Sorin Ilfoveanu

• 1953-1964 urmează cursurile liceului „I. Brătianu” în Pitești, unde a fost coleg, printre alții, cu Daniel Turcea
• 1964-1970 urmează cursurile Universității de Artă din București la clasa maestrului Corneliu Baba, asistent Liviu Lăzărescu, avându-i colegi, printre alții, pe Mihai Cismaru, Ștefan Câlția, Sorin Dumitrescu și profesori: Eugen Schileru, la istoria artei, Ghițescu, la anatomie, Simion Iuca, la gravură.
• Din 1971 este Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

• 1992-1996 este șef al catedrei de pictură din Universitatea de Arte București
• 1996-2000 este Decan al Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Artă din București
• 2004-2006 Rector al Universității Naționale de Arte din București

(fragmente din prefața-prezentare a cărții, Desene (1994-2007) a Maestrului Sorin Ilfoveanu, lansată la Pitești, 4 decembrie 2008 în holul Bibliotecii Județene Argeș "Dinicu Golescu" - Pitești)

• Pânzele lui Sorin Ilfoveanu sunt dominate de reprezentări care iau în considerare atracția umană pentru schimbarea aparențelor.

Femeia din creația artistului trimite spre tinerețe și mister, spre matricea energiilor și reveria perioadei de gestație. Chipul și trupul ei caută trăirilele materne, artistul urmărind normalizarea bioritmurilor ori depășirea dizarmoniilor din timpul gestației. Visul intrauterin - parcă inspirat de acela al lui Salvador Dali - este obsesiv și se conjugă cu experiența reală din timpul gestației. Invocarea păsării în locul fătului exprimă o perspectivă pozitivă: ea e mesajul voinței divine. Numeroasele conotații erotice par să reflecte eternitatea, originile, vocația maternală a femeii. Ca orice visător incurabil, Sorin Ilfoveanu revine mereu la geneză, la o ea-simbol, la mama ca expresie a vieții. E în aceste reprezentări o încercare de a deriva inderivabilul, o psihologie ce vrea să probeze natura omului în complementaritatea ipostazelor sale. În asemenea ocazii, artistul dezvăluie importanța culturii interioare.

• Desenele artistului arată preocuparea pentru eul profund, eliberat de prejudecăți și așază mai presus de timpuri și spații.

Văzută în diversitatea manifestării sale, femeia din pânzele artistului este în primul rând simbolul dragostei. Îi este denunțat comportamentul sexual ambivalent, seducție și refuz în acelasi timp. Ea apare ca o ființă firavă și rezistentă totodată, idee-materie a fertilității și a sexualiății, capabilă de contradicții și confruntări. Invocația maestrului dă o mare speranță prin curajul stilizării trăsăturilor socotite tabu, prin ironiile și libertatea de construcție a propiului dialog cu moștenirile arhaice. Amalgamând trasăturile spiritului și sufletului, artistul conferă un farmec aparte creațiilor sale. Libertatea liniilor fiecărui desen face posibilă dezvoltatea împreună a trecutului și viitorului. Nu oricum însă, ci în funcție de filosofia și crezul său; în funcție de apropierea elementelor neașteptate, pline de absurd, dar și de trăiri transcedentale.

• Simplitatea stilistică este un mod de a fi al maestrului. Minuția și pasiunea pentru redarea visului cu ochii deschiși sunt însoțite de o știință și o plăcere a desenării simbolurilor. Grație unei profunde atracții pentru cunoașterea omului și a istoriei lui meandrate, Sorin Ilfoveanu recrează, în stilul său, câteva din marile teme ale culturii. El simte și conștientizează mișcarea ființei dinspre trecut spre viitor, dezvaluindu-i misterele spirituale în limbaje artistice îndelung exersate. Admirabila gramatică a formelor, arta desenelor maestrului Sorin Ilfoveanu animă un univers fără de început și fără de sfârșit. (Victor Neumann, Interogațiile metafizice ale artistului)

• Că opera pictorului Sorin Ilfoveanu are drept semn distinctiv asumarea conștientă a unei anume asceze, este deja un fapt cunoscut. Aceasta conferă invidualitate nu doar tablourilor, ci întregului demers creator. La o primă și, prin forța împrejurărilor, superficială privire, asceza pare a ține expresia plastică propriu-zisă. Totuși miza restrângerii de buna voie a instrumentarului expresiv este cu mult mai mare, iar ecuația comunicarii prin imagine, infinit mai complexa. A vorbi despre esențializare, având tablourile lui Sorin Ilfoveanu în minte și desenele sale recente sub priviri, poate părea un exercițiu critic nu doar banal, ci de-a dreptul trivial. Și totusi, privindu-i operele cu ochii minții și cu cei trupești deopotrivă, începi să înțelegi sau să-ți amintești că pe suprafața albă, nevibrată, s-au sălășluit, în sens propriu, toate culorile, și că imaginea deșăvârșită este aceea care „glăsuiește” puțin sau tace.
• Astfel încât, într-o primă etapa a receptării, privitorul este îndemnat să se concentreze doar asupra lumii semnelor, care singure suscită o taină ce nu poartă încă un nume, dar care se consumă în sensul unei neîndoioase deveniri. Cuvântului „taină” urmează a i se conferi aici un sens aproape religios, și nu are impotanță că religia a cărei prezențe o semnalează este, foarte probabil, una păgână. O lume este chemată la viață în tablourile lui Sorin Ilfoveanu. Pânzele, iată, par a fi împrumutat forma rezumativă în exces a desenului; … prin desen artistul se așază singur la izvoarele creativității, acolo unde adevărate lumi survin în sensul propriu al cuvântului; … în cazul desenatorului Ilfoveanu, operația transmutatorie începută demult în atelierul pictorului, e dusă mai departe, către acea limită în care vizibilul întâlnește invizibilul, iar sensibilul se învecinează cu inteligibilul; … prin mijlocirea desenului, a semnului-esență, Sorin Ilfoveanu atrage în câmpul expresiei plastice o bogație de idei, de metafore și secvențe rituale, toate evoluând fastuos, sub semnul unei comunicări de-o maximă generozitate”.
• Cele două tipare mistice, cel consacrat și cel personalizat, acesta din urmă sedimentat în adâncul cupei, refuză încă să se suprapună deplin. Și, probabil că, niciodată nu vor coincide în totul, căci atunci rolul artistului s-ar restrânge drastic. Din creator, el ar deveni un simplu ilustrator. Dar care sunt ciclurile? Ce nume poartă? Știu că în atelierul maestrului Ilfoveanu plămădirea lor continuă. Din acest motiv, numirea s-ar putea vădi superfluă. Le voi înșira, totuși, sec, pentru că pe această cale, aidoma unui Mercator al uneia dintre nenumăratele hărți ale imaginarului - anume aceea pe care am fost invitat s-o explorez - să pot trasa, cu aproximația de rigoare, țărmurile și reliefurile unui tărâm aflat în deplină stăpânire și, aș adăuga, în „deplină plămădire» a maestrului Ilfoveanu: Desene holbeiniene (1999), Erotika Biblion (1996-2006), titlu care ar putea fi tălmăcit prin sintagma Erotică livrescă, Fragmentarium (1999-2006), Fric (2002), Nașterea (2004), Festastulorum (2004), Baladă pentru Sara (2001), Vânătorile (2004-2006), Bacante (2001-2004), Bucolicele (2001-2006), Saturnalii (1999-2001-2004), Peisaje din Rădești (1998-2000), Vânzătorii de flori (2000-2004), Hierofant (1998-2002), Omul cu pisica (2001-2003-2006), Metamorfoze (2001-2004), Botezul (2004), Peisaje din Enisala(2006), Păsărarul (1997-2004), Tobit (2006), Baia (2006), Obiecte (1990-1994), Anabasis (1997-2000), Omul cu capra (2000-2006). Corespondentul acestora în operă trebuie căutat în timpii creației, sălășluiți în mintea artistului, dar și în simțul său tactil, în degetele fremătătoare care țin creionul, același pe care maestrul Ilfoveanu îl înfățisează uneori în desene, ca pe o emblemă a creației.
• Pare la fel de firesc să descoperi personajele imaginate de maestrul Ilfoveanu în rolurile prescrise de Ștefan Agopian, pe cât este de firesc ca, ajungând în Spania, să te pomenești spectator al unei coride. Și mai cred, a decoperi între text și imagine o afinitate în plus: lumea cuvântului și lumea imaginii par să se fi sustras condiționărilor spațiale. Cum personajele scriitorului acționează mai mult prin forța cuvântului, care le propulsează în faptă, și nu prin descrierea amănunțită a faptei, se ceează, în timpul lecturii, efectul unei ciudate aspațialități. Aceeași pe care ne-o sugerează personajele din desenele maestrului Ilfoveanu. În libera lor evoluție, ele se livrează doar pe sine și, prin această nemijlocire dizolvă sentimentul distanței . Realitatea „lui acolo” este abolită. Doar ideea „de aici”, contează și, pentru a o face acut prezentă, construcția umană se întinde în unele dintre desene -aidoma unei punți-, din margine în margine de coală, înghițind, practic, spațiul evoluției sale.

„Singurătatea personajelor lui Sorin Ilfoveanu, tristețea lor venită parcă din alte vremuri. Lumea fără timp, dar nesfârșită tocmai din cauza asta. Gesturile încremenite într-un ceremonial al morții, când nimic nu mai e tragic, ci numai un moment a ceea ce suntem".

• 1968 - Muzeul de Artă din Pitești
• 1970 - Galeria Galateea, București
• 1972 - Galeria Apollo, București
• 1975 - Muzeul de Artă din Cluj-Napoca
• 1977 - Galeriile Municipiului București
• 1982 - Galeria Simeza, București
• 1984 - I M S Gallery, Oslo
• 1985 - Muzeul Național de Artă, București
• 1987 - Galeria Marais, Paris
• 1988 - Institutul Francez, București

• 1993 - Galeriile Artexpo, Teatrul Național București
• 1994 - Galeria First, Timișoara
• 1993 - Centrul Cultural Român, Viena

• 2000 - Muzeul Național de Artă, București
• 2001 - Galeria MMG, Tokyo
• 2002 - "Codex Ilfoveanu", Galeria de INTERESE, București
• 2002 - Muzeul Brukenthal, Sibiu
• 2002 - Muzeul de Artă din Cluj Napoca
• 2008 - holul Bibliotecii Județene Argeș "Dinicu Golescu" - Pitești
• 2010 - „Galeria Arcade 24”, Bistrița, curator Oliv Mircea;
• 2011 -„Ilfoveanu 2011”-pictură, Sala Dalles, București, curator Radu Boroianu
• 2011 - „Desene 2008 - 2011”, AnnArt Gallery, București

• 1969 - Astra, Brașov
• 1972 - "Arta portretului", Galeria Apollo, București
• 1973 - Expoziție cu prilejul celui de-al 11-lea Congres Internațional de Estetică, București
• 1974 - "Desenul român contemporan", Muzeul Național de Artă, București

- "Arta si energie", Galeria Noua, București

• 1975 - "Obiect, Imagine, Sunet", Galeria Nouă, București
• 1978 - Galeriile de Artă ale Municipiului București
• 1982 - Centrul Internațional de Presă, Atena
• 1984 - Galeria I.M.S., Oslo
• 1987 - Galeria Orizont, București
• 1988 - Galeria Volda, Norvegia
• 1989 - Arnhem, Olanda
• 1991 - Galeria Volda, Norvegia
• 1993 - Centrul Cultural Român, Viena
• 1995 - Muzeul de Artă din Götteborg, (cu Ștefan Câlția și Ion Iancuț)
• 1997 - Tegnerforbundet Hall, Oslo

- Fundația Culturală din Abu-Dhabi, Emiratele Arabe Unite - Muzeul de Artă din Sharjah, Emiratele Arabe Unite

• 1998 - Expoziție organizată de Wolfgang Schriner la Muzeul din Bad Steuben,

Germania - "Transfigurații", expoziție de grup organizată de Fundația Anastasia la Mucsarnok, Ungaria - Expoziție la Galeriile Bancorex, împreună cu sculptorul Adrian Ilfoveanu

• 1999 - "Sacrul în Artă", Palatul Parlamentului, București

"Maculata Conceptie", Muzeul Literaturii Române, București, împreună cu Adrian Ilfoveanu și Ștefan Agopian

• 2000 - Galeria Jungersted & Brostrom, Copenhaga
• 2002 - Galeria Littman & White, Portland, SUA
• 2009 - Expoziția Saga Ilfoveanu, (Sorin, Ana-Ruxandra, Adrian, Nicu Ilfoveanu), Galeria ArtSociety
• 2009 - Mitologie Soggettive, Rocca Paulina, Perugia, Italia;
• 2010 - ZOOMANIA.RO, Muzeul Național de Artă Contemporană, București;

• 1977 - Voos-Bergen, Norvegia
• 1978 - Bienala de la Veneția, Italia
• 1982 - Bienala de la Valparaiso, Chile
• 1986 - Festivalul Internațional de Pictură, Cagnes-sur-Mer, Franța
• 1988 - Olimpiada Artelor, Seoul, Coreea de Sud

• 1970 - 1973 - organizează Muzeul de Artă din Pitesti, în colaborare cu Virgil Poleac
• 1974 - realizează frescele Teatrului "Al. Davilla" din Pitesti, împreună cu Dan Broscauțeanu și Ștefan Câlția
• 1975 - înființează filiala din Pitești a Uniunii Artiștilor Plastici din România
• 1978 - restaurează Palatul Ghika Tei din București, împreună cu Dan Broscauțeanu și Elena Roșca
• 1992 - 1998 - organizează anual o tabără de pictură la vila "Florica", în Argeș
• 1993 - lansează caietul Șapte Psalmi, editat de Sorin Dumitrescu la Editura Anastasia
• 2001 - sfințirea troiței construită împreună cu fiii săi în Rădești

• 1972 - Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România
• 1972 - Premiul pentru Tineret al Uniunii Artiștilor Plastici
• 1981 - Premiul Academiei Române pentru Pictură
• 1981 - Premiul pentru Pictura al Uniunii Artiștilor Plastici
• 1999 - Premiul Primăriei Municipiului București - ARCUB
• 1999 - Premiul pentru Arta Plastică al Revistei "Cuvântul"
• 2000 - Ordinul Național - Serviciul Credincios în Grad de Mare Ofițer
• 2001 - Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici
• 2011 - Premiul Prometheus pentru Opera Omnia

• Catalogul Expoziției Sorin Ilfoveanu „Desene 2008 - 2011”, AnnArt Gallery, București;
• „Sorin Ilfoveanu Atelier1995-2010” Editura UNARTE și Asociația pentru Artă Ilfoveanu, 2011;
• Grife/Bark/Blazer/Ilfoveanu, Ed. Victor B. Victor 2002
• Ateliere de artisti din București, Sofin Ilfoveanu, Interogațiile metafizice ale artistului de Victor Neumann, Ed. Noimediaprint 2008
• Site-ul artistului Sorin Ilfoveanu-http://www.ilfoveanu.ro
• Sorin Ilfoveanu, Desene (1994-2007), Editată de Asociația pentru Artă Ilfoveanu, prefață-prezentare a cărții de Cristian Robert Velescu, 2008
• Catalogul Expoziției Saga Ilfoveanu, Galeria ArtSociety, București, 2009
• Catalogul Expoziției Umbria: Terra d'incontri - Mitologie Soggettive, Rocca Paulina Perugia, Sorin Ilfoveanu, 2009
• Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani, Editura Meridiane, București, 1976, p. 241-242
• Oroveanu, Mihai (coord.), Ateliere de artiști din București, Noi media-print, București, p. 69
• Pintilie, Andrei, Ochiul în ureche, Editura Meridiane, București, 2002
• Sorin Ilfoveanu. Culori și metafore, București, 1983
• Șusara, Pavel, Arta contemporană la Muzeul Național-Sorin Ilfoveanu, în „România literară”, an 33, nr. 6, p. 16
• Catalogul Expoziției Ilfoveanu, Pictură și Desen, Muzeul Național de Artă, București, 1985
• Sorin Ilfoveanu, Dicționar de arta modernă și contemporană, Constantin Prut,Ed. Univers enciclopedic 2002
• Sorin Ilfoveanu, Lexiconul: Pictori, Sculptori și Desenatori români, Secolele XV-XX”, de Mircea Deac, Ed. Medro;
• Sorin Ilfoveanu, Albumul, L'art Roumain, Répères Contemporains, p. 20, autor Constantin Prut, Editura U. A. P. din România, 1995

• www.ilfoveanu.ro - Site web personal
• Sorin Ilfoveanu - Curriculum vitae Arhivat în 7 aprilie 2015, la Wayback Machine.

Articole biografice

• Sorin Ilfoveanu: "Și eu privesc societatea ca pe un animal ciudat"^{[nefuncțională]}, 25 mai 2011, Carmen Dragomir, Jurnalul Național