Vizualizare sursă pentru „Insurecția comunistă malaeziană (1948-1960)”

← Insurecția comunistă malaeziană (1948-1960)
Nu aveți permisiunea de a modifica această pagină, din următorul motiv:
Your IP address is in a range that has been blocked on all Wikimedia Foundation wikis.
The block was made by ‪EPIC‬. The reason given is Open proxy/Webhost: See the help page if you are affected.
Start of block: 2 iulie 2024 10:48
Expiry of block: 2 iulie 2025 10:48
Your current IP address is 206.189.44.186. The blocked range is 206.189.32.0/20.
Vă rugăm să includeți toate detaliile de mai sus în orice mesaje. If you believe you were blocked by mistake, you can find additional information and instructions in the No open proxies global policy.
Otherwise, to discuss the block please post a request for review on Meta-Wiki. You could also send an email to the stewards VRT queue at stewards@wikimedia.org including all above details.
Puteți vedea și copia codul sursă al paginii:
{{Infocaseta Conflict militar
| conflict = Insurecția comunistă malaeziană (1948-1960)
| parte_a = [[Decolonizare]] și [[Războiul Rece]]
| imagine = RAAFAvroLincolnMalaya1950.jpg
| descriere = Bombardierul australian Avro Lincoln lansând bombe în jungla malaysiană împotriva comuniștilor rebeli
| dată = 16 iunie 1948 - 12 iulie 1960
| loc = [[Peninsula Malacca]] și [[Asia de Sud-Est]]
| rezultat = Independența [[Malaysia|Malaysiei]], expulzarea lui [[Chin Peng]]
| casus = 
| teritorii = 
| combatant1 = '''Forțele din [[Commonwealth]]:'''<br/>{{flag|Marea Britanie}} 
* {{flagicon|Malaysia}} [[Malaysia]]
* {{flag|Rhodesia de Sud}} (înainte de 1953)
* {{flag|Federația Rhodesia și Nyasaland}} (după 1953)
* {{flagicon|Fiji|colonial}} [[Colonial Fiji|Fiji]]
{{flagicon|Australia}} [[Australia]]<br>{{flagicon|New Zealand}} [[Noua Zeelandă]]<br>'''Ajutați de:'''<br>{{flag|Thailanda}} (granița cu Thailanda)
| combatant2 = '''Forțele [[Comunism|Comunist]]e:'''<br />{{flagicon image|Flag of the Communist Party of Malaya.svg}} [[Partidul Comunist din Malaysia]]
* {{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Armata Națională de Eliberare a Malaysiei]]
| conducător1 = {{flagdeco|UK}} [[Clement Attlee]] (until 1951)<br />{{flagdeco|UK}} [[Winston Churchill]] (1951–1955)<br />{{flagdeco|UK}} [[Anthony Eden]] (1955–1957)<br />{{flagdeco|UK}} [[Harold Macmillan]] (1957–1960)<br />{{flagdeco|UK}} [[Harold Rawdon Briggs|Harold Briggs]]<br />{{flagdeco|UK}} [[Robert Elliot Urquhart|Roy Urquhart]]<br />{{flagdeco|UK}} [[Edward Gent]]<br />{{flagdeco|UK}} [[Henry Gurney]]{{KIA}}<br />{{flagdeco|UK}} [[Gerald Templer]]<br />{{flagdeco|Malaya}} [[Tunku Abdul Rahman]]<br />{{flagdeco|Australia}} [[Robert Menzies]]<br />{{flagdeco|Australia}} [[Henry Wells (general)|Henry Wells]]<br />{{flagdeco|New Zealand}} [[Sidney Holland]] (1951–1957)<br />{{flagdeco|New Zealand}} [[Walter Nash]] (1957–1960)
----
{{flagdeco|Thailand}} [[Bhumibol Adulyadej]]<br />{{flagdeco|Thailand}} [[Plaek Phibunsongkhram]] (until 1958)<br />{{flagdeco|Thailand}} [[Thanom Kittikachorn]] (1958)<br />{{flagdeco|Thailand}} [[Sarit Thanarat]] (from 1958)
| conducător2 = {{flagicon image|Flag of the Communist Party of Malaya.svg}} [[Lai Teck]]{{KIA}}<br />{{flagicon image|Flag of the Communist Party of Malaya.svg}} [[Chin Peng]]<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Abdullah CD]]<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Rashid Maidin]]<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Shamsiah Fakeh]]<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[S. A. Ganapathy]]{{Executed}}<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Lau Yew]]{{KIA}}<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} [[Yeung Kwo]]{{KIA}}<br />{{flagicon image|Flag of the Malayan National Liberation Army.svg}} Lau Lee
----
| forța1 = 250,000 soldați din [[Regimentul Regal Malaysian]] <br />40,000 personal din [[Commonwealth]]
* [[King's African Rifles]]
* [[Gurkha]]
37,000 Poliția Specială
<br />24,000 Poliția Federală
| forța2 = până la 150.000 în cadrul [[Min Yuen]] (în jur de 20.000 în conformitate cu un documentar de pe Nationa Geografic intitulat „Malayan Emergency, the Undeclared Civil War”){{Citation needed|date=April 2010}}
* 8,000 soldați ai [[MNLA]]
| victime1 = Morți: 1.346 soldați și polițiști malaysieni<br />519 soldați britanici<br />Răniți: 2.406 soldați și polițiști malaysieni și britanici
| victime2 = Morți: 6.710<br />Răniți: 1.289<br />Capturați: 1.287<br />S-au predat: 2.702
}}
'''Insurecția comunistă Malaysiană''' ([[Limba malaieză|Malay]]: Darurat Malaya) a fost un război de gherilă care a avut loc în [[Federația Malaya]], în perioada de dinainte și de după declararea independenței față de [[Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord|Regatul Unit]], între anii 1948 și 1960. Beligeranții au fost forțele armate ale [[Commonwealth]]-ului împotriva [[Armata Națională de Eliberare din Malaysia|Armatei Naționale de Eliberare din Malaysia]] (MNLA), aripa militară a [[Partidul Comunist Malaysian|Partidului Comunist Malaysian]] (MCP).

''Urgența malaysiană'' a fost la origine termenul utilizat de guvern pentru a denumi conflictul. MNLA l-a numit ''Războiul de Eliberare Națională Anti-Britanică.''<ref>Mohamed Amin and Malcolm Caldwell (eds.), ''The Making of a Neo Colony'', (1977), Spokesman Books, UK, footnote, p. 216.</ref> 

În ciuda unei reduceri a violenței începând cu anul 1960, liderul comunist [[Chin Peng]] a reluat insurgența împotriva guvernului malaysian în 1967; această a doua fază a insurgenței a durat până în 1989. Chin Peng a fugit în [[Thailanda]], unde a trăit până în septembrie 2013.<ref name="Chin Peng, Malaysian Rebel, Dies at 88">{{cite|title = Chin Peng, Malaysian Rebel, Dies at 88|url = https://www.nytimes.com/2013/09/17/world/asia/chin-peng-malaysian-rebel-dies-at-88.html|publisher = The New York Times|author = Douglas Martin|date = 16 September 2013|accessdate = 27 November 2016}}</ref>

==Originea conflictului==
{{Vezi și|Circumstanțele insurecției comuniste Malaysiene}}

===Probleme de natură economică===
{{Vezi și|Republică bananieră}}
Economia Malaysiană se baza pe exportul de [[staniu]] și [[cauciuc]] și era astfel vulnerabilă la orice schimbare de pe piața mondială. Când britanicii au dobândit controlul asupra economiei malaysiene, au impus taxe asupra unor bunuri care au adus prejudicii industriilor tradiționale. Aceasta adus la o adâncire a sărăciei poporului malaysian.<ref name="Wendy Khadijah Moore 2004, page 194">Wendy Khadijah Moore, Malaysia a Pictorial History 1400–2004, ed. Dianne Buerger and Sharon Ham (n.p.: Archipelago Press, 2004), page 194</ref> Mulți [[Chinez|chinezi]] și-au găsit slujbe în minele de staniu și pe plantațiile care asigurau comerțul cu materii prime.<ref>{{cite web |title=Tin Mining |publisher=GWN Mining |accessdate=23 October 2011 |url=http://www.gwnmining.com/tinmining.html |archive-url=https://wayback.archive-it.org/all/20171010064613/http://www.gwnmining.com/ |dead-url=yes |archive-date=10 October 2017 }}</ref> 

Tensiunile interetnice au crescut pe măsură ce etnicii [[malay]] au înțeles că etnicii chinezi i-au înlocuit în anumite slujbe și locurile de muncă au devenit greu de găsit. Mulți  etnici malay au fost astfel obligați să lucreze în industria cauciucului, care, la rândul ei, era influențată major de prețurile volatile de pe piața mondială.<ref name="Wendy Khadijah Moore 2004, page 194"/> Tensiunile economice s-au intensificat în timpul celui de-al [[Doilea Război Mondial]]. [[Ocupația japoneză a Malaeziei|Ocupația japoneză a Malaysiei]] a început în 1941 și, din acel moment, „exportul materiilor prime a fost limitat la cantitățile relativ mici necesare economiei japoneze”.<ref name="awm.gov.au">{{cite web |title=Malayan Emergency, 1950–60 |publisher=Australian War Memorial |accessdate=23 October 2011 |url=http://www.awm.gov.au/atwar/emergency.asp |archive-date=2008-05-03 |archive-url=https://web.archive.org/web/20080503033039/http://www.awm.gov.au/atwar/emergency.asp |dead-url=yes }}</ref>  Aceasta a dus la abandonarea unui număr mare de plantații și la închiderea minelor. Lipsa pieselor de schimb pentru utilaje a afectat și mai tare industria minieră.
<ref name="awm.gov.au"/> Importul de [[orez]], care asigura o mare parte a hranei, a scăzut din cauza limitării comerțului, astfel că populația a fost obligată să își îndrepte eforturile spre a produce suficientă hrană pentru a supraviețui.<ref>{{cite web |author=Moody, Steve Moody |title=Japanese Rice Trade Policy |work=Japan-101 |accessdate=20 October 2011 |url=http://www.japan-101.com/government/rice_trade_policy.htm}}</ref> 

Mulți au crezut că britanicii se vor întoarce curând și îi vor „salva”, astfel că nu au încercat să învețe să cultive cele necesare pentru a supraviețui.<ref>{{cite web|author=Wong, Heng |title=Malayan People's Anti-Japanese Army (MPAJA) |publisher=National Library Board, Singapore |accessdate=20 October 2011 |date=31 august 1999 |url=http://infopedia.nl.sg/articles/SIP_905_2004-12-23.html |deadurl=yes |archiveurl=https://web.archive.org/web/20111215084009/http://infopedia.nl.sg/articles/SIP_905_2004-12-23.html |archivedate=15 December 2011 |df= }}</ref> Toate acestea au dus la apariția foametei în Malaysia începând cu anul 1942. Retragerea Japoniei de la sfârșitul celui de-[[al Doilea Război Mondial]] a lăsat economia Malaysiei britanice în haos. Printre probleme erau: șomajul, salariile mici și creșterea prețului la alimente mult peste o rată sănătoasă de 2-3%. Partidul Comunist Malaysian a început să folosească motivul economiei aflate în declin ca instrument de propagandă împotriva britanicilor. Britanicii nu au luat nicio măsură pentru corectarea situației economice din Malaysia, situație care devenise mai rea ca niciodată.<ref name="awm.gov.au"/> Acțiunile de protest ale muncitorilor  au devenit importante și au avut loc multe greve între 1946 și 1948. Un astfel de exemplu a fost greva generală de 24 de ore organizată de MCP pe 29 ianuarie 1946.<ref name="Eric Stahl 2003">Eric Stahl, "Doomed from the Start: A New Perspective on the Malayan Insurgency" (master's thesis, 2003)</ref> În acest timp, administrația britanică încerca să organizeze economia malaysiană, pentru că veniturile din industriile staniului și cauciucului erau importante pentru refacerea Marii Britanii după război. Protestele au fost reprimate brutal, inclusiv cu măsuri ca arestarea și deportarea. La rândul lor, protestatarii au devenit din ce în ce mai militanți. Numai în 1947, comuniștii din Malaysia au organizat alte 300 de greve.<ref name="Eric Stahl 2003"/>

Autoritățile britanice au încercat, imediat după război, să formeze o ''Uniune Malaysiană'', un stat în care toți cetățenii de origine Malaysiană, chineză și indiană să aibă drepturi egale. Această idee a fost respinsă de mulți malay și de conducătorii diverselor state aflate sub control britanic. În consecință, britanicii și-au retras propunerea, iar, în special pentru chinezi, aceasta a părut a fi o trădare după ce comunitatea lor a dus greul luptei împotriva ocupației japoneze.

===Primele incidente===
Primele focuri de armă ale insurecției au fost trase la 8:30 în ziua de 16 iunie 1948, la birourile domeniului ''Elphil Estate,'' situate la 20 de mile est de orașul [[Sungai Siput]] din statul [[Perak]]. Trei manageri de plantație, Arthur Walker (50 de ani), John Allison (55 de ani) și asistentul acestuia, Ian Christian, au fost uciși de trei tineri chinezi. Atentatul trebuia să includă și un alt britanic, pe un domeniu situat la câteva mile de Sungai Siput. Autovehiculul acestuia s-a defectat în timp ce efectua inspecția de dimineață, astfel că s-a întors la birou cu întârziere. Un alt grup de oameni înarmați fusese trimis să îl ucidă. Nu au putut să aștepte și au plecat.<ref>Souchou Yao. 2016. The Malayan Emergency A small, Distant War. Nordic Institute of Asian Studies Monograph series, no. 133.
 pp. 40–41.</ref>

Două zile mai târziu, pe 18 iunie 1948, britanicii au adoptat măsuri legislative de urgență, mai întâi în Perak, ca răspuns la incidentul din Sungai Siput, apoi, în iulie, la nivelul întregii țări. Prin aceste măsuri, Partidul Comunist din Malaysia și alte partide de stânga au fost scoase în afara legii. Poliției i s-a dat puterea de a-i reține pe comuniști și pe cei suspectați că îi ajută. MCP, condus de [[Chin Peng]], secretarul general al Partidului Comunist Malaysian, s-a retras în zone rurale și a fondat MNLA (denumită și [[Armata de Eliberare a Poporului Malaysian]] - MPLA) în ianuarie 1949. MNLA a pornit lupte de gherilă, având ca țintă în special industria producătoare de [[materii prime]], minele de staniu și plantațiile de cauciuc, deținute de colonialiști. MNLA a lansat primul război de gherilă după iunie 1948, la Gua Musang. Au atacat și au ocupat Gua Musang.

MNLA a fost, în parte, o reorganizare a [[Armata Populară Malaysiană Anti-Japoneză|Armatei Populare Malaysiene Anti-Japoneze]] (MPAJA), forța de gherilă condusă de MCP care a constituit principala rezistență din Malaysia împotriva ocupației japoneze. Britanicii antrenaseră și înarmaseră, în secret, MPAJA, în ultimele faze ale celui de-al Doilea Război Mondial. Dizolvată în decembrie 1945, MPAJA a restituit oficial toate armele Administrației Militare Britanice. Membrilor care au fost de acord cu dizolvarea le-au fost oferite oportunități economice. În jur de 4.000 de membri au refuzat aceste oferte și au trecut în ilegalitate.<ref>{{cite book|last=Jackson|first=Robert|title=The Malayan Emergency|year=2008|publisher=Pen & Sword Aviation|location=London|page=10}}</ref>

==Războiul de gherilă==
[[File:Malayan Emergency Bren Gun.jpg|thumb|upright|Manifest adresat insurgenților cărora li se cerea să vină cu o armă Bren pentru a primi o recompensă de 1000 de dolari malaysieni]]
MNLA a adoptat de regulă tactici de gherilă, sabotând instalațiile, atacând plantațiile de cauciuc și distrugând rutele de transport și infrastructura.<ref>{{cite book|last=Rashid|first=Rehman|year=1993|title=A Malaysian Journey|page=27|isbn=983-99819-1-9}}</ref> Ajutorul principal pentru MNLA a venit de la aproximativ 500.000 din cei 3,12 milioane de locuitori de origine chineză care locuiau în Malaysia. Acești chinezi au fost denumiți ''<nowiki/>'squatters''' (vagabonzi), majoritatea dintre ei fiind fermieri care locuiau la marginea junglei unde se afla MNLA. Aceasta a permis MNLA să se aprovizioneze cu hrană, dar și să atragă noi recruți.<ref name="O. Tilman 1966 407–419">{{cite journal|last=O. Tilman|first=Robert|title=The non-lessons of the Malayan emergency|journal=Asian Survey|year=1966|volume=6|issue=8|pages=407–419|doi=10.1525/as.1966.6.8.01p01954}}</ref> Etnicii malay i-au sprijint mai puțin. MNLA a câștigat ajutorul chinezilor pentru că acestora le erau refuzate dreptul de a vota în alegeri, nu aveau libertate de exprimare și erau, de regulă, foarte săraci. Structura care se ocupa de aprovizionarea MNLA a fost denumită ''Min Yuen'' (Organizația de masă). Avea o rețea de contacte în rândul populației. Pe lângă aprovizionarea cu bunuri materiale, în special mâncare, era importantă și pentru culegerea informațiilor.

Taberele și ascunzătorile MNLA se aflau în zone greu accesibile din jungla tropicală. Cei mai mulți luptători ai MNLA erau etnici chinezi, deși au fost și câțiva malay, indonezieni și indieni printre membri. MNLA a fost organizată în regimente, deși acestea nu aveau unități fixe și fiecare includea toate forțele care operau într-o anumită regiune. Regimentele aveau structuri politice, [[comisar]]i, instructori și serviciu de informații. În tabere, soldații au participat la cursuri de [[marxism-leninism]] și au produs buletine informative politice pentru a fi distribuite civililor. MNLA a impus ca soldații săi să obțină o permisiune oficială pentru orice implicare într-o relație cu o femeie care nu făcea parte din organizație.

În fazele inițiale ale conflictului, gherilele au urmărit să stabilească un control în ''zonele eliberate'', de unde forțele guvernamentale fuseseră alungate, dar nu au reușit. 

===Reacția britanicilor===
[[File:SC protection team.jpg|thumb|left|Muncitori pe o plantație de cauciuc în Malaysia merg la lucru sub protecția Poliției Speciale al cărei rol a fost să îi păzească în cursul zilei de muncă împotriva atacurilor comuniștilor, 1950]]

În primele luni, haosul și lipsa de îndrumare au împiedicat guvernul să acționeze. Pe frontul militar, forțele de securitate nu știau cum să lupte cu un dușman care se mișca liber în junglă și care era sprijinit de populația rurală de origine chineză. Plantatorii și minerii britanici, care au dus greul atacurilor exercitate de comuniști, au început să vorbească despre incompetența guvernului și că au fost trădați de Whitehall.<ref>Souchou Yao. 2016. The Malayan Emergency A Small Distant War. Nordic Institute of Asian Studies Monograph series, no. 133. p. 43.</ref> Strategia inițială a guvernului a fost în principal să asigure paza țintelor economice importante, ca minele și plantațiile. Mai târziu, în aprilie 1950, generalul [[Harold Briggs]], directorul de operații al Armatei Britanice, a fost trimis în misiune în Malaysia. Planul lui Briggs s-a întemeiat pe principiul conform căruia cel mai bun mod de a învinge o insurecție ca aceea cu care se confrunta guvernul era acela de a izola insurgenții de suporterii lor din rândul populației. Planul lui Briggs avea în vedere că jungla malaysiană este inospitalieră. O parte importantă a strategiei a implicat țintirea proviziilor de hrană ale MNLA, cu privire la care Briggs a recunoscut că veneau din trei surse principale: taberele din junglă, unde terenul fusese curățat pentru a fi cultivat, locuitorii nativi ai junglei care puteau asigura hrană culeasă de acolo și suporterii MNLA din comunitățile de ''squatters'' de la marginea junglei.<ref name="O. Tilman 1966 407–419"/>

[[File:Terrorist in Malaya.jpg|thumb|Un insurgent rănit interogat după ce a fost capturat, 1952]]

Planul Briggs avea multiple aspecte, iar unul a devenit foarte cunoscut: strămutarea forțată a circa 500.000 de țărani malaezieni, din care 400.000 de chinezi, din comunitățile de vagabonzi de la liziera pădurii, în tabere păzite numite ''sate noi''. Aceste sate erau nou construite, înconjurate de sârmă ghimpată, posturi de pază și proiectoare și aveau ca scop să îi țină pe locuitori înăuntru și pe membrii gherilei afară. La începutul insurecției, britanicii aveau 13 batalioane de infanterie în Malaysia, din care șapte batalioane [[Gurkha]] parțial complete, trei batalioane britanice, două batalioane ale Regimentului Regal Malaysian și ale Regimentului Regal Britanic de Artilerie, utilizate ca infanterie.<ref name="Hack:113">Karl Hack, ''Defense & Decolonization in South-East Asia'', p. 113.</ref> Această armată era prea mică să lupte cu succes cu insurgenții, astfel că erau necesare și alte batalioane de infanterie în Malaysia. Britanicii au adus soldați din unități ca [[Marina Regală Britanică|Marina Regală]] și [[King's African Rifles]]. Un alt efort l-a reprezentat reorganizarea Special Air Service, în 1950, ca unitate specială de recunoaștere, efectuare de raiduri aeriene și luptă contra insurgenței.

Secretarul permanent al apărării pentru Malaysia, [[Robert Grainger Ker Thompson]], luptase în unitățile speciale [[Chindits]] din Burma în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Experiența sa vastă în războiul din junglă s-a dovedit importantă în această perioadă pentru că a fost capabil să construiască relații funcționale între militari și civili. A fost unul din principalii arhitecți ai planului contra insurgenței din Malaysia.<ref>Joel E. Hamby. [http://findarticles.com/p/articles/mi_m0KNN/is_32/ai_105853016 "Civil-military operations: joint doctrine and the Malayan Emergency"] {{Webarchive|url=https://archive.today/20120709093155/http://findarticles.com/p/articles/mi_m0KNN/is_32/ai_105853016/ |date=2012-07-09 }}, ''Joint Force Quarterly'', Autumn 2002, Paragraph 3,4</ref><ref>{{cite web|url=http://www.vietnam.ttu.edu/vietnamcenter/events/2002_Symposium/2002Papers_files/peoples.htm|title=The Use of the British Village Resettlement Model in Malaya and Vietnam, 4th Triennial Symposium (April 11–13, 2002), The Vietnam Center and Archive, Texas Tech University|last=Peoples|first=Curtis|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20071226023950/http://www.vietnam.ttu.edu/vietnamcenter/events/2002_Symposium/2002Papers_files/peoples.htm|archivedate=26 December 2007|df=dmy-all}}</ref>

Pe 6 octombrie 1951, Înaltul Comisar Britanic din Malaysia, [[Henry Gurney]], a fost asasinat, iar Briggs a plecat în decembrie același an. Partidul Conservator condus de [[Winston Churchill|Churchill]] a câștigat alegerile. 

În ianuarie 1952, generalul [[Gerald Templer]] a fost numit în funcția de Înalt Comisar Britanic. Este larg creditat cu meritul de a fi întors situația în favoarea forțelor britanice. Unele unități ale armatei britanice au început o ''campanie de câștigare a inimilor și minților'' prin dăruirea de ajutor medical și hrană malaezienilor și triburilor băștinașe. În același timp, au pus presiune pe MNLA prin efectuarea de patrule în junglă. Gherilele MNLA au fost împinse adânc în junglă și au fost împiedicate să se aprovizioneze. MNLA i-a forțat pe membrii tribului Sakai să îi furnizeze hrană și a atras astfel opoziția acestora. Mulți dintre membrii gherilei care au fost capturați au schimbat tabăra. Comparativ, MNLA nu a eliberat niciodată britanci în viață.

În cei doi ani în care Templer s-a aflat la comandă, două treimi din forțele de gherilă au fost eliminate și au pierdut peste jumătate din putere, numărul incidentelor violente a scăzut de la 500 la mai puțin de 100 pe lună, iar numărul morților din rândul civililor și al forțelor de apărare, de la 200, la mai puțin de 40.<ref>{{cite book | last=Clutterbuck | first=Richard | title=Conflict and violence in Singapore and Malaysia 1945–83 | year=1985 | publisher=Graham Brash | location=Singapore}}</ref> Istoricii tradiționaliști afirmă că Templer a schimbat situația în cursul insurecției și acțiunile și politicile sale au constituit o mare parte a succesului obținut de britanici sub comanda lui. Istoricii revizioniști au contestat această opinie și au susținut adesea ideea lui Victor Purcell, un sinolog care, încă din 1954, a spus că Templer abia de a continuat politicile începute de predecesorii săi.<ref>{{cite journal |last=Ramakrishna |first=Kumar |date=February 2001 |title='Transmogrifying' Malaya: The Impact of Sir Gerald Templer (1952–54) |journal=Journal of Southeast Asian Studies |publisher=Cambridge University Press |volume=32 |issue=1 |pages=79–92  |doi=10.1017/S0022463401000030  |jstor=20072300}}</ref>

În cele din urmă, conflictul a implicat un maxim de 40.000 de soldați britanici și din [[Comunitatea Națiunilor|Commonwealth]], împotriva a cel mult 7-8.000 de luptători de gherilă comuniști.

===Controlul operațiunilor anti-gherilă===
[[File:Police in Malayan Emergency.jpg|thumb|Ofițeri de poliție interoghează un civil în timpul insurgenței]]
La toate nivelurile guvernamentale (național, stat, district) autoritatea militară și civilă a fost asumată de un comitet format din militari, polițiști și funcționari civili. Aceasta a permis ca informațiile din toate sursele să fie rapid evaluate și diseminate, precum și ca măsurile anti-gherilă să fie coordonate. Fiecare comitet executiv de război de la nivelul statelor, de exemplu, a inclus: șeful guvernului de la nivelul statului, ca președinte, șeful poliției, comandantul militar cu cea mai mare funcție, șeful ''Home Guard,'' șeful finanțelor de la nivelul statului, secretarul executiv și până la 6 membri aleși dintre liderii din comunitate. Poliția, militarii, Home Guard și secretarul au format un subcomitet operațional responsabil pentru conducerea operațiunilor urgente și zilnice. Subcomitetele operaționale au luat și hotărâri comune, lucrând ca un tot.<ref>Conduct of Anti-Terrorist Operations in Malaya, Director of Operations, Malaya, 1958, Chapter III: Own Forces</ref>

===Caracteristicile războiului===
[[File:The Malayan Emergency 1948-1960 MAL35.jpg|thumb|Poliția malaysiană patrulează în jurul [[Belum-Temengor|Temenggor]], 1953]]
Armata britanică a înțeles curând că operațiunile efectuate de formațiuni militare mari nu erau productive.<ref>Nagl (2002), pp.67–70</ref> În schimb, plutoane sau grupuri mai mici au efectuat patrule și au organizat ambuscade bazate pe informațiile culese de la informatori, membri MNLA care s-au predat, recunoaștere aeriană etc. O operațiune tipică a fost Nassau, care a fost efectuată în mlaștina [[Kuala Langat]] (extras din cartea școlii de pușcași marini ''Gherila - cum să lupți cu ea''):

{{quote|După câteva asasinate, un batalion britanic a fost trimis în zonă. Controlul rutelor și al surselor de aprovizionare cu hrană a fost realizat printr-un sistem de raționalizare (cote de hrană), organizarea de convoaie, efectuarea de controale la bariere și căutări. În jurul datei de 24 decembrie 1954, o companie a început operațiunile în mlaștină. Pe 9 ianuarie 1955, au început operațiunile tactice la scară mare; artileria, mortierele și aviația au executat foc în partea de sud a mlaștinii. Inițial, planul a fost să bombardeze mlaștina zi și noapte, astfel încât teroriștii să fie atrași în ambuscade; dar teroriștii erau bine pregătiți să rămână pe loc pe termen nelimitat. Grupuri în căutare de hrană au ieșit uneori, dar populația era prea înspăimântată să îi denunțe.

Planurile au fost modificate; focurile de hărțuire au fost executate numai pe timpul nopții. Ambuscadele au continuat și patrularea în interiorul mlaștinii a fost intensificată. Astfel de operațiuni au continuat pentru trei luni, fără rezultate. În sfârșit, pe 21 martie, un grup de militari pregătiți pentru o ambuscadă, după o așteptare de 45 de ore, a reușit să ucidă doi teroriști din opt. Primele două bolduri roșii, care arătatu numărul de morți, au apărut pe harta operațiunii și moralul celor de la fața locului a fost îmbunătățit puțin.

O altă lună a trecut înainte să se afle că teroștii se întâlneau în mlaștină. un pluton a pregătit o ambuscadă; un terorist a apărut și a fost ucis. Luna mai a trecut fără să fie găsit vreun terorist. În iunie, o întâlnire norocoasă a unei patrule a adăugat un mort și un capturat. Câteva zile mai târziu, după patru zile de patrulare fără niciun rezultat, un pluton a ucis alți doi teroriști. Un al treilea terorist din zonă s-a predat și a declarat că un alt terorist a fost ucis într-o încăierare pentru mâncare întrucât controlul asupra rutelor și surselor de aprovizionare cu hrană a fost eficient.

Pe 7 iulie, două companii adiționale au fost desemnate să acționeze în zonă; patrulele și focurile de hărțuire au fost intensificate. Trei teroriști s-au predat și unul dintre ei a condus un pluton de patrulă la tabăra liderului terorist. Patrula a atacat tabăra și a ucis patru teroriști, inclusiv pe liderul acestora. O altă patrulă a ucis alți patru teroriști; spre sfârșitul lui iulie, doăzeci și trei de teroriști mai rămăseseră în mlaștină, fără mâncare și fără nicio comunicare cu lumea exterioară ...

Aceasta a fost natura operațiunilor: 60.000 de proiectile de artilerie, 30.0000 de proiectile de mortiere, 2000 de bombe de aviație pentru 35 de teroriști uciși sau capturați. fiecare dintre aceștia au însemnat 1.500 de zile-om de patrulare și așteptare în ambuscade. ''Nassau'' a fost considerată un succes pentru că sfârșitul insurecției a fost cu un pas mai aproape.<ref>Taber, ''The War of the Flea'', pp.140–141. Quote from Marine Corps Schools, "Small Unit Operations" in ''The Guerrilla – and how to Fight Him''</ref>}}

==Ajutorul dat de Commonwealth==
Pe lângă contribuția britanică și malaysiană, o serie de forțe ale Commonwealth-ului au fost implicate, inclusiv cele din [[Australia]], [[Noua Zeelandă]], [[Fiji]], [[Kenya]], [[Federația Rhodesia și Nyasaland|Nyasaland, Rhodesia de Nord și Rhodesia de Sud]].<ref>{{Cite book
|title=The Malayan Campaign 1948–60
|last=Scurr
|first=John
|publisher=Osprey Publishing
|location=Oxford
|year=2005
|origyear=1981
|isbn=978-0-85045-476-5
|ref=harv}}</ref>

===Australia===
Primele forțe terestre, Batalionul 2, Regimentul Regal Australian (2RAR), au sosit în 1955<ref name = "awm.gov.au"/>. Acest batalion a fost înlocuit de Batalionul 3 din același regiment (3RAR), iar acesta, la rândul lui, a fost înlocuit de Batalionul 1 (1RAR). [[Forțele Aeriene Regale Australiene]] au contribuit cu Escadronul 1 (bombardiere Avro Lincoln) și Escadronul 38 (C-47 Skytrain) care au operat din [[Singapore]] în primele faze ale conflictului. În 1955, RAAF a extins baza aeriană Butterworth de unde bombardierele Canberra ale Escadronului 2, care a înlocuit Escadronul 1, și CAC Sabre ale escadronului 78 au desfășurat misiuni de bombardare a țintelor terestre. Distrugătoarele [[Marina Regală Australiană|Marinei Regale Australiene]] {{HMAS|Warramunga|I44|2}} și {{HMAS|Arunta|I30|2}} s-au alăturat în iunie 1955. Între 1956 și 1960, portavioanele {{HMAS|Melbourne|R21|2}}, {{HMAS|Sydney|1944|2}} și distrugătoarele {{HMAS|Anzac|D59|2}}, {{HMAS|Quadrant|G11|2}}, {{HMAS|Queenborough|G30|2}}, {{HMAS|Quiberon|G81|2}}, {{HMAS|Quickmatch|G92|2}}, {{HMAS|Tobruk|D37|2}}, {{HMAS|Vampire|D11|2}}, {{HMAS|Vendetta|D08|2}} și {{HMAS|Voyager|D04|2}} au fost atașate rezervei strategice a armatei Commonwealth-ului  pentru trei-nouă luni la un moment dat. Câteva distrugătoare au deschis focul asupra pozițiilor comuniștilor în [[Johor]].  

===Noua Zeelandă===
Un total de 1.300 de neozeelandezi au luptat împotriva insurecției între 1948 și 1964, iar 15 și-au pierdut viața în luptă. Prima contribuție a Noii Zeelande a venit în 1949, când avioanele de transport C-47 Skytrain din cadrul Escadronului 41 din [[Forțele Aeriene Regale ale Noii Zeelande|RNZAF]] au fost atașate [[Royal Air Force|RAF]]. Noua Zeelandă s-a implicat direct în conflict în 1955; din mai, avioanele RNZAF  de Havilland Vampire și de Havilland Venom au început să zboare în misiuni. În noiembrie 1955, un număr de 133 de soldați a ceea ce urma să devină [[Special Air Service of New Zeeland]] au ajuns la Singapore, pentru antrenament împreună cu SAS-ul britanic și au început operațiunile în aprilie 1956. RNZAF a continuat să efectueze misiuni cu avioanele Venom ale Escadronului 14<ref>Ian McGibbon (Ed.), (2000). ''The Oxford Companion to New Zealand Military History.'' p.294.</ref> și, mai târziu, cu avioanele Canberra ale Escadronului 75, precum și operațiuni de parașutare a proviziilor în ajutorul forețlor anti-gherilă, utilizând avioanele Bristol Freighter. 

===[[Rhodesia]]===
[[File:C Squadron (Rhodesian) SAS, 1953.jpg|thumb|280px|Escadronul C din Forțele Aeriene ale [[Rhodesia de Sud|Rhodesiei de Sud]], în Malaysia, 1953|alt=A formative black-and-white photograph of military personnel. The men wear khaki shirts and shorts with long, dark-coloured socks. They all wear dark berets.]]

Rhodesia de Sud și succesoarea sa, [[Federația Rhodesia și Nyasaland|Federația Rhodesiei și Nyasaland]] au contribuit cu două unități în Malaysia. Între 1951 și 1953, voluntari albi din Rhodesia de Sud au format Escadronul C al Rhodesian Special Air Service.<ref>{{cite book
|title=Masodja: The History of the Rhodesian African Rifles and its forerunner the Rhodesian Native Regiment
|last=Binda
|first=Alexandre
|editor-last=Heppenstall
|editor-first=David
|location=Johannesburg
|publisher=30° South Publishers
|date=November 2007
|isbn=978-1920143039
|page=127 }}; {{Cite book
|title=The Special Air Service
|last1=Shortt
|first1=James
|authorlink1=James Shortt
|last2=McBride
|first2=Angus
|publisher=Osprey Publishing
|location=Oxford
|year=1981
|isbn=0-85045-396-8
|pages=19–20}}</ref> [[Rhodesian African Rifles]], compusă din soldați și subofițeri negri, dar condusă de ofițeri albi, a acționat în statul Johore pe o perioadă de doi ani încpeând cu 1956.<ref>{{cite book
|title=Masodja: The History of the Rhodesian African Rifles and its forerunner the Rhodesian Native Regiment
|last=Binda
|first=Alexandre
|editor-last=Heppenstall
|editor-first=David
|location=Johannesburg
|publisher=30° South Publishers
|date=November 2007
|isbn=978-1920143039
|pages=127–128}}</ref>

===Fiji===
În timpul celor patru ani în care [[Fiji]] s-a implicat în conflict, din 1952 până în 1956, au luptat circa 1.600 de soldați fijieni. Primii care au ajuns au fost cei din Batalionul 1 din cadrul Regimentului de infanterie. Un număr de 25 de soldați au murit în luptă în Malaysia.<ref>{{cite web|url=http://www.fiji.gov.fj/Media-Center/Press-Releases/DOCUMENTARY-TO-EXPLORE-RELATIONSHIP-BETWEEN-MALAYS.aspx|work=Fiji Government Online Portal|title=Documentary to Explore the Relationship Between Malaysia and Fiji During the Malayan Emergency|accessdate=13 September 2014|archive-date=2021-01-03|archive-url=https://web.archive.org/web/20210103183747/https://www.fiji.gov.fj/Media-Centre/News/DOCUMENTARY-TO-EXPLORE-RELATIONSHIP-BETWEEN-MALAYS|dead-url=yes}}</ref> Atât pe câmpul de luptă, cât și în afara acestuia, s-a dezvoltat o prietenie între cele două națiuni; [[Tunku Abdul Rahman]], prim-ministrul Malaysiei, a devenit prietenul și mentorul lui [[Edward Cakobau]], care a fost comandantul batalionului fijian și care, ulterior, urma să devină viceprim-ministru în Fiji. Fiul acestuia din urmă, [[Epeli Nailatikau]] este fostul președinte fijian.<ref>{{cite web|url=http://www.fijisun.com.fj/2014/01/30/documentary-to-explore-fijian-malaysian-links/|title=Archive – Online edition of the newspaper. Includes national and regional news, headlines, sports, and editorial column.|publisher=|accessdate=13 September 2014}}</ref> 

===Kenya, Rhodesia de Nord și Nyasaland===
Batalioanele 1, 2 și 3 din [[King's African Rifles]] din [[Nyasaland]], Rhodesia de Nord și [[Kenya]] au luptat contra insurecției și au înregistrat 23 de morți.

==Soluția==
Pe 6 octombrie 1951, MNLA l-a asasinat pe Înaltul Comisar Britanic, [[Henry Gurney]]. Asasinatul a fost considerat cel mai important factor care a dus la respingerea campaniei duse de MNLA de către populația din Malaysia și la răspândirea temerii că, „dacă Înaltul Comisar nu a fost în siguranță, e mică speranța de protecție și siguranță pentru oamenii obișnuiți”<ref>{{cite book|last=Ongkili|first=James P.|year=1985|title=Nation-building in Malaysia 1946–1974|page=79|publisher=Oxford University Press|isbn=0-19-582681-7}}</ref> Liderul MNLA, Chin Peng, a declarat că asasinatul nu a avut consecințe importante și că, oricum, comuniștii și-au schimbat în mod radical strategia în ceea ce privește „soluțiile din octombrie”.<ref>{{cite book|url=https://books.google.com/books?id=_aPdeJinXGwC&pg=PA298 |title=Dialogues with Chin Peng: New Light on the Malayan Communist Party |authors=  Chin, C. C. Chin; Hack, Karl |publisher=NUS Press|year= 2004}}</ref> Soluțiile din octombrie, un răspuns la planul lui Briggs, au implicat o schimbare a tacticii prin reducerea atacurilor asupra țintelor economice și civile, creșterea eforturilor de a pătrunde în organizarea politică și de a acționa subversiv, precum și întărirea rutelor de aprovizionare din cadrul Min Yuen, ca și practicarea agriculturii în junglă.

[[File:Chin Peng wanted by Malaya.jpg|thumb|Titlul de pe pagina întâi a ziarului ''[[The Straits Times]]'' din 1952. [[Chin Peng]]: Inamicul public numărul 1]]

Succesorului lui Gurney, [[Gerald Templer]], i s-a cerut de către guvernul britanic să ia imediat măsuri pentru ca etnicilor chinezi să li se aorde dreptul de vot.

===Amnistia===
Pe 8 septembrie 1955, guvernul Federației Malaysiene a emis o declarație de [[Amnistie|amnistiere]] a comuniștilor.<ref>Memorandum from the Chief Minister and Minister for Internal and Security, No. 386/17/56, 30 April 1956. CO1030/30</ref> Guvernul din Singapore a emis o ofertă asemănătoare în același timp. [[Tunku Abdel Rahman]], ca [[Ministru șef|ministru șef]], a făcut oferta de amnistiere, dar a promis că nu vor exista negocieri cu MNLA. Termenii amnistiei au fost următorii:

* Aceia care se vor preda nu vor fi urmăriți penal pentru nicio infracțiune săvârșită în legătură cu insurecția, care a fost comisă la instigarea conducătorilor comuniști, fie înainte de data declarației de amnistiere, fie cu ignorarea acestei declarații.
* Insurgenții se pot preda oricui doresc, inclusiv publicului.
* Nu va exista o încetare a focului, dar forțele de menținere a ordinii vor fi în alertă să îi ajute pe cei care acceptă oferta și, pentru acest scop, încetări ale focului la nivel local vor fi convenite.
* Guvernul îi va investiga pe cei care se predau. Cei care arată că au intenția clară de a fi loiali guvernului malaysian și de a abandona activitățile comuniste vor fi ajutați să își câștige poziția în societate și să se întoarcă la familie. În ceea ce privește restul, trebuie să li se impună restricții ale libertății, dar, dacă vreunul dorește să plece în China, cererea lor va fi aprobată.<ref name="ReferenceA">Prof Madya Dr. Nik Anuar Nik Mahmud, Tunku Abdul Rahman and His Role in the Baling Talks</ref>

După această declarație, o campanie de publicitate intensivă, de o amploare fără precedent, a fost lansată de guvern. Miniștrii din guvernul federal au călătorit intensiv prin țară pentru a-i convinge pe oameni să îi cheme pe comuniști să lase armele și să profite de amnistie. În ciuda campaniei, puțini comuniști s-au predat autorităților. Unii critici din cercurile politice au comentat că amnistia a fost mult prea restrictivă și doar cu puțin mai mult decât o reiterare a termenilor de predare care fuseseră în vigoare o lungă perioadă de timp. Criticii au propus o abordare mai realistă și mai liberală, în sensul unor negocieri directe cu MCP pentru a reuși o soluționare a problemei. Liderii [[Partidul Muncitoresc din Malaysia|Partidului Muncitoresc din Malaysia]], nu au exclus, ca parte a înțelegerii, posibilitatea ca MCP să fie recunoscut legal. Chiar în cadrul alianței aflate la guvernare, unii membri influenți ai [[Asociația Chinezilor din Malaysia|MCA]] și [[Organizația Națională Unită a Malaysiei|UMNO]] au făcut eforturi să îl convingă pe ministrul șef, Tunku Abdul Rahman, să aibă negocieri cu MCP.<ref name="ReferenceA"/>

===Negocierile de la Baling și consecințele acestora===
Înțelegând că acest conflict nu ajunge la niciun rezultat, Chin Peng a căutat să aibă discuții cu guvernul britanic și cu oficialii malaysieni în 1955. Discuțiile au avut loc în Școala de limbă engleză din [[Baling]], pe 28 decembrie. Chin Peng a ieșit din junglă și a încercat să negocieze cu liderul federației, dar Serviciul de Informații Britanic a exprimat temerea că MCP va recâștiga influență în societate. MCP a fost reprezentat de Chin Peng, secretarul general, Rashid Maidin și Chen Tien, șeful departamentului central de propagandă al MCP; de cealaltă parte, trei aleși la nivel național, Tunku Abdul Rahman, Tan Cheng Lock și David Marshall, ministrul șef din Singapore. Întâlnirea a intenționat să ajungă la un sfârșit al conflictului de comun acord, dar reprezentanții guvernului malaysian, sub conducerea lui Tunku Abdul Rahman, au respins toate cererile lui Chin Peng. Ca urmare, conflictul s-a întețit, iar Noua Zeelandă și alți membri ai Commonwealth-ului au trimis armata în ajutorul britanicilor.

După eșecul negocierilor, Tunku a decis să retragă amnistia pe 8 februarie 1956, la șase luni de când fusese oferită, declarând că nu dorește să îi întâlnească din nou pe comuniști, decât dacă ei declară înainte de orice întâlnire că au de gând să se predea complet.<ref>MacGillivray to the Secretary of State for the Colonies, 15 March 1956, CO1030/22</ref> În ciuda eșecului negocierilor, MCP a făcut un efort să reia discuțiile despre pace cu guvernul malaysian, fără succes. În acest timp, în noul Consiliu de Urgență, au început discuții în sensul de a intensifica „războiul poporului” împotriva gherilei. În iulie 1957, cu câteva săptămâni înainte de independență, MCP a făcut o nouă încercare de a negocia pacea, sugerând următoarele condiții:

* membrii săi să aibă aceleași privilegii ca și ceilalți cetățeni;
* garanția că membrii cu funcții politice și militare în cadrul MCP nu vor fi pedepsiți.

Eșecul negocierilor a afectat politica MCP. În același timp, puterea MNLA și Min Yuen a intrat în declin, acestea nemaiavând decât 1.830 de membri în august 1957. Cei care rămăseseră se confuntau cu fuga în exil sau cu moartea în junglă. Cu toate acestea, Tunku Abdul Rahman nu a răspuns la propunerile înaintate de MCP. Odată cu obținerea independenței, la 31 august 1957, insurecția își pierduse scopul de ''război împotriva colonialismului.'' Ultima rezistență serioasă a gherilelor MRLA s-a sfârșit cu predarea în mlaștina [[Telok Anson]], în 1958. Ce a mai rămas din armata MRLA a fugit în Thailanda și mai departe spre est. Pe 31 iulie 1960, guvernul malaysian a declarat că starea de urgență a luat sfârșit. Chin Peng a părăsit sudul Thailandei și a mers la [[Beijing]], unde a fost găzduit de autoritățile chineze în Biroul Internațional de Legătură, colo unde mulți alți lideri ai partidelor comuniste din Sud-Estul Asiei erau găzduiți.

==Victime==
În timpul conflictului, forțele de securitate au ucis 6.710 luptători de gherilă și au capturat 1.287, în timp ce 2.702 luptători de gherilă s-au predat în timpul conflictului și circa 500 la sfârșitul acestuia. Un număr de 1.345 de soldați și polițiști au fost uciși în timpul luptelor<ref>{{cite web|url=http://www.crwflags.com/fotw/flags/my_polic.html |title=Royal Malaysian Police (Malaysia) |publisher=Crwflags.com |accessdate=3 January 2014}}</ref>, ca și 519 soldați din Commonwealth.<ref name="Smith">{{Cite book|url=https://books.google.com.ph/books?id=IY9MDAAAQBAJ&pg=PT52&lpg=PT52&dq=519+Commonwealth+2,478+civilians&source=bl&ots=zp64iAKQap&sig=4Z_US_l8rO265ti2cmO2RlcV-SM&hl=en&sa=X&ved=2ahUKEwji8IyD4LzeAhUEzLwKHedUBgQQ6AEwAHoECAEQAQ#v=onepage&q=519%20Commonwealth%202,478%20civilians&f=false|title=Long Tan: The Start of a Lifelong Battle|last=Smith|first=Harry|date=2015-08-01|publisher=Big Sky Publishing|isbn=9781922132321|language=en}}</ref> Un număr de 2.478 de civili au fost uciși, iar alți 810 sunt dispăruți.<ref name="Smith"/>

==Crime de război==
[[Crimă de război|Crimele de război]] au fost definite de [[Principiile de la Nürnberg]] ca fiind „încălcările legilor sau cutumelor războiului”, ceea ce include [[Masacru|masacrele]], [[Bombardare|bombardarea]] țintelor civile, [[Terorism|terorismul]], mutilarea, [[Tortură|tortura]], uciderea deținuților și a [[Prizonier de război|prizonierilor de război]]. Alte crime sunt [[Furt|furtul]], [[Incendiere|incendierea]] și distrugerea proprietăților care nu pot fi justificate de necesitățile militare.<ref>{{cite book|author=Gary D. Solis|title=The Law of Armed Conflict: International Humanitarian Law in War|url=https://books.google.com/books?id=6FKf0ocxEPAC&pg=PA301|date=15 February 2010|publisher=Cambridge University Press|isbn=978-1-139-48711-5|pages=301–303}}</ref>

În timpul conflictului malaysian, au fost situații în care, în timpul operațiunilor de căutare a luptătorilor de gherilă, soldații britanici au deținut și torturat săteni care erau suspectați că i-au ajutat pe insurgenți. Brian Lapping a spus că a existat „un comportament imoral al forțelor britanice, care în mod obișnuit au bătut ''squatters'' chinezi care au refuzat, sau, poate, nu au fost în măsură să dea informații” despre insurgenți. Au fost de asemenea cazuri în care cadavrele luptătorilor de gherilă au fost expuse în public pentru a fi identificate și pentru a atrage în capcană posibili asociați ai acestora îndurerați de pierderea suferită. Mai mult, de la 18 iunie 1948, până la 15 aprilie 1950, un număr de 35.000 de oameni au fost exilați, inclusiv cei care nu erau în stare să părăsească țara.<ref>Chin, C. (2012). Dialogues with Chin Peng: New Light on the Malayan Communist Party. Chinese Edition.</ref> Ziarul „The Scotsman” a lăudat aceste practici ca fiind practici bune atâta vreme cât „țăranilor fără minte li se spune și sunt făcuți să creadă că liderii comuniști sunt invulnerabili”. Forțele britanice au pus bombe capcană în depozitele de alimente din junglă, au incendiat sate și au furnizat în secret grenade și gloanțe autodetonante insurgenților pentru a-i ucide pe utilizatorii acestora. Unii civili și unii deținuți au fost împușcați, fie pentru că au încercat să fugă și să îi ajute pe insurgenți, fie pentru că au refuzat să furnizeze informații. Aceste tactici au tensionat relațiile dintre civili și forțele britanice în Malaysia și au fost contraproductive în obținerea resursei critice în lupta contra insurgenței, informațiile de calitate.<ref name="MAY">[http://digitalcommons.csbsju.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1014&context=polsci_pubs The Other Forgotten War: Understanding Atrocities During the Malayan Emergency]</ref> Trupele britanice erau adesea incapabile să vadă diferența dintre inamicii combatanți și civilii non-combatanți în timp ce desfășurau operațiunile din junglă, pentru că luptătorii de gherilă purtau haine civile și aveau ajutor de la simpatizanții civili.

În masacrul de la [[Batang Kali]], un număr de 24 de săteni au fost uciși de Plutonul 7, Compania G, Garda 2 Scoțiană, după ce au înconjurat o plantație de cauciuc la Sungai Rimoh, lângă Batang Kali în [[Selangor]], în decembrie 1948. Multe dintre trupurile victimelor au fost găsite mutilate și satul a fost ars din temelii. Nicio armă nu a fost găsită când satul a fost percheziționat. Singurul supraviețuitor al măcelului a fost un bărbat pe nume Ching Hong, în vârstă de 20 de ani la vremea aceea. A leșinat și a fost prezumat mort.<ref>{{cite news|url=https://www.theguardian.com/world/2011/apr/09/malaya-massacre-villagers-coverup|title=New documents reveal cover-up of 1948 British 'massacre' of villagers in Malaya|publisher=The Guardian|date=9 April 2011|accessdate=4 December 2013}}</ref><ref>{{cite news|url=http://www.thesundaily.my/news/868710|title=Batang Kali massacre families snubbed|publisher=The Sun Daily|date=29 October 2013|accessdate=4 December 2013|archive-date=2013-12-11|archive-url=https://web.archive.org/web/20131211224000/http://www.thesundaily.my/news/868710|dead-url=yes}}</ref><ref>{{cite news|url=https://www.theguardian.com/world/2013/jun/18/malaysia-petition-batang-kali-massacre|title=UK urged to accept responsibility for 1948 Batang Kali massacre in Malaya|publisher= ''[[The Guardian]]''|date=18 June 2013|accessdate=4 December 2013}}</ref><ref>{{cite news|url=https://www.bbc.co.uk/news/world-19473258|title=Malaysian lose fight for 1948 'massacre' inquiry|publisher= ''BBC News''|date=4 September 2012|accessdate=13 January 2014}}</ref>

Decapitarea și mutilarea insurgenților de către forțele britanice erau de asemenea obișnuite, fiind utilizate ca mod de a identifica insurgenții morți când nu era posibilă aducerea cadavrelor din junglă. O fotografie a unui comando din Marina Regală cu capetele a doi insurgenți a produs scandal public în aprilie 1952. Cabinetul colonial a observat, în privat, că „nu e niciun dubiu că, potrivit legilor internaționale, un caz similar în timp de război ar fi o crimă de război”.<ref name="MAY"/><ref name="MAL">{{cite book |title=Malaysian Chinese & China: Conversion in Identity Consciousness, 1945–1957 |pages=61–65 |author=Fujio Hara |publisher=University of Hawaii Press |date=December 2002}}</ref><ref name="Mark Curtis 61–71">{{cite book |title=The Ambiguities of Power: British Foreign Policy Since 1945 |pages=61–71 |author=Mark Curtis |date=15 august 1995}}</ref>

Ca parte a planului lui Briggs, 500.000 de oameni (aproape zece la sută din populația Malaysiei) au fost strămutați. Zeci de mii de case au fost distruse și mulți au fost internați în tabere păzite numite ''Satele Noi''. Această măsură a vizat pedepsirea colectivă a sătenilor din satele suspectate că îi ajută pe insurgenți și izolarea civililor de activitatea luptătorilor de gherilă. Deși considerate ca necesare, unele situații de distrugeri au depășit justificarea necesității militare. O astfel de practică este interzisă de Convenția de la Geneva și de cutuma internațională care arată că distrugerea proprietății nu trebuie să se producă decât dacă este absolut necesară pentru operațiunile militaren.<ref name="MAY"/><ref name="MAL"/><ref name="Pamela Sodhy 1991 284–290">{{cite book |title=The US-Malaysian Nexus: Themes in Superpower-Small State Relations |pages=284–290 |publisher=Institute of Strategic and International Studies, Malaysia |author=Pamela Sodhy |year=1991}}</ref>

==Comparație cu Vietnam==
===Diferențe===
[[Image:Jungle service dress.JPG|thumb|upright|Uniforma purtată în timpul serviciului în junglă de membrii Batalionului 1 Somerset infanterie ușoară, utilizat în cazuri de urgență]]
Conflictele din Malaysia și din [[Războiul din Vietnam|Vietnam]] au fost comparate de multe ori și istoricii s-au întrebat cum o armată britanică de 35.000 de soldați a reușit, în timp ce peste o jumătate de milion de soldați americani și aliați au dat greș pe o suprafață mai mică. Cele două conflicte sunt diferite în câteva puncte cheie:{{citation needed|date=martie 2019}}.

* În timp ce MNLA nu a avut niciodată mai mult de 8.000 de insurgenți, [[Armata Poporului din Vietnam]] a avut peste un sfert de milion de soldați, la care s-au adăugat circa 100.000 de luptători de gherilă din [[Vietcong]].
* Ajutorul combinat dat de [[Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste|Uniunea Sovietică]], [[Coreea de Nord]]<ref>{{cite web |url=http://news.bbc.co.uk/1/hi/world/asia-pacific/1427367.stm |title=N Korea admits Vietnam war role |publisher=BBC News |author=Gluck, Caroline |accessdate=7 July 2001}}</ref>, [[Cuba]]<ref>Bourne, Peter G. ''Fidel: A Biography of Fidel Castro'' (1986) p. 255; Coltman, Leycester ''The Real Fidel Castro'' (2003) p. 211</ref> și [[China]], a asigurat cantități mari de echipament militar greu, suport logistic, personal și antrenamente pentru [[Vietnamul de Nord]].
* Vietnamul de Nord avea graniță comună cu aliatul său, China, ceea ce a permis ajutorul continuu și reaprovizionarea.
* Marea Britanie nu a abordat niciodată conflictul ca fiind unul convențional și a implementat rapid culegerea de informații în mod eficient și combinat (condusă de Filiala Specială a Poliției Malayene împotriva brațului politic al mișcării de gherilă)<ref>Comber (2006), ''Malaya's Secret Police 1945–60. The Role of the Special Branch in the Malayan Emergency''</ref><ref name="Clutterbuck">{{cite book|last=Clutterbuck|first=Richard|year=1967|title=The long long war: The emergency in Malaya, 1948–1960|publisher=Cassell}} Cited at length in Vietnam War essay on Insurgency and Counterinsurgency [http://ehistory.osu.edu/vietnam/essays/insurgency/0006.cfm Lessons from Malaya] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20071020064959/http://ehistory.osu.edu/vietnam/essays/insurgency/0006.cfm |date=2007-10-20 }}, eHistory, Ohio State University.</ref> și o operațiune de câștigare a inimilor și a minților câștigătoare.
* Cei mai mulți insurgenți erau etnici chinezi care erau văzuți ca străini de indigenii malay, care îi preferau pe britanici.{{citation needed|date=martie 2019}}
* Mulți malaezieni au luptat alături de britanici împotriva ocupanților japonezi, inclusiv Chin Peng. această situație contrastează cu cea din [[Indochina]] (Vietnam, [[Laos]], [[Cambodgia]]) unde coloniștii francezi nu au luptat împotriva japonezilor, care au urmărit să stârnească naționalismul vietnamez împotriva Franței. Încrederea dîntre localnici și coloniști a dat britanicilor un avantaj asupra Franței, și, mai târziu, asupra SUA în Vietnam.{{citation needed|date=martie 2019}}.
* În termeni pur militari, armata britanică a recunoscut că, într-un conflict de intensitate mică, abilitățile soldatului ca individ și rezistența sunt mai importante decât puterea de foc (artilerie suport aerian etc.) Chiar dacă mulți soldați britanici erau recrutați după 1945, abilitățile necesare și atitudinea au fost învățate la școala de război din junglă, care au dus la cele mai bune tactici bazate pe experiența câștigată în lupte.<ref>{{cite web|url=http://www-cgsc.army.mil/carl/download/csipubs/historic/hist_c3_pt1.pdf|title=Analysis of British tactics in Malaya|format=PDF|deadurl=yes|archiveurl=https://web.archive.org/web/20080911061212/http://www-cgsc.army.mil/carl/download/csipubs/historic/hist_c3_pt1.pdf|archivedate=11 September 2008|df=dmy-all}}</ref>
* În Vietnam, soldații și proviziile au trecut prin alte țări ca [[Laos]], [[Cambodgia]], unde forțele armate americane nu aveau permisiunea de a intra. Aceasta le-a asigurat soldaților comuniști vietnamezi un adăpost în fața atacurilor terestre. MNLA nu avea decât frontiera cu Thailanda unde membrii acesteia au și căutat adăpost la sfârșitul conflictului.

===Asemănări===
Multe tactici utilizate de americani în Vietnam au fost asemănătoare cu cele utilizate de britanici în Malaysia. Câteva exemple sunt amintite mai jos:

====Agentul portocaliu====
{{Main|Agentul portocaliu}}
În timpul insurecției malaysiene, Marea Britanie a fost prima națiune care a făcut uz de [[Erbicid|erbicide]] și [[defoliant]]<nowiki/>e pentru a distruge tufișuri, culturi și copaci în scopul de a-i lipsi pe insurgenți de acoperire și ca parte a campaniei de împiedicare a aprovizionării cu hrană din prima parte a anului 1950. Agentul portocaliu a fost utilizat pentru curățarea liniilor de comunicații și pentru a distruge culturile ca parte a strategiei până în 1952, ''2, 4, 5 - Acid triclorophenoxyacetic'' și amestecuri de erbicide au fost utilizate de-a lungul unor drumuri cheie. Din iunie până în octombrie 1952, 1250 de acri de teren situat la marginea drumului în locuri pretabile pentru ambuscade au fost tratate cu defoliante, activitatea fiind descrisă ca fiind o politică de „importanță națională”. Britanici au semnalat că erbicidele și  defoliantele pot fi înlocuite cu smulgerea vegetației cu mâna și tratamentele cu substanțe au fost oprite. Totuși, după ce această strategie a eșuat, folosirea erbicidelor și a substanțelor defoliante a reînceput, în efortul de a lupta cu insurgenții, sub comanda generalului Gerald Templer, în februarie 1953, ca mijloc de distrugere a culturilor agricole cultivate de forțele comuniste în luminișurile din junglă.

Elicoptere și planoare au împrăștiat [[Trichloroacetic acid|''acid tricloracetic'']]  și ''2, 4, 5 - Acid triclorophenoxyacetic'', împreună cu granule de [[(2-Chlorophenyl)thiourea|chlorophenyl]] [[N,N-Dimethyl-1-naphthylamine]] pe culturi de cartofi dulci și [[porumb]]. Mulți dintre cei care au manevrat și/sau au utilizat agentul portocaliu, fie încă din timpul conflictului, fie la zeci de ani după aceea, au suferit consecințele expunerii la agentul portocaliu. Se estimează că 10.000 de civili și insurgenți din Malaysia au suferit de asemenea din cauza efectelor substanțelor defoliante (deși mulți istorici sunt de acord că trebuie să fie un număr mai mare decât acesta, pentru că agentul portocaliu a fost utilizat pe scară mare în conflictul malaysian și, spre deosebire de Statele Unite, guvernul britanic a manipulat înregistrările și a păstrat secretul de frica reacțiilor negative ale opiniei publice mondiale). Absența prelungită a vegetației din cauza defolierilor a dus la eroziuni majore ale solului în Malaysia.<ref>{{cite book |title=Pesticide Dilemma in the Third World: A Case Study of Malaysia |pages=23 |publisher=Phoenix Press |year=1984}}</ref><ref>{{cite book |title=Dioxins and Health |pages=145–160 |author=Arnold Schecter, Thomas A. Gasiewicz |date=4 July 2003}}</ref><ref>{{cite book |title=Chemical and Biological Warfare: A Reference Handbook |pages=178–180 |author=Albert J. Mauroni |year=July 2003}}</ref>

După ce conflictul malaysian s-a încheiat în 1960, Statele Unite au avut în vedere precedentul britanic când au luat decizia de a utiliza substanțe defoliante ca o tactică acceptată în război. Secretarul de stat [[Dean Rusk]] l-a consiliat pe președintele [[John Fitzgerald Kennedy|John F. Kennedy]] în sensul că precedentul utilizării erbicidelor în război a fost stabilit de britanici prin folosirea avioanelor pentru a împrăștia erbicide în scopul de a distruge culturile inamicului și de a curăța jungla din nordul Malaeziei.<ref name="USE">{{cite book |title=The Global Politics of Pesticides: Forging Consensus from Conflicting Interests |page=61 |author=Bruce Cumings |year=1998 |publisher=[[Earthscan]]}}</ref><ref name="Pamela Sodhy 1991 284–290"/>

====Bombardamente aeriene====
Ca și [[US Air Force]]  în Vietnam, bombardamentele pe teritorii vaste au fost utilizate de [[Royal Air Force]] în timpul conflictului din Malaysia. Marea Britanie a executat 4.500 de raiduri aeriene în primii cinci ani ai războiului. Cartografia era precară, comunicațiile nu erau bune, condițiile meteo nu erau favorabile, iar aeroporturile erau puține. S-au folosit posibilele poziții inamice (demonstrații de forță), iar bombardarea potențialelor căi de evacuare a fost, de asemenea, ocazional practicată. Britanicii au raportat că bombardarea junglei a fost o mare risipire de forțe din cauza identificării precare a țintelor și a incapacității de a stabili dacă ținta era ostilă sau nu. De-a lungul celor 12 ani de conflict, între 670 și 995 de civili necombatanți au fost uciși de aviația britanică.<ref name="MAY" /><ref name="Mark Curtis 61–71"/><ref>{{cite book |title=The Malayan Emergency |pages=28–34 |author=Robert Jackson |date=August 2008}}</ref>

====Strămutarea populației====
Marea Britanie a organizat un program de strămutare a populației care a oferit un model pentru [[Programul Strategic Hamlet]] al americanilor în Vietnam. În timpul insurecției malaysiene, 450 de ''sate noi'' au fost create și se estimează că 470.509 persoane, din care 400.000 de chinezi, au fost afectate de programul de strămutare. O măsură de război importantă luată de britanici a fost pedepsirea colectivă a satelor unde oamenii erau suspectați că îi ajută pe insurgenți. La Tanjun Malim, în martie 1952, Templer a impus o interdicție de a ieși din case de 22 de ore, nimeni neavând voie să iasă din sat. Școlile au fost închise, transporturile cu autobuzul au fost oprite, iar rațiile de orez au fost reduse pentru 20.000 de oameni. Ultima măsură menționată a determinat Școala Londoneză de Igienă și Medicină Tropicală să scrie guvernului colonial o scrisoare în care a arătat că este posibil ca „malaysienii subnutriți cronic” să nu fie în stare să supraviețuiască din această cauză. Unii au fost amendați pentru că au ieșit din case pentru a folosi latrina. Într-o altă situație de pedeapsă colectivă, la [[Sungai Pelek]], în luna următoare, măsurile au inclus interdicția de a ieși din casă, o reducere de 40% a rației de orez și construirea unui gard de plasă de sârmă la 22 de yarzi de gardul de sârmă ghimpată din jurul satului. Oficialii au explicat că aceste măsuri au fost impuse asupra celor 4.000 de săteni pentru că „au continuat să le furnizeze alimente insurgenților” și pentru că „nu au dat informații autorităților”.

[[File:Malayan Police patrol.jpg|thumb|190px|Două persoane suspectate a fi luptători de gherilă după ce au fost capturate de echipa de patrulare în junglă]]

====Căutare și distrugere====
Cum au procedat și Statele Unite mai târziu în Vietnam, britanicii au dat uneori foc satelor ai căror locuitori fuseseră acuzați că i-au ajutat pe insurgenți, au reținut mii de persoane suspectate de colaborare și care negau că îi acoperă pe insurgenți. Unitățile britanice care descopereau civili care îi ajutau pe insurgenți trebuia să îi aresteze și să îi interogheze, folosind tortura și amenințarea cu violența îndreptată împotriva familiilor acestora, pentru a descoperi unde sunt amplasate taberele insurgenților. Insurgenții aveau avantaje în raport cu britanicii: locuiau în apropierea sătenilor, aveau uneori rude sau prieteni apropiați în sat și nu se dădeau înapoi de la amenințarea, torturarea sau uciderea liderilor din sat ca exemplu pentru alții, silindu-i astfel să îi ajute cu hrană și informații. Așadar, britancii se înfruntau cu două amenințări: insurgenții și rețeaua tăcută din sate care îi ajuta. În timp ce insurgenții se fereau să se confrunte direct cu forțele britanice, utilizau tactici teroriste pentru a-i intimida pe civili și pentru a obține ajutor material. Soldații britanici au descris adesea teroarea care însoțea patrularea prin junglă; pe lângă atenția necesară pentru a-i identifica pe insurgenți se adăugau deplasarea pe un teren dificil și evitarea animalelor și insectelor periculoase. Multe patrule erau nevoite să stea în junglă cu zilele, chiar cu săptămânile, fără să întâlnească vreun dușman și, brusc, cădeau într-o ambusadă a insurgenților. Forțele britanice, incapabile să distingă între prieten și dușman, trebuia să se adapteze la riscul constant de a fi atacate de insurgenți. Astfel de circumstanțe au dus la masacrul de la Batang Kali unde 24 de săteni neînarmați au fost uciși de soldații britanici.<ref name="MAY" /><ref name="MAL"/>

==Urmări==
[[File:Tugu Negara.jpg|thumb|Monumentul Național care îi comemorează pe cei care au murit în cursul luptelor duse de Malaysisa pentru libertate, inclusiv în cursul insurecției]]
Confruntarea dintre Malaysia și Indonezia din 1963-1966 a apărut ca urmare a tensiunilor dintre Indonezia și noua Federație a Malaysiei, susținută de Marea Britanie, care a apărut după insurecția malaysiană. La sfârșitul anilor '60, publicitatea din jurul masacrului My Lai din timpul războiului din Vietnam a dus la inițierea unor investigații în Marea Britanie cu privire la presupuse crime de război comise de forțele britanice în timpul insurecției, ca, de exemplu, masacrul de la Batang Kali. Nu au fost formulate acuzații împotriva forțelor britanice implicate, iar revendicările au fost respinse în mod repetat cu motivarea că sunt doar propagandă, în ciuda probelor care sugerau o încercare de mușamalizare.<ref>{{cite news|last=Townsend|first=Mark|title=New documents reveal cover-up of 1948 British 'massacre' of villagers in Malaya|url=https://www.theguardian.com/world/2011/apr/09/malaya-massacre-villagers-coverup|work=The Guardian|accessdate=15 April 2011|location=London|date=9 April 2011}}</ref> [[Insurgența comunistă din Malaysia (1968-1989)]] a început după ce insurgența anterioară s-a sfârșit, în 1960. Armata Națională de Eiberare a Malaysiei, formată predominant din etnici chinezi, aripa armată a MCP, s-a retras la granița cu Thailanda unde s-a regrupat și s-a antrenat pentru viitoare ofensive împotriva guvernului malaysian. Insurgența a început oficial când MCP a atacat forțele de securitate în Kroh-Betong, în nordul peninsulei, pe 17 iunie 1968. Conflictul a coincis cu reapariția tensiunilor dintre etnicii malay și cei chinezi în timpul incidentului din 13 mai din peninsulă și cu războiul din Vietnam.<ref>Nazar bin Talib, pp.16–17</ref>

==În cultura populară==
În cultura populară malaysiană, insurgența a fost adesea caracterizată ca fiind în primul rând lupta împotriva [[Comunism|comuniștilor]]. Această opinie a fost criticată de unii ca, de exemplu, ministrul informațiilor Zainuddin Maidin, pentru că nu recunoaște efortul etnicilor [[India|indieni]] și al etnicilor chinezi.<ref>Kaur, Manjit (16 December 2006). [http://thestar.com.my/news/story.asp?file=/2006/12/16/nation/16341437&sec=nation "Zam: Chinese too fought against communists"] {{webarchive|url=https://web.archive.org/web/20110604031429/http://thestar.com.my/news/story.asp?file=%2F2006%2F12%2F16%2Fnation%2F16341437&sec=nation |date=4 June 2011 }}. ''The Star''.</ref> Această caracterizare ascunde și faptul că MCP, în felul său, a luptat pentru independența față de metropolă. De fapt, etnicii malay și indienii au făcut parte din MCP, dar au fost în minoritate. 

Industria britanică de film a produs filme având ca fundal insurecția:
* ''[[The Planter's Wife (1952 film)|The Planter's Wife]]'' (1952)
* ''[[Windom's Way]]'' (1957)
* ''[[The 7th Dawn]]'' (1964)
* ''[[The Virgin Soldiers (film)|The Virgin Soldiers]]'' (1969)
* ''[[Stand Up, Virgin Soldiers]]'' (1977)
* ''[[The Sweeney]]'' episodul "The Bigger They Are" (sezonul 4, episodul 8; 26 octombrie 1978). 

==Note==
{{Reflist|30em}}

==Bibliografie suplimentară==
{{Refbegin|30em}}
* {{cite book|last=Barber|first=Noel|year=1971|title=War of The Running Dogs|publisher=Collins|location=London|isbn=0-00-211932-3}}
* {{cite book|last=Comber|first=Leon|chapter=The Malayan Security Service (1945–1948)|title=Intelligence and National Security, 18:3|year=2003|pages=128–153}}
* {{cite book|last=Comber|first=Leon|chapter=The Malayan Special Branch on the Malayan-Thai Frontier during the Malayan Emergency|title=Intelligence and National Security, 21:1|date=February 2006|pages=77–99}}
* {{cite book|last=Comber|first=Leon|year=2006|chapter=Malaya's Secret Police 1945–60. The Role of the Special Branch in the Malayan Emergency|title=PhD dissertation, Monash University|location=Melbourne|publisher=ISEAS (Institute of SE Asian Affairs, Singapore) and MAI (Monash Asia Institute)}}
* Hack, Karl. (1999) "'Iron claws on Malaya': the historiography of the Malayan Emergency." ''Journal of Southeast Asian Studies'' 30#1 (1999): 99–125.
* {{cite book|last=Hack|first=Karl|year=1999|chapter=Corpses, Prisoners of War and Captured documents: British and Communist Narratives of the Malayan Emergency, and the Dynamics of Intelligence Transformation|title=Intelligence and National Security}}
* {{cite book|last=Jumper|first=Roy|year=2001|title=Death Waits in the Dark: The Senoi Praaq, Malaysia's Killer Elite|publisher=Greenwood Press|isbn=0-313-31515-9}}
* Keo, Bernard Z. "A small, distant war? Historiographical reflections on the Malayan Emergency" ''History Compass'' (2019) [https://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/hic3.12523 online]  https://doi.org/10.1111/hic3.12523
* Mitchell, David F. (2016). "[http://warfarehistorynetwork.com/daily/military-history/the-malayan-emergency-how-to-fight-a-counterinsurgency-war/ The Malayan Emergency: How to Fight a Counterinsurgency War] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210103183710/https://warfarehistorynetwork.com/2016/10/27/the-malayan-emergency-how-to-fight-a-counterinsurgency-war/ |date=2021-01-03 }}". Warfare History Network.
* {{cite book|last=Nagl|first=John A.|year=2002|title=Learning to Eat Soup With a Knife: Counterinsurgency Lessons from Malaya and Vietnam|publisher=University of Chicago|isbn=0-226-56770-2}}
* Newsinger, John. (2016) ''British counterinsurgency'' (Springer, 2016) compares British measures in Mayaya, Palestine, Kenya, Cyprus, South Yemen, Dhofar, & Northern Ireland
* Short, Anthony (1975). ''The Communist Insurrection in Malaya 1948–1960''. London and New York: Frederick Muller. Reprinted (2000) as ''In Pursuit of Mountain Rats''. Singapore.
* {{cite book|last=Stubbs|first=Richard|year=2004|title=Hearts and Minds in Guerilla Warfare: The Malayan Emergency 1948–1960|publisher=Eastern University|isbn=981-210-352-X}}
* {{cite book|last=Taber|first=Robert|year=2002|title=War of the flea: the classic study of guerrilla warfare|publisher=Brassey's|isbn=978-1-57488-555-2}}
{{Refend}}

==Legături externe==
{{Library resources box
 |onlinebooks=no
 |by=no
 }}
{{commons category}}
* [http://www.awm.gov.au/atwar/emergency.htm Australian War Memorial] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20081007021358/http://www.awm.gov.au/atwar/emergency.htm |date=2008-10-07 }} ''(Malayan Emergency 1950–1960)''
* [https://web.archive.org/web/20070928083748/http://fesrassociation.com/archives/toc.htm Far East Strategic Reserve Navy Association (Australia) Inc.] ''(Origins of the FESR – Navy)''
* [https://web.archive.org/web/20060712043107/http://www.anzacday.org.au/history/malaya/malayamain.html Malayan Emergency] ''(AUS/NZ Overview)''
* [https://web.archive.org/web/20060620092600/http://www.britains-smallwars.com/malaya/index.html Britain's Small Wars] ''(Malayan Emergency)''
* [http://www.psywar.org/malaya.php PsyWar.Org] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20210224161647/https://www.psywar.org/malaya.php |date=2021-02-24 }} ''(Psychological Operations during the Malayan Emergency)''
* [http://www.roll-of-honour.com/Databases/MalayaPostWW2/index.html www.roll-of-honour.com] ''(Searchable database of Commonwealth Soldiers who died)''
* [http://brigandboys.org.uk/index.php A personal account of flying the Bristol Brigand aircraft with 84 Squadron RAF during the Malayan Emergency – Terry Stringer]<br />
<references />
{{Conflicte coloniale Imperiul Britanic}}
{{Control de autoritate}}
[[Categorie:Insurecția comunistă malaeziană (1948-1960)| ]]
[[Categorie:Războiul Rece]]
[[Categorie:Comunism]]
[[Categorie:Războaiele Marii Britanii]]
[[Categorie:Asia de Sud-Est]]
[[Categorie:Război de gherilă]]
Formate folosite în această pagină:
Format:Articol principal (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citat (vedeți sursa) (semiprotejat)
Format:Citat carte (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citat revistă (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citat web (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citat știre (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citation (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Citation needed (modificare)
Format:Cite (modificare)
Format:Cite book (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Cite journal (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Cite news (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Cite web (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Column-width (modificare)
Format:Commons category (modificare)
Format:Commonscat (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Conflicte coloniale Imperiul Britanic (modificare)
Format:Control de autoritate (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Country data Australia (modificare)
Format:Country data Federația Rhodesia și Nyasaland (modificare)
Format:Country data Fiji (modificare)
Format:Country data Malaya (modificare)
Format:Country data Malaysia (modificare)
Format:Country data Marea Britanie (modificare)
Format:Country data New Zealand (modificare)
Format:Country data Noua Zeelandă (modificare)
Format:Country data Regatul Unit (modificare)
Format:Country data Rhodesia de Sud (modificare)
Format:Country data Thailand (modificare)
Format:Country data Thailanda (modificare)
Format:Country data UK (modificare)
Format:Dezlink (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Drapel (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Drapel/core (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:EditAtWikidata (modificare)
Format:Editează la Wikidata (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Executat (modificare)
Format:Executed (modificare)
Format:Flag (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Flagdeco (modificare)
Format:Flagdeco/core (modificare)
Format:Flagicon (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Flagicon/core (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Flagicon image (modificare)
Format:HMAS (modificare)
Format:Ill (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Infocaseta Conflict militar (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Infodoc (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Infodoc/imagine (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Invizibil (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:KIA (modificare)
Format:Library link about (modificare)
Format:Library resources box (modificare)
Format:Listănote (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Main (modificare)
Format:Necesită citare (vedeți sursa) (protejat ca format)
Format:Necesită citare/styles.css (modificare)
Format:Quote (modificare)
Format:Refbegin (modificare)
Format:Refbegin/styles.css (modificare)
Format:Refend (modificare)
Format:Reflist (modificare)
Format:Ship (modificare)
Format:Sidebar (modificare)
Format:Stack/style.css (modificare)
Format:Vezi și (modificare)
Format:Webarchive (modificare)
Modul:Arguments (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Authority control (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Campaignbox (modificare)
Modul:Campaignbox/data (modificare)
Modul:Check for unknown parameters (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1 (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/COinS (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Configuration (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Date validation (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Identifiers (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Utilities (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/Whitelist (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Citation/CS1/styles.css (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Commonscat (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:DateUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:DateUtils/data (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:EditAtWikidata (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Geobox coor (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:GregorianDate (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:GregorianDate/data (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Hatnote (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Ill-wd (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Infobox/styles.css (modificare)
Modul:InfoboxImage (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:InfoboxMilitaryConflict (modificare)
Modul:InfoboxMilitaryConflict/config (modificare)
Modul:LangUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:LocationAndCountry (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:LocationAndCountry/data (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Location map (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:MainArticle (modificare)
Modul:MainArticle/styles.css (modificare)
Modul:Military navigation (modificare)
Modul:Navbar (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Navbox (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:No globals (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Plain text (modificare)
Modul:Plural (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:ResolveEntityId (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Roman (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Separated entries (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Set (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Sidebar (modificare)
Modul:Stackify (modificare)
Modul:StringUtils (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:TableTools (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:TimestampedTable (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Transliteration (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Transliteration/langdata (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:Webarchive (modificare)
Modul:Wikidata (vedeți sursa) (protejat ca format)
Modul:WikidataUtils/Time/Interval (modificare)
Înapoi la Insurecția comunistă malaeziană (1948-1960).
Adus de la https://ro.wikipedia.org/wiki/Insurecția_comunistă_malaeziană_(1948-1960)