Westminster Abbey
Abația Westminster Biserică colegială Sfântul Petru, Westminster | |
Abația Westminster din Londra | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | anglicană |
Hram | Sfântul Petru |
Jurisdicție religioasă | Anglican Diocese of Westminster[*] |
Tip | abație |
Țara | Regatul Unit |
Localitate | Londra |
comitat ceremonial | Londra Mare |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | gotic |
Ctitor | Eduard Confesorul |
Înălțime maximă | 68 metri |
Istoric | |
Data începerii | secolul al X-lea d.Hr. |
Atestare | |
Sfințire | 1042 |
Localizare | |
Modifică date / text |
Această biserică nu trebuie confundată cu catedrala romano-catolică Westminster Cathedral.
Westminster Abbey (în română Abația Westminster; nume oficial The Collegiate Church of St. Peter, Westminster, în română Biserică colegială Sfântul Petru, Westminster) este o biserică din Londra. Este situată în City of Westminster, la vest de Palace of Westminster. În mod tradițional, aici sunt încoronați și îngropați regii Angliei (mai târziu monarhi britanici). Construcția sa a început în secolul X. Este mormântul majorității regilor și reginelor engleze, dar și a mai multor oameni celebri. Colțul poeților aduce onoruri scriitorilor Regatului Unit. Aproape toate încoronările monarhilor englezi au avut loc în această abație.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Conform legendei, un pescar numit Aldrich a avut o viziune a Sfântului Petru în apropiere de Tamisa. Între anii 960-970, Sfântul Dunstan, episcopul de Londra, a stabilit o mică abație benedictină în această zonă. Abația, dedicată Sfântului Petru, a fost reconstruită în anul 1042 de către regele Eduard Confesorul, considerat a fi adevăratul fondator al abației, ce își dorea o biserică pentru înmormântarea sa și a succesorilor săi. Biserica a fost sfințită pe data de 28 decembrie 1065, la o săptămână înainte de moartea lui Eduard, dar ea a fost complet finalizată în anul 1090. Pe data de 25 decembrie 1066, aici a avut loc încoronarea lui William Cuceritorul ca rege al Angliei marcând începutul dominației normande. În această perioadă numărul călugărilor din incinta abației a crescut considerabil.
Construcția actualei abații a început sub patronajul regelui Henric al III-lea. Cu toate acestea, biserica în stil gotic a fost finalizată abia în anul 1517.
Abatele de la Westminster era unul dintre cei mai influenți oameni din perioada Angliei medievale. Acest lucru se datora faptului că abația condusă de el era locul unde erau încoronați și înmormântați monarhii, cât și locul unde aveau loc nunțile lor sau cele ale unor nobili importanți. De asemenea, abația se învecina cu Palatul Westminster, abatele având o influență asupra deciziilor luate acolo sau chiar intervenind în discuți în unele cazuri.
Abația s-a îmbogățit nespus de mult pe urma pelerinajelor și a darurilor. Oamenii veneau aici să se închine și să vadă locul unde Aldrich a avut viziunea cu Sfântul Petru. Exista o tradiție ca pescarii să vină să aducă pește din Tamisa călugărilor de la abație. Se spune că abația era cea mai bogată din Anglia, a doua fiind abația Glastonbury.
Inițial romano-catolică, abația Westminster a devenit în anul 1535 anglicană în urma desființării mănăstirilor din Anglia. Atunci călugării au fost alungați, abația desființată (rămânând doar cu numele) și veniturile ei uriașe au fost confiscate de către stat.
În anul 1540 fosta abație a devenit catedrala Londrei pentru o scurtă perioadă de timp însă, până în anul 1550, când sediul episcopal s-a mutat la Saint Paul. În timpul domniei reginei Maria I (1553-1558) a avut loc o încercare de restaurare a catolicismului în Anglia în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559, când regina Elisabeta I i-a alungat din nou.
În anul 1560 regina Elisabeta a acordat abației titlul de biserică regală, independentă de episcopie și supusă direct suveranului. În același timp a devenit biserică colegială, fiind întemeiată aici o renumită universitate. Biserica a suferit numeroase daune în timpul Revoluției engleze, mai ales în anul 1640, când puritanii iconoclaști au distrus unele dintre statuile și mormintele regilor.
Între anii 1722-1745 arhitectul Nicholas Hawksmoor a reconstruit cele două turnuri gotice înalte de 68 de metri. Până în secolul al XIX-lea abația Westminster a fost unul din cele trei mari centre de învățământ britanic alături de Oxford și Cambridge. Datorită acestui fapt la Westminster a fost tradusă în limba engleză prima treime a Vechiului Testament și ultima jumătate a Noului Testament din celebra King James Bible. New English Bible a fost de asemenea tradusă aici.
Printre cele mai importante evenimente contemporane ce au avut loc în catedrală se numără: înmormântarea prințesei Diana pe 6 septembrie 1997, vizita Papei Benedict al XVI-lea pe 17 septembrie 2010, căsătoria Ducelui și Ducesei de Cambridge pe 29 aprilie 2011 și funerariile reginei Elisabeta a II-a pe 19 septembrie 2022.
Nunți regale
[modificare | modificare sursă]- 11 noiembrie 1100: Regele Henrc I al Angliei s-a căsătorit cu Matilda a Scoției
- 4 ianuarie 1243: Richard, Conte de Cornwall (mai târziu rege al Germaniei), frate al regelui Henric al III-lea al Angliei, cu Sanchia de Provence (a doua soție). Sanchia era sora lui Eleanor de Provence, soția regelui Henric al III-lea.
- 9 aprilie 1269: Edmund de Crouchback, Conte de Leicester și Lancaster, fiu al regelui Henric al III-lea s-a căsătorit cu Lady Aveline de Forz
- 30 aprilie 1290: Joan de Acre, fiica regelui Eduard I, s-a căsătorit cu al 7-lea Conte de Gloucester
- 8 iulie 1290: Margaret a Angliei, fiica regelui Eduard I, s-a căsătorit cu John II, fiu al Ducelui de Brabant
- 20 ianuarie 1382: Regele al II-lea al Angliei s-a căsătorit cu Anne de Boemia
- 18 ianuarie 1486: Regele Henric al VII-lea al Angliei s-a căsătorit cu Elizabeth de York
- 11 iunie 1509: Henric al VIII-lea al Angliei s-a căsătorit cu Catherine de Aragon
- 27 februarie 1919: Prințesa Patricia de Connaught s-a căsătorit cu Alexander Ramsay
- 28 februarie 1922: Prințesa Mary, fiica Regelui George al V-lea, s-a căsătorit cu vicontele Lascelles
- 26 aprilie 1923: Prințul Albert, Duce de York (mai târziu regele George al V-leaI), al doilea fiu al regelui George al V-lea, s-a căsătorit cu Lady Elizabeth Bowes-Lyon
- 29 noiembrie 1934: Prințul George, Duce de Kent, fiu al regelui George al V-lea, s-a căsătorit cu Prințesa Marina a Greciei și Danemarcei
- 20 noiembrie 1947: Prințesa Elisabeta (mai târziu regina Elisabeta a II-a), fiica cea mare a regelui George al VI-lea, s-a căsătorit cu Ducele de Edinburgh
- 6 mai 1960: Prințesa Margaret, a doua fiică a regelui George al VI-lea, s-a căsătorit cu Antony Armstrong-Jones
- 24 aprilie 1963: Prințesa Alexandra de Kent s-a căsătorit cu Angus Ogilvy
- 14 noiembrie 1973: Prințesa Anne, singura fiică a reginei Elisabeta a II-a s-a căsătorit cu căpitanul Mark Phillips
- 23 iulie 1986: Prințul Andrew, Duce de York, al doilea fiu al reginei Elisabeta a II-a, s-a căsătorit cu Sarah Ferguson
- 29 aprilie 2011: Prințul William, Duce de Cambridge, nepot al reginei Elisabeta a II-a, s-a căsătorit cu Catherine Middleton[1]
Personalități înhumate
[modificare | modificare sursă]Westminster Abbey este locul unde se află mormintele unora dintre cele mai importante personalități din istoria Marii Britanii. Pe lângă numeroase capete încoronate, în frunte cu Eduard Confesorul, în biserică se odihnesc: Charles Dickens, Charles Darwin, David Livingstone, Geoffrey Chaucer, Isaac Newton, Laurence Olivier, Rudyard Kipling și mulți alții. Se remarcă secțiunea sudică intitulată Colțul poeților.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Westminster Abbey
-
Abația şi Big Ben
-
Marea Poartă de Vest și turnurile
-
Portalul de la intrare
-
Interior
-
Mormântul regelui Henric al III-lea al Angliei
-
10 martiri din secolul XX.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „Newsbeat – Royal wedding: Prince William and Kate Middleton marry”. BBC. . Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Westminster - o abatie emblematica Arhivat în , la Wayback Machine., 11 iunie 2008, Revista Magazin
- Misterul ceremoniei de incoronare a regilor britanici - Enigme, Adina Mutar, Formula AS - anul 2011, numărul 973