Carus

Carus
Împărat roman
Carus
Date personale
Nume la naștere	Marcus Numerius Carus
Născut	cca. 224 Narbo, Galia Narbonensis
Decedat	iulie sau august 283 în apropriere de râul Tigru, Mesopotamia
Cauza decesului	cauze naturale (Trăsnet)
Copii	Carinus Numerian Paulina[*][[Paulina (daughter of emperor Carus)|​]]
Religie	Religia în Roma antică
Ocupație	militar
Apartenență nobiliară
Domnie
Domnie	282 – 283
Predecesor	Probus
Succesor	Carinus
Modifică date / text

Marcus Aurelius Carus (n. 222 d.Hr., Narbonne, Languedoc-Roussillon, Franța – d. 283 d.Hr., Mesopotamia, Irak) a fost împărat roman în perioada 282 - 283. General abil, a fost proclamat împărat de către soldați în timp ce se afla în Raetia, îndată după moartea lui Probus.

Pornește campanii împotriva triburilor germanice și sarmanților de pe malurile Dunării. De asemenea, a întreprins cu succes o expediție în Mesopotamia împotriva sasanizilor din Persia, cărora le-a cucerit capitala, Ctesiphon. Moare în timpul campaniei din Imperiul Sasanid în timpul unei furtuni.

Carus, cunoscut inițial ca Marcus Numerius Carus^[1], s-a născut probabil în 224^[2] la Narbo (astăzi Narbonne) în Galia^[3], dar a fost educat la Roma^[4]. A obținut funcția de senator^[5] și diferite posturi civile și militare înainte de a fi numit prefect al Gărzii pretoriene de împăratul Probus în 282^[6].

După asasinarea lui Probus, la Sirmium, Carus a fost proclamat împărat de către soldați^[7]. Deși Carus a răzbunat sever moartea lui Probus, a fost suspectat de complicitate la asasinat. El nu pare să fi revenit la Roma după aderarea sa, mulțumindu-se cu un anunț la Senat.

Oferindu-le titlul de Caesar fiilor săi, Carinus și Numerian, l-a numit pe Carinus responsabil peste vestul imperiului și alături de Numerian a organizat o expediție împotriva perșilor. După ce i-a învins pe quazi și sarmați pe Dunăre^[2], primind titlul de Germanicus Maximus^[8], Carus a anexat Mesopotamia, a capturat Ctesiphon, precum și soldații săi au mărșăluit dincolo de Tigru^[9].

Regele sasanid Bahram al II-lea, limitat de opoziția internă și având trupele ocupate cu o campanie pe teritoriul Afganistanului, nu și-a putut apăra în mod eficient teritoriul său de romani. Victoriile obținute de Carus, pentru care a dobândit titlul de Persicus Maximus, a răzbunat toate înfrângerile precedente suferite din partea romanilor împotriva sasanizilor.

Speranțele lui Carus de a realiza cuceriri suplimentare au fost întrerupte de moartea sa, care a fost anunțată după o furtună violentă. Cauza morții sale nu se cunoaște exact, putea surveni din cauza unei boli^[10], lovit de un fulger^[11] sau o rană primită în campania împotriva perșilor^[9]. Faptul că el a condus o campanie victorioasă, iar fiul său Numerian a reușit să-i succeadă fără opoziție, sugerează că moartea lui ar fi fost din cauze naturale^[8].

• Gibbon. Edward Decline & Fall of the Roman Empire (1888)
• Jones, A.H.M., Martindale, J.R. The Prosopography of the Later Roman Empire, Vol. I: AD260-395, Cambridge University Press, 1971
• Aurelius Victor, [1]