Ernst Öpik

Ernst Julius Öpik
Date personale
Nume la naștere	Ernst Julius Öpik
Născut	22 octombrie 1893[2][3] Kunda, Lääne-Viru maakond, Estonia
Decedat	10 septembrie 1985 (91 de ani)[2][3] Bangor⁠(d), Irlanda de Nord, Regatul Unit[1]
Frați și surori	Opik, Armin Aleksandr[*][[Opik, Armin Aleksandr (Estonian scientist (1898-1983))|​]] Paul Öpik[*][[Paul Öpik (politician estonian)|​]] Oskar Öpik[*][[Oskar Öpik (diplomat estonian)|​]]
Copii	Uuno Öpik[*][[Uuno Öpik (estonian-born atomic physicist)|​]] Helgi Öpik[*][[Helgi Öpik (1936-)|​]]
Cetățenie	Estonia  Imperiul Rus
Ocupație	astronom astrofizician[*]​ compozitor om de știință cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba estonă[2] limba rusă limba engleză[4]
Activitate
Rezidență	Estonia Irlanda de Nord
Domeniu	astronom, astrofizician
Instituție	Armagh Observatory
Alma Mater	Facultatea de Fizică și Matematică a Universității Imperiale de la Moscova[*]​[1] Gustav Adolfi Gümnaasium[*][[Gustav Adolfi Gümnaasium (school in Tallinn, Estonia; the oldest school in Estonia)|​]][1]
Organizații	Royal Astronomical Society[1] Academia Estoniană de Științe[1] Academia Americană de Arte și Științe[*]​[1] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii[*]​[1] Acadamh Ríoga na hÉireann[*][[Acadamh Ríoga na hÉireann (academy of sciences)|​]][1]
Premii	Medalia de aur din partea Royal Astronomical Society
Modifică date / text

Ernst Julius Öpik (n. 22 octombrie 1893, Kunda, Lääne-Viru maakond, Estonia – d. 10 septembrie 1985, Bangor^⁠(d), Irlanda de Nord, Regatul Unit) a fost un astronom și astrofizician estonian. Și-a desfășurat activitatea la observatorul Armagh Observatory din Irlanda de Nord, unde a petrecut cea mai mare parte a vieții.

Născut în Estonia, a studiat la Universitatea din Moscova. Își finalizează doctoratul la Universitatea din Tartu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial se refugiază ajungând în Irlanda de Nord.

A descoperit și a studiat așa-numitele stele degenerate, adică "piticele albe". A calculat distanța până la Soare a galaxiei Andromeda (M31), ca fiind de 45.000 de parseci. A studiat modelul Secvenței Principale de stele cu mult înaintea lui Karl Schwarzschild și Fred Hoyle. În 1922, a preconizat valoarea suprafeței și frecvența craterelor de pe Marte, lucru confirmat 15 ani mai târziu prin probele prelevate de sondele spațiale. A elaborat o teorie privind evoluția epocilor glaciare, înainte ca Milanković să elaboreze celebra sa teorie a ciclurilor.

Pentru activitatea sa, i s-a decernat medalia de aur din partea Royal Astronomical Society.

• en Biografie la Armagh Observatory
• en Prezentare la Sonoma State University
• en Bibliografie Arhivat în 5 mai 2010, la Wayback Machine.