Chinezi Han

Chinezi han

漢人

Populație totală

1,14 miliarde^[1]

Regiuni cu populație semnificativă

Țări în care chinezii constituie populație majoritară
China	1.321.000.000^[2]
Taiwan (Taiwan)	22.575.365^[2]
regiunea Hong Kong	6.593.410^[2]
Singapore	3.684.936^[3]
regiunea Macao	433.641^[2]
Țări în care chinezii sunt minoritari

Limbi vorbite

Chineză

Religii

Credința populară chineză (Falun Gong), Budism Mahayana, Confucianism, Creștinism, Taoism, Islam^[15] și religiile minorităților.

Acest articol se referă la un popor din China. Pentru alte sensuri, vedeți Han (dezambiguizare).

Poporul Han este cel mai numeros dintre popoarele Chinei și de asemenea cel mai numeros grup etnic din lume. Chinezii sunt persoane care fac parte din populația de bază a Chinei sau sunt originari din acele locuri. În cursul istoriei lor milenare, chinezii au dezvoltat o strălucită civilizație și cultură. Chinezii sunt de religie confucianistă, budistă, taoistă, mahomedană și creștină (catolici, protestanți). Chinezii mai trăiesc în Thailanda, Malaysia, Indonezia, Singapore, Vietnam, Uniunea Myanmar, Filipine, Cambodgia, S.U.A., Canada, etc. La baza limbii comune standard, națională și oficială stă varietatea din capitala Beijing, a dialectului pei de nord. Scrierea cuvintelor folosește pictograme și ideograme.

Distribuirea chinezilor han

China Continentală, regiunea Hong Kong și regiunea Macao

Marea majoritate a chinezilor Han - peste 1,2 miliarde - trăiesc în Republica Populară Chineză, unde constituie circa 92% din populația țării. În Republica Populară Chineză, chinezii han sunt majoritari în fiecare provincie, municipalitatea și regiune autonomă, cu excepția regiunii autonome Xinjiang, unde chinezii han sunt 41% din populație, și în Tibet unde sunt 6% din populație (situație în 2000). Chinezii han sunt majoritari și în regiuni cu administrare specială: Hong Kong-95%^[16] și Macao-aproximativ 96%^[17] din populație.

Taiwan

În Republica Chineză (Taiwan) trăiesc peste 22 milioane de chinezi care au început să migreze pe insulă din China continentală începând cu secolul al XVII-lea.^[18]

La început, acești imigranți au ales să se stabilească în locații care erau asemănătoare cu zonele din care sosiseră, indiferent că se instalau în nordul sau sudul Taiwanului.

Alte țări

În lumea largă sunt aproximativ 40 milioane de chinezi, din care aproape 30 milioane chinezi han trăiesc în Asia de sud-est. Singapore are o populație formată majoritar din chinezi han (74%), iar Insula Crăciunului de 70%.

Chinezii Han reprezintă o minoritate semnificativă în Malaysia (25%), Tailanda (14%), Indonezia și Filipine.

În SUA trăiesc 3 milioane de chinezi han (1% din populație), peste 1 milion în Canada (3,7%), peste 1,3 millioane în Peru (4,3%), peste 600.000 în Australia (3,5%), aproximativ 150.000 în Noua Zeelandă (3,7%) și 750.000 în Africa.

Contribuția chinezilor Han la dezvoltarea umanității

În cultura chineză inventarea hârtiei, busolei, imprimării și prafului de pușcă sunt considerate „Cele patru mari invenții”. De asemenea, astronomii chinezi au înregistrat prima dată descoperirea unei supernove. De-a lungul istoriei chinezii han au jucat un rol important au în dezvoltarea de artelor științelor filozofiei, și matematicii . În antichitate, realizările științifice ale Chinei includ:

seismograful,
racheta cu mai multe trepte,
racheta pentru scopuri recreative și militare,
pontonul,
chibriturile,
hârtia,
tipărirea,
bancnotele,
asigurarea,
lista meniu,
harta în relief,
cartografia,
plugul greu de fontă,
porțelanul,
lacul,
mătasea,
docul uscat,
ecluza,
folosirea petrolului și gazului natural drept combustibil,
zmeul,
balonul cu aer cald,
periuța de dinți,
umbrela pliabilă,
ochelarii de soare, etc.

Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul militar:

Descoperiri științifice și tehnologice în domeniul prelucrării metalelor și mecanicii fine:

furnalul,
fonta,
oțelul,
ciocanul mecanic
pompa cu piston cu acțiune dublă,
cureaua de transmisie,
pendulul,
ceasul mecanic,
suspensia cardanică(giroscopică)
șublerul,
busola,
podometrul și așa mai departe.

Alte realizări remarcabile ale științe și tehnicii chinezilor han:

Marele Zid Chinezesc
Armata de teracotă
Marele Canal din China,
căruța care indica sudul,
turnul astronomic acționat de apă al lui Su Song.

Chinezi care au primit Premiul Nobel: Steven Chu, Samuel C. C. Ting, Chen Ning Yang, Tsung-Dao Lee, Yuan T. Lee, Daniel C. Tsui, Roger Y. Tsien, Charles K. Kao, Gao Xingjian.

Artă

Arta se dezvoltată pe teritoriul Chinei începînd din mileniul al IV-lea î.Hr.. Pagodele, templele, palatele prezintă o arhitectură specifică, realizată la început din lemn, apoi din cărămidă și piatră, cu o bogată decorație sculptată, influențată, după pătrunderea budismului, de arhitectura indiană. Din timpul dinastiei Ming (1368 - 1644) datează construcția actualului Beijing (începutul sec. al XV-lea) și reconstrucția Marelui Zid (construit în sec. al III-lea î.Hr.). Primele manifestări din sculptură sînt legate de cult. Ele sunt realizate din bronz, jad, ceramică, fildeș, reprezentînd efigii ale lui Budha, oameni, animale, plante. În secolele IV-VI se răspîndește pictura pe mătase (suluri), apoi pictura pe zidurile templelor din peșteri (secolul al IX-lea). În timpul dinastiei Tang (618 - 907) pictura se dezvoltă pe genuri: portretistică, peisajul, scene de gen. În epoca Song (960 - 1279) se dezvoltă pictura de peisaj în tușuri și laviuri. Ceramica este un domeniu reprezentativ al artei (olăria, porțelanurile translucide, porțelanurile „verzi” din sec. 17 și „roz” din sec. 18). Caracteristică este și producția de țesături artistice de mătase. În deceniile III-IV ale secolului XX se dezvoltă pictura în ulei și în tuș, gravura pe lemn, afișul, caricatura. În arhitectura modernă, elementele tradiționale se îmbină cu noile cerințe ale arhitecturii și urbanisticii.

Istorie

Articole principale: Istoria Chinei, China antică și Dinastia Han.

Expresia han provine de la dinastia Han, care și-a creat o identitate culturală proprie bazată pe o costumație și o limbă diferite de cele ale altor etnii.

În comparație cu alte minorități, teritoriile populate în mod tradițional de hani au o densitate a populației mai mare, pe când ale celorlalte minorități sunt teritorii mai mari, dar pustii.

Istoria dinastiei Han, ce acoperă o durată de aproape patru secole și se împarte în două perioade: Dinastia Han de Vest (206 î.Hr. - 9 d.Hr.) și Dinastia Han de Est (25-220 d.Hr.), este considerată epoca de aur a Chinei. Grupul majoritar etnic din China se autoidentifică cu această perioadă, dar și cu caracterele scrisului care se folosește în China ce se numesc caractere han.

În prezent guvernul Republicii Populare Chineze recunoaște 58 de grupuri etnice (incluzându-i și pe hani). Populațiile altor etnii(care nu sunt hani) a cresut de 7 ori mai rapid decât în cazul hanilor, deoarece reglementarea cu un singur copil permis familiei se aplică numai hanilor nu și minorităților naționale.^[19] Revenirea Hong Kong-ului Chinei în 1997 a detrerminat o mare migrare a chinezilor din Hong Kong în America de Nord, Australia și în alte țări.^[20]

Religie

În lumea întreagă există 70 de milioane de creștini chinezi și aproximativ 300.000 de biserici chinezești.^[21]

Chinezii sunt de religie confucianistă, budistă, taoistă, mahomedană, creștină (catolici, protestanți), Falun Gong, etc.

Note

^ Minahan, James B. (2014). Ethnic Groups of North, East, and Central Asia: An Encyclopedia. ABC-CLIO. pp. 89–95. ISBN 978-1-61069-018-8.
^ ^a ^b ^c ^d ^e CIA Factbook: "Chinezii han sunt în procent de 91,6%" din populația totală raportată de 1.433.783.686 (Dec. 2019 est.)
^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 iulie 2007. Accesat în 8 mai 2012.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ :: Overseas Compatriot Affairs Commission, R.O.C. ::. Ocac.gov.tw (2004-08-24). Retrieved on 2010-12-12.
^ Malaysia. State.gov (2010-07-14). Retrieved on 2010-12-12.
^ „Jumlah dan Persentase Penduduk menurut Kelompok Suku Bangsa” (PDF). media.neliti.com (în Indonesian). Kewarganegaraan, suku bangsa, agama dan bahasa sehari-hari penduduk Indonesia. 2011. Arhivat din original (PDF) la 4 iulie 2018. Accesat în 30 mai 2022.
^ [1]
^ „国籍（出身地）別在留資格（在留目的）別外国人登録者(Number of foreign residents by country as of 2008)” (în Japanese). Ministry of Justice. 4 septembrie 2009.
^ Park, Yoon Jung (2009). Recent Chinese Migrations to South Africa - New Intersections of Race, Class and Ethnicity (PDF). Representation, Expression and Identity. Interdisciplinary Perspectives. ISBN 978-1-904710-81-3. Arhivat din original (PDF) la 28 decembrie 2010. Accesat în 20 septembrie 2010.
^ „National Ethnic Population Projections: 2006(base)–2026 update”. Accesat în 22 iulie 2011.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 26 septembrie 2006. Accesat în 8 mai 2012.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 4 decembrie 2008. Accesat în 8 mai 2012.
^ „Little China in Belgrade”. BBC News. 12 februarie 2001. Accesat în 4 mai 2010.
^ „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 octombrie 2012. Accesat în 8 mai 2012.
^ Travel China Guide – Han Chinese, Windows on Asia – Chinese Religions Arhivat în 20 februarie 2009, la Wayback Machine.
^ Census and Statistics Department. „Population and Vital Events: Table 139 Population by ethnicity 2001 and 2006”. Hong Kong Government. Arhivat din original la 8 decembrie 2007. Accesat în 2 noiembrie 2009.
^ Global Results of By-Census 2006. Statistics and Census Service (DSEC) of the Macau Government. 2007.
^ Chapter 2 People and Language Arhivat în 14 octombrie 2009, la Wayback Machine.. The Republic of China Yearbook 2009.
^ Ball, Stephen; Horner, Susan; Nield, Kevin (2007). Contemporary Hospitality and Tourism Management Issues in China and India. Butterworth–Heinemann. p. 17.
^ "Some regret leaving Hong Kong, some return ". 28 iunie 2007.
^ Reeditarea Bibliei în chineză Arhivat în 3 iunie 2015, la Wayback Machine., 17 martie 2010, Pr. Mihai Gojgar, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013

[Han_Groups-1] Minahan, James B. (2014). Ethnic Groups of North, East, and Central Asia: An Encyclopedia. ABC-CLIO. pp. 89–95. ISBN 978-1-61069-018-8.

[ciastat-2] CIA Factbook: "Chinezii han sunt în procent de 91,6%" din populația totală raportată de 1.433.783.686 (Dec. 2019 est.)

[3] „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 10 iulie 2007. Accesat în 8 mai 2012.

[ocac-4] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ :: Overseas Compatriot Affairs Commission, R.O.C. ::. Ocac.gov.tw (2004-08-24). Retrieved on 2010-12-12.

[5] Malaysia. State.gov (2010-07-14). Retrieved on 2010-12-12.

[6] „Jumlah dan Persentase Penduduk menurut Kelompok Suku Bangsa” (PDF). media.neliti.com (în Indonesian). Kewarganegaraan, suku bangsa, agama dan bahasa sehari-hari penduduk Indonesia. 2011. Arhivat din original (PDF) la 4 iulie 2018. Accesat în 30 mai 2022.

[7] [1]

[8] „国籍（出身地）別在留資格（在留目的）別外国人登録者(Number of foreign residents by country as of 2008)” (în Japanese). Ministry of Justice. 4 septembrie 2009.

[Park2009-9] Park, Yoon Jung (2009). Recent Chinese Migrations to South Africa - New Intersections of Race, Class and Ethnicity (PDF). Representation, Expression and Identity. Interdisciplinary Perspectives. ISBN 978-1-904710-81-3. Arhivat din original (PDF) la 28 decembrie 2010. Accesat în 20 septembrie 2010.

[10] „National Ethnic Population Projections: 2006(base)–2026 update”. Accesat în 22 iulie 2011.

[11] „copie arhivă”. Arhivat din original la 26 septembrie 2006. Accesat în 8 mai 2012.

[12] „copie arhivă”. Arhivat din original la 4 decembrie 2008. Accesat în 8 mai 2012.

[13] „Little China in Belgrade”. BBC News. 12 februarie 2001. Accesat în 4 mai 2010.

[14] „copie arhivă”. Arhivat din original la 16 octombrie 2012. Accesat în 8 mai 2012.

[15] Travel China Guide – Han Chinese, Windows on Asia – Chinese Religions Arhivat în 20 februarie 2009, la Wayback Machine.

[census1-16] Census and Statistics Department. „Population and Vital Events: Table 139 Population by ethnicity 2001 and 2006”. Hong Kong Government. Arhivat din original la 8 decembrie 2007. Accesat în 2 noiembrie 2009.

[2006_by-census-17] Global Results of By-Census 2006. Statistics and Census Service (DSEC) of the Macau Government. 2007.

[c2-18] Chapter 2 People and Language Arhivat în 14 octombrie 2009, la Wayback Machine.. The Republic of China Yearbook 2009.

[19] Ball, Stephen; Horner, Susan; Nield, Kevin (2007). Contemporary Hospitality and Tourism Management Issues in China and India. Butterworth–Heinemann. p. 17.

[20] "Some regret leaving Hong Kong, some return ". 28 iunie 2007.

[cc_2013-07-07-21] Reeditarea Bibliei în chineză Arhivat în 3 iunie 2015, la Wayback Machine., 17 martie 2010, Pr. Mihai Gojgar, Ziarul Lumina, accesat la 7 iulie 2013

[1]