Józef Bem
| Józef Bem | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Tarnów, Monarhia Habsburgică[6] |
| Decedat | (56 de ani)[1][2][4][7][5] Alep, Imperiul Otoman[8] |
| Înmormântat | Tarnów |
| Cetățenie | Polonia Congresului.svg){kind=small} Imperiul Otoman (–) |
| Religie | creștinism islam |
| Ocupație | militar inginer |
| Limbi vorbite | limba franceză[9] limba poloneză[9] |
| Studii | I Liceum Ogólnokształcące im. Bartłomieja Nowodworskiego w Krakowie[*] |
| Activitate | |
| Gradul | general |
| Bătălii / Războaie | Battle of Iganie[*] Battle of Ostrołęka[*] Bătălia de la Timișoara Bătălia de la Albești |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Krzyż Złoty Orderu Virtuti Militari[*] |
| Semnătură | |
.jpg) | |
Modifică date / text  | |
Józef Zachariasz Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluționare maghiare în timpul Revoluției de la 1848.
Activitatea
[modificare | modificare sursă]La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluției antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluționar al lui Lajos Kossuth i-a încredințat imediat comanda trupelor revoluționare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reușit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareșalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vízakna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reușit să cucerească Sibiul și Brașovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.
După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele țariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albești, lângă Sighișoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timișoara, unde trupele revoluționare maghiare au fost înfrânte de aliații austrieci și ruși. Pe 13 august 1849 armata revoluționară a capitulat la Șiria. Comandanții trupelor revoluționare, cu excepția lui Bem, au fost judecați și executați pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a reușit să scape, fugind în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam și a devenit înalt funcționar sub numele de Amurat Pașa. A murit în anul 1850 la Alep, Siria.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Józef Bem, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Jozef Zachariasz Bem, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Józef Zachariasz Bem, Hrvatska enciklopedija[*]
- ^ a b Józef Bem, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Bem, Joseph (BLKÖ)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ „Józef Bem”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Un episod din revoluția dela 1848-1849: trecerea generalului Bem În Moldova, Gheorghe Duzinchevici, Editura Tipografia "Mitropolitul Silvestru", 1943
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- A fost generalul Bem erou sau călău? Arhivat în , la Wayback Machine., 25 ianuarie 2013, Claudiu Padurean, România liberă
.svg){kind=small}
