Orban

Acest articol se referă la un armurier maghiar din secolul al XV-lea. Pentru alte sensuri, vedeți Orban (dezambiguizare).

Date personale
Orban
Născut	secolul al XV-lea Brașov, Regatul Ungariei
Decedat	1453 Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit
Cauza decesului	moarte nenaturală[*]
Ocupație	inginer militar[] inventator armurier[] bell founder[*]
Limbi vorbite	limba maghiară
Modifică date / text

Orban (n. secolul al XV-lea, Brașov, Regatul Ungariei – d. 1453, Constantinopol, Imperiul Roman de Răsărit), sau uneori Urban, a fost un armurier, originar din Brașov, care a turnat o serie de tunuri de mare calibru pentru sultanul Mahomed al II-lea. Cu aceste tunuri, armata otomană a reușit să distrugă fortificațiile Constantinopolului în timpul asediului din 1453.

Orban și-a oferit la început serviciile împăratului Constantin al XI al Imperiului Bizantin, dar bizantinii nu și-au permis să-i plătească sumele de bani pretinse de armurier și nici nu aveau stocuri de materiale care să le permită să toarne tunuri de mare calibru. Orban a părăsit Constantinopolul și s-a adresat sultanului Mahomed al II-lea, care se pregătea să asedieze orașul. Orban a pretins că arma sa poate demola chiar și „zidurile Babilonului”. Turcii dispuneau de resurse materiale și financiare vaste, iar Orban a construit cel mai mare tun al timpurilor sale timp de trei luni la Adrianopol. Tunul uriaș a fost tractat de opt perechi de boi (60 de boi) la Constantinopol. Orban a mai turnat și alte super-tunuri de calibru mai mic pentru forțele de asediu ale turcilor. ^[1] Se pare că Orban a murit în timpul asediului capitalei bizantine, când tunul creat de el a explodat.

Tehnologia turnării bombardelor, dezvoltată pentru prima oară de meșterii germani^[2]^[3] pentru armata maghiară, a transformat pentru totdeauna războiul de asediu ^[4]^[5]. Orban și echipa sa au fost cel mai probabil uciși în timpul asediului, când unul dintre tunurile lor a explodat, eveniment care nu era neobișnuit în acele timpuri^[6]. Orban este descris de un contemporan drept o persoană de „etnie maghiară și un meșter foarte competent”^[7]. Există și istorici care consideră că Orban ar fi putut să fie german, dat fiind numărul mare de armurieri germani care serveau în armata maghiară^[7]. De asemenea există alți istorici care acreditează ideea că Orban ar fi fost român ^[8]^[9]. În sprijinul acestei teorii vine și un cronicar bizantin al vremii, Laonic Chalcocondil, care susține că Orban nu ar fi ungur, ci "dac"^[10]^[11].

Note

^ Runciman 1990, pp. 77–78.
^ Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128
^ Roger Crowley în In Our Time: Constantinople Siege & Fall, broadcast 2006
^ Schmidtchen 1977a, pp. 153–157.
^ Schmidtchen 1977b, p. 226.
^ Schmidtchen 1977b, p. 237, Fn. 121.
^ ^a ^b Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128 [1]
^ Cox, Samuel Sullivan (1893). Diversions of a Diplomat in Turkey - Samuel Sullivan Cox. Accesat în 26 iunie 2015.
^ Grumeza, Ion (2010). The Roots of Balkanization: Eastern Europe C.E. 500–1500 – Ion Grumeza. ISBN 9780761851349. Accesat în 26 iunie 2015.
^ Devries, Kelly (2009). Guns and Men in Medieval Europe, 1200-1500: Studies in Military History and ... – Kelly DeVries. ISBN 9780860788867. Accesat în 26 iunie 2015.
^ Philippides, Marios; Hanak, Walter K. (2011). The Siege and the Fall of Constantinople in 1453: Historiography, Topography ... – Marios Philippides, Walter K. Hanak. ISBN 9781409410645. Accesat în 26 iunie 2015.

Bibliografie

Arrigo Petacco, L'ultima crociata. Quando gli ottomani arrivarono alle porte dell'Europa, Mondadori, 2007.
Nicolle, David (2000), Constantinople 1453: The End of Byzantium, Osprey Publishing, p. 13, ISBN 1-84176-091-9
Runciman, Steven (1990), The Fall of Constantinople: 1453, London: Cambridge University Press, pp. 77–78, ISBN 9780521398329
Schmidtchen, Volker (1977), „Riesengeschütze des 15. Jahrhunderts. Technische Höchstleistungen ihrer Zeit”, Technikgeschichte, 44 (2): 153–173
Schmidtchen, Volker (1977), „Riesengeschütze des 15. Jahrhunderts. Technische Höchstleistungen ihrer Zeit”, Technikgeschichte, 44 (3): 213–237
Crowley, Roger (2006), In Our Time: Constantinople Siege and Fall
Sergio Masini, Le battaglie che cambiarono il mondo, Mondadori, 2001. ISBN: 9788804495.
Laonikos Chalkokondyles Historiae Demonstrationes, 1453.

[1] Runciman 1990, pp. 77–78.

[2] Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128

[3] Roger Crowley în In Our Time: Constantinople Siege & Fall, broadcast 2006

[4] Schmidtchen 1977a, pp. 153–157.

[5] Schmidtchen 1977b, p. 226.

[6] Schmidtchen 1977b, p. 237, Fn. 121.

[heirs-7] Brett D. Steele & Tamera Dorland, The heirs of Archimedes: science and the art of war through the Age of Enlightenment, The MIT Press, 2005, p.128 [1]

[8] Cox, Samuel Sullivan (1893). Diversions of a Diplomat in Turkey - Samuel Sullivan Cox. Accesat în 26 iunie 2015.

[9] Grumeza, Ion (2010). The Roots of Balkanization: Eastern Europe C.E. 500–1500 – Ion Grumeza. ISBN 9780761851349. Accesat în 26 iunie 2015.

[10] Devries, Kelly (2009). Guns and Men in Medieval Europe, 1200-1500: Studies in Military History and ... – Kelly DeVries. ISBN 9780860788867. Accesat în 26 iunie 2015.

[11] Philippides, Marios; Hanak, Walter K. (2011). The Siege and the Fall of Constantinople in 1453: Historiography, Topography ... – Marios Philippides, Walter K. Hanak. ISBN 9781409410645. Accesat în 26 iunie 2015.

[1]