papuc

• păpuc

Din turcă papuç, maghiară papucs.

• AFI: /pa'puk/

1. încălțăminte ușoară (fără călcâi), care se poartă în casă; (p.gener.) pantof ușor de vară.
2. piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin.
3. piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ.
4. palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular.
5. piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil.

• papucar
• papucaș
• papucel

• papucul-doamnei

• (fam.) A o lua (sau a o șterge) la papuc = a fugi
• (fam.) A fi (sau a pune, a ține etc.) sub papuc = a fi (sau a pune, a ține etc.) sub ascultarea deplină a cuiva, a se lăsa sau a face să se lase condus de cineva
• (rar) A lăsa (pe cineva) la papuci = a sărăci complet (pe cineva)
• A da (cuiva) papucii = a da (pe cineva) afară, a obliga (pe cineva) să plece

Confer papucă.

1. formă alternativă pentru papucă.

• DEX '98 via DEX online