rândui

Din rând + sufixul -ui.

• AFI: /rɨn.du'i/

1. (v.tranz.) a așeza într-o succesiune regulată, într-un șir, într-un șirag; (p.ext.) a dispune, a aranja într-un anumit fel; a face ordine.
2. (v.refl.) a urma unul după altul, a se succeda; a se afla, a fi situat sau așezat unul în urma altuia, într-o anumită ordine; a se înșirui.
3. (v.tranz.) a pune ordine într-un domeniu de activitate; a organiza.
4. (v.tranz.) a da cuiva o însărcinare sau o dispoziție; a decide, a hotărî, a porunci.
5. (v.tranz.) a dispune, a fixa, a stabili; a destina.
6. (v.tranz.) (înv.) a numi pe cineva într-o slujbă; a repartiza într-o funcție; a investi, a numi.

• rândaș
• rânduială
• rânduire

• diurna
• aurind
• indura

• DEX '98 via DEX online