- 1
- Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
- În care te-adânciră barbarii de tirani
- Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă,
- La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.
- 2
- Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
- Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
- Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
- Triumfător în lupte, un nume de Traian.
- 3
- Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
- Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
- Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
- Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii.
- 4
- Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
- Româna națiune, ai voştri strănepoți,
- Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
- «Viața-n libertate ori moarte» strigă toți.
- 5
- Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
- Și oarba neunire la Milcov și Carpați
- Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
- Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați.
- 6
- O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
- Pretinde de la fii-și azi mână d-ajutori,
- Și blastămă cu lacrămi în ochi pe orișicare,
- În astfel de pericul s-ar face vânzători.
- 7
- De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
- Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
- Când patria sau mama, cu inima duioasă,
- Va cere ca să trecem prin sabie și foc.
- 8
- N-ajunge iataganul barbarei semilune,
- A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
- Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
- Dar martor ne de Domnul că vii nu oprimim.
- 9
- N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
- Al cărui jug de seculi ca vitele-l purtăm;
- Acum se-ncearcă cruzii, cu oarba lor trufie,
- Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm.
- 10
- Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
- Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri.
- Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
- Prin intrigă și silă, viclene uneltiri.
- 11
- Preoți, cu crucea-n frunte căci oastea e creștină,
- Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
- Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
- Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost’pământ.
|
- 1
- Прокинься, румуне, від смертельного сну,
- В якому тримають тебе варвари-тирани
- Зараз або ніколи створи собі іншу долю
- Перед якою поникнуть злі вороги.
- 2
- Зараз або ніколи доведемо всьому світові
- В наших жилах тече кров римлян:
- І з гордістю в серці ми бережемо славу
- Переможця битв, на ім’я Траян.
- 3
- Підведи свій погляд, вдивись, як піки гірських ялин
- Стоять повсюди тисячі солдат, чекаючи наказу:
- Накинутись як вовки на овець та перейти із гір на рівнину
- Чоловіки, батьки, брати, старі й молоді.
- 4
- Подивіться, тіні величних пращурів румунської нації
- Михая, Стефана, Корвіна. То ваші правнуки
- Зі зброєю в руках та вогнем в крові волають
- «Життя на волі або смерть».
- 5
- Злоба нас губила роз’єднаними перед битвами
- В Мілково й Карпатах. Але віднині
- Перейнявшись духом святої волі клянемось
- Потиснути один одному руки, щоб бути братами навіки.
- 6
- Вітчизна-мати – вдова з часів Великого Михая
- Чекає допомоги синів відважних, вірних
- І проклинає зі сльозами на очах, тих
- Хто зрадить Батьківщину під страхом смерті.
- 7
- Від блискавки померти їм, від блискавки і сірки
- Всім хто втече із поля битви,
- Де Батьківщину-мати, ласкаве серце,
- Потрібно захищати вогнем й мечем.
- 8
- Кривавим є півмісяць-ятаган
- Фатальні рани ми все ще відчуваєм
- То варвар споганив рідний дім
- Наш дім, нашу кров і наші рани.
- 9
- Але ніщо не зломить нас
- Ні деспотизм сліпий, ні ятаган-півмісяць
- Чиє ярмо як на худобу на нас наділи
- Вбивали рідну мову.
- 10
- Румуни, повстаньмо в гніві, честі й сталі
- Зараз або ніколи об’єднаймося
- На клич Вітчизни «В нас Дунай украли»
- Злодюг підступних ми знищимо, брати.
- 11
- Попереду священики й хрест, бо військо наше християнське
- Метою воля є свята
- Померти краще в боротьбі й повній славі
- Ніж бути рабами в крадіїв землі.
|
.png)
' у Вікісховищі