Nicolae Noica
Nicolae Noica | |||
Date personale | |||
---|---|---|---|
Născut | (81 de ani) Roșiorii de Vede, Teleorman, România | ||
Cetățenie | România | ||
Ocupație | politician inginer constructor[*] cadru didactic universitar[*] | ||
Limbi vorbite | limba română | ||
Activitate | |||
Partid politic | Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat | ||
| |||
Modifică date / text |
Nicolae Noica (n. 7 iulie 1943, Roșiorii de Vede, județul Teleorman) este un inginer constructor român, profesor universitar, fost ministru al Lucrarilor Publice si Amenajării Teritoriului (MLPAT), membru de onoare al Academiei Române[1] și actualmente Director al Bibliotecii Academiei Române.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Tatăl său, medic de excepție, a fost directorul Spitalului din Roșiorii de Vede, o unitate medicală de prestigiu în perioada interbelică.
Unchiul său, Constantin Noica, a fost un cunoscut filosof.[2]
Urmează gimnaziul și liceul din localitate (1949-1960), după care continuă cu Școala Tehnică Sanitară, specialitatea Aparatură Röntgen (1960-1963). Începând din 1964 urmează cursurile Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole a Institutului de Construcții din București.
Activitatea profesională
[modificare | modificare sursă]După obținerea diplomei de absolvire, activează ca inginer proiectant la Institutul de Cercetare și Proiectare Tehnologică pentru Construcții de Mașini (1969-1978). Aici a elaborat și coordonat proiecte ale unor obiective importante ale economiei naționale, precum la: Șantierul Naval Oltenița, Șantierul Naval Drobeta-Turnu Severin, Șantierul Naval Constanța, Șantierul Naval Mangalia, Uzina de vagoane Arad, Întreprinderea Mecanică Roman, Întreprinderea de Mașini Unelte București, ICPMUA București sau IPMP București. La toate lucrările implementate a avut contribuții proprii în proiectare.[3]
Ulterior, a ocupat funcția de responsabil cu calitatea la Trustul de Construcții Montaj și Reparații pentru Industria Chimică (1978-1988), inspector la Institutul Central de Cercetare Proiectare și Directivare în Construcții (1988-1990) și inspector-șef de stat la Inspectoratul de Stat pentru Calitatea Construcțiilor (1990-1995).
Activitatea didactică
[modificare | modificare sursă]În anul 1972 a început să desfășoare activitate ca șef de lucrări asociat la Catedra de statică a Institutului de Construcții din București. Ulterior, a devenit profesor asociat la Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole, titular al cursului de Istoria tehnicii construcțiilor, la Catedra de mecanică și statică.
Activitatea politică
[modificare | modificare sursă]După ce a fost ales deputat în județul Teleorman pe listele partidului PNȚCD, în legislatura 1996-2000, a fost numit ministru la Ministrul lucrărilor publice și amenajării teritoriului (MLPAT) în Guvernul Victor Ciorbea, în perioada 12 decembrie 1996 - 17 aprilie 1998, respectiv în Guvernul Radu Vasile, în perioada 17 aprilie 1998 - 22 decembrie 1999. Nicolae Noica este membru în Consiliul Director al Fundației Academia Civică.
Activitatea publicistică
[modificare | modificare sursă]- Tradiții românești în construcțiile de lucrări publice, Editura All Educational, București, 1997;
- Reforma și lucrările publice în România ultimilor ani 1997-2000, Editura Universalia, București, 2000;
- Procedura de obținere a unui credit ipotecar în vederea construirii unei locuințe prin ANL, Editura Universalia, București, 2000;
- Între istorie și actualitate. Politici de locuire în România, Editura Mașina de scris, București, 2003;
- Emil Prager - un model, Editura Mașina de scris, București, 200304;
- Banca Națională a României și personalități din istoria construcțiilor, Editura Mașina de scris, București, 2006;
- Neamul Noica, Editura Cadmos, București, 2009;
- Lucrări publice din vremea lui Carol I. Acte de fundare și medalii comemorative, Editura Cadmos, București, 2008;
- Palatul Patriarhiei. Personalități și semnificații din istoria construcțiilor sale, Editura Cadmos, București, 2008;
- Palatul Regal. Muzeul Național de Artă al României, Editura Cadmos, București, 2009;
- Școala Națională de Poduri și Șosele: 125 de ani, Editura Vremea, București, 2010;
- Liviu Ciulley: un reper, Editura Cadmos, București, 2008;
- Catedrala Mântuirii Neamului: istoria unui ideal, Editura Basilica, București, 2011;
- Ministerul Lucrărilor Publice: 150 de ani, Editura Vremea, București, 2012;
- Palatul Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale și personalități din vremea construcțiilor, Editura Vremea, București, 2014;
- Domeniul Coroanei, instituția model a lui Carol I după 30 de ani, (colaborare cu Petrescu Ștefan), București, 2014;
- Lucrări publice în vremea Regelui Ferdinand, Editura Vremea, București, 2015;
- Palatul Universității din București și personalități din lumea constructorilor, Editura Vremea, București, 2015;
- Ateneul Român și constructorii săi, Editura Vremea, București, 2016;
A prezentat numeroase lucrări la sesiunile organizate de CRIFST - Academia Română și a publicat peste 70 de articole de specialitate în diverse reviste din domeniu.
Recunoaștere
[modificare | modificare sursă]Semn al recunoașterii importanței activității desfășurate pe parcursul carierei, în special în domeniul cultural, a fost primit membru în diverse organisme.
- membru titular al Diviziei de Istoria Tehnicii din cadrul CRIFST - Academia Română, și vicepreședinte al acestei divizii, de la înființare (1992) și până în 2018;
- membru al Comisiei Naționale a Monumentelor, Ansamblurilor și Siturilor Istorice;
- membru al Societății Române pentru Calitatea Construcțiilor.
„Credem că Nicolae Noica își merită cu prisosință o candidatură pentru cel mai înalt for cultural și științific al țării – Academia Română”—Dan Constantin - jurnalul.ro, Omul zilei - Nicolae St. Noica'
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul Coroana României în Grad de Ofițer;
- Medalia „Regele Mihai I, pentru Loialitate”;
- Diploma „Meritul Academic" - oferită de Academia Română;
- Medalia Sfântul Constantin și Elena - oferită de Patriarhia Română;
- Diploma de Merit - oferită de Academia Civică la împlinirea a 20 de ani de la înființarea Memorialului Sighet;
- Premiul „Ionel Brătianu" - oferit de PNL, 24 mai 2018;
A primit și alte diplome din partea unor primării sau unor comune și orașe care au beneficiat de programele MLPAT.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Alegeri de noi membri ai Academiei Române, anunț al Academiei Române
- ^ Florian Saiu, Nicolae Noica, nepotul gânditorului de la Păltiniș, într-un dialog seducător despre destinul frânt al unchiului său. Amintiri necunoscute din universul familial al filosofului Constantin Noica Arhivat în , la Wayback Machine., pe evz.ro, 28 februarie 2016
- ^ Ingineri români: dicționar enciclopedic, Editura MEGA, Cluj-Napoca, 2018, pp.302-305
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Corneliu-Mihail Lungu, Ioan Lăcătușu, Nicolae Șt. Noica la 70 de ani, colecția Profesioniștii noștri, vol.14, Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Editura Eurocarpatica, Sfântu Gheorghe, 2014
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Nicolae Noica Arhivat în , la Wayback Machine. la cdep.ro
- Dan Constantin, Omul zilei - Nicolae St. Noica, pe jurnalul.ro, 19 Feb 2014
Interviuri
[modificare | modificare sursă]- Emisiunea "Cuvânt Dobrogean", la Radio Dobrogea, Constanța, 99.7FM, 21 februarie 2013 (42:57);
- Spațiul democratic al culturii și cunoașterii. Dezbatere publică (partea 2, partea 3, partea 4), la Biblioteca Națională la României, 28 februarie 2014 (8:39);
- Lucrări publice în vremea regelui Ferdinand I (partea 2), lansare de carte și dezbatere din cadrul unei conferințe de presă organizată de Banca Națională a României, 15 iulie 2015 (40:11);
- Biserica Azi. Ateneul Român și constructorii săi, lansare de carte, la Trinitas.TV, 15 iunie 2016 (48:39);
- Biserica Azi. Catedrala de la Curtea de Argeș, la Trinitas.TV, 17 august 2017 (52:33);
- Mihai Șora și Nicolae Noica la "Jocuri de putere", la Realitatea TV, 1 decembrie 2017 (1:01:53);
- "143 de ani de liberalism", transmisie la RTV Galaxy, 24 mai 2018 (2:33-6:20);
- Biserica Azi. Lucrări publice emblematice în România, la Trinitas.TV, 5 mai 2015 (52:18);