gloată
Etimologie
Din slavă (veche) glota.
Pronunție
- AFI: /'glo̯a.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gloată | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gloată | gloate |
| Articulat | gloata | gloatele |
| Genitiv-Dativ | gloatei | gloatelor |
| Vocativ | gloată | gloatelor |
- (depr.) mulțime (pestriță) de oameni strânși la un loc; buluc, adunătură.
- (în orânduirea feudală) unitate de infanterie alcătuită din țărani.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online