Lance

Lancea este o armă albă folosită de infanteriști și cavaleriști în bătăliile din Antichitate sau Evul Mediu. Ea era o prăjină lungă de lemn căreia, la capătul său, i se lega o bucată de formă conică, ascuțită, de fier sau bronz, cu care dușmanii erau loviți de la distanță. Mărimea era cam de 2-3 metri, dar ajungea și la 5 metri (sarisele folosite de falanga lui Alexandru cel Mare). O lance nu este același lucru cu o suliță; sulița era folosită de infanteriști la aruncat, pe când lancea era ținută numai în mână.

Înainte, în epoca străveche, lancea era doar o ramură de copac la care se lega la un capăt cu sfoară o piatră de formă mai ascuțită. Era întrebuințată la vânătoare și la război.

Astăzi, lancea nu mai este prezentă ca armă albă. Ea este folosită la decorare. Unele persoane au lănci autentice din vremuri apuse, cu care se pot mândri.

Lăncile nu aveau numai vârfuri conice. În decursul anilor, au apărut unele lănci al căror vârf avea și alte forme, ca:

• Tip frunză;
• Vârfuri ascuțite și subțiri;
• Vârf cu dinți;
• Diverse forme mai mult ornamentale.

Lungimea vârfului putea varia și ea. De la 20 cm, putea ajunge chiar și până la 40 cm.

• Sarisă
• Suliță
• Pilum
• Lăncier