Anna Maria Ortese
| Anna Maria Ortese | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [4][5][6][7][8]  Roma, Regatul Italiei[9][4] |
| Decedată | (83 de ani)[10][11][4] Rapallo, Liguria, Italia[9][4] |
| Înmormântată | cimitero monumentale di Staglieno[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | scriitoare jurnalistă poet |
| Limbi vorbite | limba italiană[12] |
| Activitatea literară | |
| Activă ca scriitoare | 1937-1987 |
| Limbi | limba italiană |
| Opere semnificative | L’infanta Se Polta, Il Mare Non Bagna Napoli |
| Note | |
| Premii | Premiul Strega[1] Premiul Viareggio[1] prix du meilleur livre étranger[*][2] Premio Ceppo Pistoia[*][3] |
Modifică date / text  | |
Anna Maria Ortese (n. , Roma, Regatul Italiei – d. , Rapallo, Liguria, Italia) a fost o prozatoare, tomancieră și poetă italiană. Ea a fost cel mai bine cunoscută pentru povestirea „Il Mare Non Bagna Napoli” (1953), în care a descris condițiile cumplite de viață din Napoli după cel de-al Doilea Război Mondial. Ea a spus odată: „scriem pentru că noi căutăm companie, apoi publicăm pentru că primim niște bani”.
Primii ani
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Roma ca al cincilea din cei șase copii ai lui Vaccá Beatrice și Oreste Ortese. Tatăl ei lucra pentru guvernul Italian, iar familia s-a mutat frecvent.[13] În ianuarie 1933, fratele ei, Emmanuel, de care era foarte apropiată, a murit în Martinica, unde nava pe care lucra a acostat. Moartea sa a determinat-o să scrie.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Primele ei poezii au fost publicate în revista La Sierra Lettering. Scrierile ei au fost bine primite, iar ea a fost încurajată să scrie în continuare. În anul următor, aceeași revistă a publicat prima povestire, „La Pellerossa”. În 1937, Massimo Bontempelli, scriitor pentru La Bompiani și mentor al lui Ortese, a publicat o altă povestire, „Angelici dolori”. Deși această poveste a primit recenzii favorabile, ea a atras critici din partea proeminenților critici literari Falqui și Vigorelli.
În ciuda începutului promițător, inspirația și motivația ei s-au diminuat. În 1939 a călătorit de la Firenze la Veneția, unde a găsit un loc de muncă pe post de corector la ziarul local Il Gazzetino. Odată cu apropierea celui de-al Doilea Război Mondial, Ortese a revenit la Napoli, unde a locuit iarăși cu familia ei. Acolo și-a găsit inspirația să scrie. La sfârșitul războiului, Anna a lucrat ca scriitoare pentru revista Sud.
Părinții ei au murit în 1950 și 1953. În acest timp, ea a publicat o a doua și a treia carte: L'infanta sepolta și Il mare non bagna Napoli. Cea de-a doua carte menționată era alcătuită din cinci capitole, în care erau descrise condițiile cumplite de viață din Napoli după război. Cartea a devenit extrem de apreciată și a fost distinsă cu Premiul Viareggio. Filmul Un paio di occhiali a fost realizat după primul capitol al romanului, fiind prezentat la Bienala de la Veneția în 2001.
De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, Anna a călătorit și a scris intens. S-a întors la Milano în anul 1967 și a scris o carte, Poveri e semplici, pentru care a fost distinsă cu Premiul Strega.[14]
În ultimii ani, Ortese a devenit tot mai izolată până la vârsta de șaptezeci și cinci de ani, când s-a mutat la Rapallo pentru a locui cu sora ei. La vârsta de 80 de ani, ea a început să corespondeze cu Beppe Costa, care a încurajat-o să publice Il treno russo. Curând după aceea, Anna a acceptat propunerea de a republica multe dintre vechile ei romane. Unul dintre ele, L'iguana, a fost tradus în franceză și publicat de editura Gallimard în 1988. Un altul, Il cardillo addolorato, a ajuns în topul cărților de ficțiune în limba italiană.[15] În 1987 a fost publicată colecția de proză A Music Behind the Wall: Selected Stories.[16]
Moartea
[modificare | modificare sursă]A murit la vârsta de 84 de ani, în casa ei din Rapallo în martie 1998. Opera ei a beneficiat de recunoaștere internațională abia după moartea ei.[17]
Scrieri
[modificare | modificare sursă]Povestiri
[modificare | modificare sursă]- „Il Pellirossa”
- „Angelici dolori”
Romane
[modificare | modificare sursă]- Il mare non bagna Napoli
- L’infanta sepolta
- Il porto di Toledo
- Il cardillo addolorato
- Silenzio a Milano
- L’Iguana
- Poveri e semplici
- Il cappello piumato
- Il treno russo
- Alonso e i visionari
- In sonno e in veglia
Premii
[modificare | modificare sursă]- Premiul Viareggio (1953), pentru „Il Mare non bagna Napoli”
- Premiul Strega (1967), pentru Poveri e Semplici
- Premiul Procida-Elsa Morante (1998), pentru In Sonno e in Veglia
- Prix du Meilleur Livre Etranger (1998), pentru ediția franceză a Il Cardillo Adolorato (la Douleur du chardonneret)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b https://artflsrv04.uchicago.edu/cgi-bin/efts/textdbs/IWW//hub.py?type=author&browse=full&auth_code=A0225 Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.babelio.com/prix/47/Meilleur-Livre Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://paolofabrizioiacuzzi.it/home/premio-del-ceppo/il-premio/albo-doro/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Dizionario Biografico degli Italiani, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Anna Maria Ortese, SNAC, accesat în
- ^ Anna Maria Ortese, FemBio-Datenbank[*]
- ^ Anna Maria Ortese, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b OPAC SBN, accesat în
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ BeWeB, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ "Ortese, Anna Maria (1914-1998)".
- ^ Slonim, Marc, Review of Poveri e semplici[nefuncțională – arhivă], The New York Times Book Review, 27 august 1967, pp. 16, 18, 22-3.
- ^ "Anna Maria Ortese", Encyclopædia Britannica.
- ^ "Review: A Music Behind the Wall: Selected Stories'".
- ^ Obituary: Anna Maria Ortese.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Reed, Cosetta S. "Biography: Ortese, Anna Maria," N.p., 2004.
- "Anna Maria Ortese", The Times Literary Supplement, 29 January 1970.
| Control de autoritate |
|  |
|---|