legământ
Etimologie
Din latină ligamentum.
Pronunție
- AFI: /le.gə'mɨnt/
Substantiv
Declinarea substantivului legământ | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | legământ | legăminte |
Articulat | legământul | legămintele |
Genitiv-Dativ | legământului | legămintelor |
Vocativ | ' | ' |
- promisiune solemnă, prin care cineva se obligă să realizeze ceva.
- situație dintre persoane sau dintre comunități care ajung să se înțeleagă asupra unui lucru; înțelegere; învoială.
Traduceri
Traduceri