Sari la conținut

Henri Le Fauconnier

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henri Le Fauconnier
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Hesdin, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[4] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
desenator[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia Julian  Modificați la Wikidata
Profesor pentruJohn Jon-And[*][[John Jon-And (pictor suedez)|​]], Vera Muhina  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăSalon Cubism[*][[Salon Cubism |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Henri Victor Gabriel Le Fauconnier (n. , Hesdin, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Paris, Franța) a fost un pictor cubist francez născut la Hesdin. Le Fauconnier a fost văzut ca una dintre figurile de frunte ale cubiștilor din Montparnasse. La Salon des Indépendants⁠(d) din 1911, Le Fauconnier și colegii Jean Metzinger, Albert Gleizes⁠(d), Fernand Léger și Robert Delaunay au provocat un scandal cu picturile lor cubiste. A fost în contact cu mulți artiști europeni de avangardă, precum Wassily Kandinsky, scriind un text teoretic pentru catalogul Neue Künstlervereinigung⁠(d) din München, al cărui membru a devenit. Picturile sale au fost expuse la Moscova, reproduse ca exemple ale artei de ultimă oră în Der Blaue Reiter Almanach (Almanahul călărețului albastru).[6]

Carieră

[modificare | modificare sursă]
Ploumanac'h, 1908, Bergen, Muzeul Kranenburgh

În 1901 Henri Le Fauconnier s-a mutat din nordul Franței la Paris, unde a studiat dreptul, apoi a urmat cursuri de pictură în atelierul lui Jean-Paul Laurens, apoi la Academia Julian.[6] Și-a schimbat numele din Fauconnier în Le Fauconnier și a expus la Salon des Indépendants⁠(d) în 1904 și 1905, implementând culori îndrăznețe, în linia lui Henri Matisse. S-a mutat în Bretania în 1907 și a pictat peisajele stâncoase din Ploumanac'h într-un stil proto-cubist caracterizat prin tonuri castanii și verzui, cu contururi groase care delimitează formele simplificate.

L'Abondance (Abundența), 1910-11, ulei pe pânză, 191 x 123 cm (75,25 x 48,5 in. ), Gemeentemuseum Den Haag⁠(d)

A explorat un stil personal și l-a pus în practică, pictând nuduri sau portrete (cum ar fi cel al poetului Pierre Jean Jouve în 1909 (Muzeul Național de Artă Modernă). Sub influența lui Paul Cézanne și-a dezvoltat propria formă de cubism.[6] Întors la Paris, se amestecă cu artițtii și literații reuniți în jurul lui Paul Fort la Closerie des Lilas din Montparnasse.[7]

La Salon d'Automne din 1909, Le Fauconnier a expus alături de Constantin Brâncuși, Jean Metzinger și Fernand Léger.

Louis Vauxcelles⁠(d), în recenzia sa despre Salon des Indépendants⁠(d) din 1910, a făcut o referire trecătoare și inexactă la Le Fauconnier, Jean Metzinger, Albert Gleizes⁠(d), Robert Delaunay și Fernand Léger, ca „geometri ignoranți, reducând corpul uman, locul, la cuburi palide.”[8][9]

Salon d'Automne din 1912, desfășurat la Paris la Grand Palais între 1 octombrie și 8 noiembrie. În partea dreaptă este expusă pictura monumentală a lui Le Fauconnier Alpiniști atacați de urși. Alte lucrări prezentate sunt ale lui Jean Metzinger, Joseph Csaky⁠(d), František Kupka, Francis Picabia și Amedeo Modigliani

Metzinger a scris în 1910 despre „perspectiva mobilă” ca o interpretare a ceea ce avea să devină cunoscut în curând sub numele de „cubism” cu privire la Picasso, Braque, Delaunay și Le Fauconnier.[10]

La invitația lui Wassily Kandinsky, Le Fauconnier a publicat un text teoretic în catalogul Neue Künstlervereinigung (München, 1910). Și-a deschis studioul din Rue Visconti din Paris artiștilor dornici ca și el să aplice lecțiile lui Cézanne. Cu Jean Metzinger, Albert Gleizes, Fernand Léger, Robert Delaunay, a contribuit la scandalul cubist al Salon des Indépendants⁠(d) din 1911. Le Fauconnier a expus vasta sa lucrare Les Montagnards attaqués par des ours (Alpiniști atacați de urși) la Salonul d'Automne din 1912 (Paris).[11]

În februarie 1912 Henri Le Fauconnier a fost numit să-i succedă lui Jacques-Émile Blanche⁠(d) ca director al școlii de artă avangardiste Académie de La Palette⁠(d).[12] Le Fauconnier i-a însărcinat pe Jean Metzinger și André Dunoyer de Segonzac⁠(d) ca instructori cu normă întreagă pentru sesiunile de dimineață; Eugeniusz Żak⁠(d) (Eugène Zak) și Jean Francis Auburtin⁠(d) au preluat conducerea după-amiaza. [13]

În 1912, Le Fauconnier a participat la prima expoziție a cubismului din Spania, la Galeriile Dalmau, Barcelona, cu Jean Metzinger, Albert Gleizes⁠(d), Marcel Duchamp, Juan Gris, Marie Laurencin și August Agero.[14][15][16]

Le Fauconnier a fost membru colaborator al Section d'Or (Grupul Puteaux).

La începutul Primului Primului Război Mondial, Le Fauconnier s-a mutat în Țările de Jos, unde a rămas timp de șase ani. Lucrările sale din această perioadă au combinat cubismul și expresionismul, ceea ce a generat un succes și o influență considerabile în Țările de Jos. S-a întors în Franța în 1920, unde picturile sale au devenit mai realiste.[6]

A murit în urma unui atac de cord la Paris (1946).

Lucrări

[modificare | modificare sursă]
Henri Le Fauconnier, 1911-12, Le Chasseur (Vânătorul), ulei pe pânză, 203 x 166,5 cm, Gemeentemuseum Den Haag
  • Femme nue dans un intérieur, Lyon, Musée des Beaux-Arts
  • L'Église de Grosrouvre, Lyon, Musée des Beaux-Arts
  • L'Enfant breton, Lyon, Musée des Beaux-Arts
  • Nature morte aux fleurs, Beauvais, Musée Départemental de l'Oise
  • Paysage, Lyon, Musée des Beaux-Arts
  • Portrait de vieille femme, Lyon, Musée des Beaux-Arts
  • Maisons dans les rochers à Ploumanac'h, Brest, Musée des Beaux-Arts

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  2. ^ a b Henri Le Fauconnier, SNAC, accesat în  
  3. ^ RKDartists, accesat în  
  4. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  5. ^ IdRef, accesat în  
  6. ^ a b c d Hermitage Amsterdam, Artist biographies, Henri Le Fauconnier
  7. ^ Guillaume Apollinaire, Dorothea Eimert, Anatoli Podoksik, Cubism.
  8. ^ Louis Vauxcelles, A travers les salons: promenades aux « Indépendants », Gil Blas, 18 March 1910
  9. ^ Daniel Robbins, Jean Metzinger: At the Center of Cubism, 1985, Jean Metzinger in Retrospect, The University of Iowa Museum of Art (J. Paul Getty Trust, University of Washington Press) p. 13
  10. ^ Jean Metzinger, Note sur la peinture, Pan (Paris), October–November 1910
  11. ^ David Cottington, Cubism in the Shadow of War: The Avant-Garde and Politics in Paris, 1905-1914, pp. 104-107
  12. ^ John Golding, Cubism: A History and an Analysis, 1907-1914, Belknap Press of Harvard University Press, 1988
  13. ^ Academies in Paris, Kubisme.info (Dutch) Arhivat în , la Wayback Machine.
  14. ^ Mercè Vidal, L'exposició d'Art Cubista de les Galeries Dalmau 1912, Edicions Universitat Barcelona, 1996, ISBN: 8447513831
  15. ^ Elisenda Andrés Pàmies, Les Galeries Dalmau, un projecte de modernitat a la ciutat de Barcelona, 2012-13, Facultat d’Humanitats, Universitat Pompeu Fabra
  16. ^ William H. Robinson, Jordi Falgàs, Carmen Belen Lord, Barcelona and Modernity: Picasso, Gaudí, Miró, Dalí, Cleveland Museum of Art, Metropolitan Museum of Art (New York), Yale University Press, 2006, ISBN: 0300121067

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Henri_Le_Fauconnier&oldid=15618066