Radu Ilie
 | Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în iulie 2014 |
[[wiki]] | Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în iulie 2014 |
| Radu al VIII-lea (Radu Ilie „Haidăul”) | |
 Domn al Țării Românești | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | înainte de 1529[1] |
| Decedat |  Constantinopol, Imperiul Otoman |
| Părinți | Radu de la Afumați |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
 Domn al Țării Românești | |
| Domnie | 15 noiembrie 1552 – cca. 11 mai 1553 |
| Predecesor | Mircea Ciobanul |
| Succesor | Mircea Ciobanul |
Modifică date / text  | |
Radu Ilie „Haidăul” (n. ? – d. cca. 28 iulie 1558, Marea Marmara), domn al Țării Românești (15 noiembrie 1552 – cca. 11 mai 1553). A fost fiul lui Radu de la Afumați și a obținut domnia cu ajutorul Habsburgilor.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Pătrunde în Țara Românească prin Banat cu o armată compusă din mercenari (haiduci, de aici și porecla sa) unguri și poloni, precum și din boierii din tabăra antiotomană, refugiați în Transilvania datorită prigoanei inițiate de către Mircea Ciobanul. Lupta cu domnul s-a dat la Mănești (Prahova) pe 15 noiembrie 1552 și s-a încheiat cu victoria lui Radu Ilie. Mircea Ciobanul fuge la Giurgiu, apoi trece Dunărea la turci. În decembrie primește steagul de domnie de la sultan, în urma negocierilor purtate cu trimisul acestuia.
Pe plan intern, se remarcă prin alcătuirea Sfatului Domnesc numai din boieri pribegi ce formau tabăra antiotomană, rivali ai lui Mircea Ciobanul și prin mutarea reședinței la Târgoviște.
Mircea Ciobanul revine în țară cu oaste formată din turci și tătari la care se alătură și Alexandru Lăpușneanu, cumnatul său, și, pe 11 mai 1553, alungă pe efemerul domn în Transilvania.
Radu Ilie mai face o încercare pentru recuperarea tronului, în august 1553, dar este împiedicat de sibieni lângă Sebeș din ordinul voievozilor Ștefan Dobo și Francisc Kendi, care doreau să mențină relații bune cu Poarta. Solicită, în mai multe rânduri, ajutor Habsburgilor în vederea obținerii tronului, dar sultanul cere reginei Isabella extrădarea fostului domn și a apropiatului său, vornicul Socol. La presiunea lui Mircea Ciobanul, care închide granițele și interzice negustorilor brașoveni să mai pătrundă în Țara Românească, cei doi au fost trimiși la Istanbul unde au fost arestați și înecați în Marea Marmara.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ Tatăl său, Radu de la Afumați a murit în 1529.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Ciobanu, Tiberiu, Domnii scurte dar însemnate în istoria românilor, Editura Zamolsara, Timișoara, 2007;
- Idem, Domnitori români mai puțin cunoscuți, Editura Excelsior Art, Timișoara, 2005;
- Giurescu, Constantin, C., Giurescu, Dinu, C., Istoria Românilor, vol. 2, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976;
- Mărculeț, Vasile, Ștefănescu, Alexandru, Marcu, George ș.a., Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009;
- Rezachevici, Constantin, Enciclopedia Domnilor Români. Cronologia domnilor din Țara Românească și Moldova, vol. 1, sec. XIV-XVI, Editura Enciclopedică, București, 2001;
- Tudoran, Pompiliu, Domnii trecătoare - Domnitori uitați, Editura Facla, Timișoara, 1983.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
- Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
- (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
- Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [1]
- Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [2]
| Predecesor: Mircea Ciobanul |
1552 – 1553 |
Succesor: Mircea Ciobanul |
