Etimologie

Din latină ligatura.

Pronunție

  • AFI: /le.gə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
legătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ legătură legături
Articulat legătura legăturile
Genitiv-Dativ legăturii legăturilor
Vocativ legătură legăturilor
  1. legare; mod de a uni două corpuri, prin care se limitează mobilitatea lor relativă și care permite de obicei transmiterea unor mișcări de la unul la celălalt; joncțiune.
  2. (spec.) mod de împletire a firelor de urzeală cu firele de bătătură.
  3. cuplare a mai multor conductoare electrice, a mai multor acumulatoare, pile etc.
  4. unire a unor particule care constituie o moleculă, un atom, un nucleu etc.
  5. mijloc de comunicare (aeriană, telegrafică etc.).
  6. piesă, dispozitiv, obiect (flexibil) care unește sau fixează două sau mai multe obiecte, cu care este fixat, imobilizat cineva sau ceva.
  7. basma.
  8. (înv.) cravată.
  9. fașă, bandaj.
  10. scoarțele și cotorul în care se află legată o carte.
  11. obiecte legate împreună (într-o pânză sau cu o sfoară, o curea etc.) spre a se păstra sau a se transporta mai ușor; sarcină, boccea; mănunchi.
  12. (fig.) relație între fenomene, persoane, colectivități etc.
  13. relație de rudenie, de dragoste sau de prietenie.
  14. (mai ales la pl.) relație, cunoștință printre oamenii de seamă sau influenți.
  15. contact stabilit și menținut între diferite persoane, instituții, state etc.
  16. (înv.) acord, înțelegere, convenție.
  17. concordanță între părțile unei expuneri, ale unei argumentări.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Locuțiuni

  • (loc.prep.) În legătură cu... = referitor la...


Traduceri

Anagrame

Referințe