desemna
Etimologie
Din franceză désigner < latină designare (după semn).
Pronunție
- AFI: /de.sem'na/
Verb
| Conjugarea verbului desemna | |
| Infinitiv | a desemna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
desemnez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să desemneze |
| Participiu | desemnat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfășurarea unei activități, pentru ocuparea unei demnități sau a unei funcții.
- (v.tranz.) (rar) a indica unei persoane un anumit lucru.
- (v.tranz.) a numi într-o funcție.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer desena.
Pronunție
- AFI: /de.sem'na/
Verb
- formă alternativă pentru desena.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online