statornici
Etimologie
Din statornic.
Pronunție
- AFI: /sta.tor.ni'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului statornici | |
| Infinitiv | a statornici |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
statornicesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să statornicească |
| Participiu | statornicit |
| Conjugare | IV |
- (v.refl. tranz.) a (se) așeza, a (se) stabili într-un loc (pe timp mai îndelungat sau permanent).
- (v.tranz.) a fixa, a stabili ceva, a preciza, a decide, a hotărî.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online