Sari la conținut

Hemicub

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(dif) ← Versiunea anterioară | afișează versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Nu confundați cu semicub.
Hemicub
Descriere
Tippoliedru abstract regulat
Fețe3 pătrate
Laturi (muchii)6
Vârfuri4
χ1
Configurația vârfului4.4.4
Simbol Schläfli{4,3}/2 sau {4,3}3
Grup de simetrieS4, ordin 24
Poliedru dualhemioctaedru
Proprietățineorientabil

În geometrie un hemicub este un politop abstract⁠(d) regulat, care are jumătate[1] din fețele unui cub.

Poate fi realizat ca un poliedru proiectiv⁠(d) (o teselare a planului proiectiv real⁠(d) cu 3 patrulatere), care poate fi vizualizat prin construirea planului proiectiv ca o emisferă unde puncte opuse de-a lungul frontierei sunt conectate și împart emisfera în trei părți egale.

Are 3 fețe pătrate, 6 laturi și 4 vârfuri. Are proprietatea neașteptată că fiecare față este în contact cu fiecare altă față pe două laturi și fiecare față conține toate vârfurile, ceea ce oferă un exemplu de politop abstract ale cărui fețe nu sunt determinate de seturile lor de vârfuri.

Din punctul de vedere al teoriei grafurilor, scheletul⁠(d) este un graf tetraedric, o încorporare a lui K4 (graf complet cu patru vârfuri) pe un plan proiectiv real⁠(d).

Hemicubul nu trebuie confundat cu semicubul – hemicubul este un poliedru proiectiv, în timp ce semicubul este un poliedru obișnuit (în spațiul euclidian). În timp ce ambele au jumătate din vârfurile unui cub, hemicubul este un cât al cubului, în timp ce vârfurile semicubului sunt un subset al nodurilor cubului.

Politopuri înrudite

[modificare | modificare sursă]
Poligoanele Petrie ale tetraedrului Dualul hemicubului, hemioctaedrul

Hemicubul este dualul Petrie al tetraedrului regulat, cu cele patru vârfuri și șase laturi ale tetraedrului și trei poligoane Petrie patrulatere. Fețele pot fi văzute în culorile roșie, verde și albastru ale laturilor în graful tetraedric.

  1. ^ hemi” la DEX online
  • en McMullen, Peter; Schulte, Egon (decembrie 2002), „6C. Projective Regular Polytopes”, Abstract Regular Polytopes (ed. 1st), Cambridge University Press, pp. 162–165, ISBN 0-521-81496-0 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]