsky a fost solicitat de împărăteasa Maria Terezia să întreprindă o vizită pastorală în Transilvania, care la vremea aceea era fără episcop bizantin din cauza exilului lui Micu-Klein.[9] Vizita pastorală în Transilvania s-a desfășurat în iarna 1745 / 1746 până în primăvara anului 1746.[6]

Episcopul Manuil Mihail Olsavszky l-a hirotonit episcop de Blaj pe Petru Pavel Aron, la 1 septembrie 1752, la Biserica greco-catolică din Máriapócs.[2]

În 1756 a terminat și a sfințit sanctuarul de la Máriapócs, care fusese început de predecesorul său, Gennadius Bizanczy. Pentru slujirea sanctuarului, a construit o mănăstire și a repartizat-o călugărilor bazilitani. De asemenea, a construit școli în Muncaciu și Máriapócs pentru instruirea clerului și a reușit să obțină finanțarea necesară. În timp ce predecesorii săi din Muncaciu locuiau în Mănăstirea Sfântul Nicolae, la cererea călugărilor, a construit o reședință episcopală în oraș.[4]

În 1764 a construit, din banii săi, o școală de teologie și una pentru cantori la Muncaciu.

În 1759 a scris Congregației Propaganda Fide că în eparhia sa nu au rămas credincioși bizantini care să nu fie în comuniune cu Biserica Catolică. Cu toate acestea, situația jurisdicțională a eparhiei sale, în mod oficial un vicariat apostolic sub jurisdicția episcopului latin de Eger, nu a fost satisfăcătoare. Așa că Manuil Olsavszky a contestat autoritatea episcopului de Eger și a încercat să o convingă pe împărăteasa Maria Terezia să acorde deplină independență eparhiei sale. Nu a putut vedea rezultatele muncii sale, dar în 1771, la patru ani după moartea sa, Eparhia de Muncaci și-a obținut independența.

Episcopul Manuil Mihail Olsavszky s-a întors din nou în Transilvania în 1761, pentru a aborda, cu autoritatea și predicația sa, r��zmerița religioasă inițiată de călugărul ortodox Sofronie.[3]

În anul 1765 episcopul Manuil Olsavszky l-a hirotonit episcop de Blaj pe Atanasie Rednic, la Muncaciu.[2]

Manuil Olsavszky a decedat la Muncaci, la 5 noiembrie 1767, și a fost înmormântat în sanctuarul de la Máriapócs.[4]

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • Sermo: De sacra occidentalem inter et orientalem ecclesia unione quo Michael Manuel Olsavsky episcopus Rossensis (...) exhortatus est, Tyrnavia 1761.[10][11]

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Michael Lacko, Documenta Spectantia Regimen Episcopi Mukacevensis Michaelis Manuelis Olsavsky 1743-1767, Roma 1959 [Orientalia Christiana Periodica, vol. XXV].
  • Augustin Bunea, Din Istoria Românilor. Episcopul Ioan Inocențiu Klein (1728-1751), Blaș, 1900.

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  2. ^ a b c d „Bishop Mihály Emánuel Olsavszky, O.S.B.M”. Catholic-Hierarchy.org. David M. Cheney. Accesat în . 
  3. ^ a b c Kondratovic, I.M. (). „The Olšavsky bishops and their activity”. Slovak Studies. Rome. III: 179–198. 
  4. ^ a b c Pelesz, Julian (). Geschichte der Union der ruthenischen Kirche mit Rom. Woerl. pp. 1033–1034. 
  5. ^  Herbermann, Charles, ed. (). „Munkács”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company. 
  6. ^ a b c Augustin Bunea (1900), p. 193.
  7. ^ Blazejowsky, Dmytro (). Hierarchy of the Kyivan Church (861-1990). Rome. p. 331. 
  8. ^ Nicolaus Nilles⁠(en)[traduceți] (). Kalendarium Manuale Utriusque Ecclesiae Orientalis et Occidentalis Vol 3 Part 2. p. 572.  line feed character în |author= la poziția 185 (ajutor)
  9. ^ de Clercq, Charles (). Histoire des conciles d'après les documents originaux, Tome XI Conciles des Orientaux Catholiques. 1. Paris: Letouzey et Ané. p. 208. 
  10. ^ Szinnyei Jozsef. „Olsavszky Manó Mihály”. Magyar Irok Elete es Munkai. MEK. Accesat în . 
  11. ^ Boysak, Basil (). Ecumenism and Manuel Michael Olshavsky: Bishop of Mukachevo (1743-1767); analysis of the Sermo de unione. University of Montréal. 


Titluri ale bisericii catolice
Predecesor:
Havryil Blazhovskyi 		Vicar Apostolic din Muncaci al Rutenilor
1743–1767 		Succesor:
Ivan Bradach
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Manuil_Mihail_Olsavszky&oldid=15614413