Etimologie

Din mare + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mə'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărie mării
Articulat măria măriile
Genitiv-Dativ măriei măriilor
Vocativ mărie măriilor
  1. (înv.) (urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
  2. situație înaltă, rang, demnitate, putere.
  3. slavă, onoare, cinste, glorie.
  4. îngâmfare, trufie, mândrie, fală.


Traduceri

Anagrame

Referințe